Venezuela – O natiune a renuntat la libertate 3

Duminica, 15 februarie am asistat la ultimul act din epopeea instaurarii dictaturii lui Hugo Chavez in Venezuela. Cetatenii Venezuelei au fost chemati duminica la urne de catre presedintele Hugo Chavez pentru a aproba o initiativa legislativa de amendare a constitutiei care sa-i permita acestuia sa obtina un numar nelimitat de mandate. Aceasta reforma constitutionala a fost justificata de catre presedinte prin nevoia de a duce la capat revolutia bolivara din Venezuela pana in 2019, dar de fapt se pare ca doreste sa-si consolideze puterea inaintea ca aceasta sa fie erodata de criza economica globala.

Aceasta epopee a inceput acum 10 ani, cand fostul parasutist a devenit presedintele republicii latino-americane cu o platforma populist-stangista care promitea cohortelor de saraci ai tarii nationalizarea bogatelor resurselor minerale ale statului membru OPEC, impartirea marilor proprietati funciare, locuinte ieftine si cresterea accesului oamenilor la servicii publice.

In decursul celor 10 ani de cand a venit la putere Hugo Chavez a promovat o serie de campanii sociale majore denumite Misiuni Bolivare care sa ajute populatia saraca a Venezuelei. Aceste misiuni bolivare, cum le-a numit Chavez, au avut insa rezultate cel putin moderate. Masurile propuse de acesta nu au dus la o crestere spectaculoasa a nivelului real de trai al saracilor Venezuelei, ci au avut mai mult efectul de a le mentine nivelul de trai in limite acceptabile. Cercetarile sociale conduse pentru evaluarea impactului acestor campanii au relevat faptul ca venezuelenii saraci nu au reusit sa-si depaseasca statutul social, sa-si imbunatateasca radical conditiile de viata sau sa-si sporeasca gradul de educatie. Concomitent cu aceste campanii sociale, Chavez a declansat si o “reforma” politica a statului venezuelean care are ca scop construirea in tara a unui socialism bazat pe principii derivate din gandirea politica a revolutionarilor.

Opozantii sai au incercat toate mijloacele democratice si nedemocratice, din pacate, de a-l da jos pe liderul de la Caracas. In 2002 a avut loc o lovitura de stat impotriva sa, care a esuat lamentabil, iar 2004 a avut loc un referendum pentru revocarea sa din functie – care in ciuda unei prezente masive la vot, i-a reconfirmat mandatul.

Hugo Chavez a erodat treptat fundamentele statului de drept din Venezuela. Astfel separatia puterilor in stat a devenit litera moarta, executivul putand interveni oricand asupra puterii judecatoresti sau a celei legislative, libertatea de exprimare a fost compromisa prin instaurare unui control al statului asupra televiziunilor si radiourilor din tara, iar parlamentul a devenit o masina de vot pentru trecerea rapida a initiativelor sale legislative. Opozitia este frecvent demonizata si catalogata ca reprezentand interesele Statelor Unite. Adunarile electorale ale opozitiei sunt anulate si liderii intimidati.

Venezuela a devenit astfel cel mai proaspat exemplu de utilizare a mijloacelor democratice pentru instaurare unui regim arbitrar si nereprezentativ. Regimul politic de la Caracas se caracterizeaza prin statism, cultul liderului, colectivism tribalist, mesianism indigenist, anihilarea rivalilor, persecutarea focarelor de autonomie civica.

George VIŞAN

3 comments

  1. Pingback: Codex Politicus Linkuri la cafeaua de miercuri

  2. Pingback: Venezuela – O natiune a renuntat la libertate «

  3. Pingback: Civitas Politics Blog « blog@fsp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s