Criza din Iran – între raţiune şi simţire Răspunde

Protestele din Iran izbucnite în urma publicării rezultatelor oficiale ale alegerilor  prezidenţiale atrag atenţia asupra unei dileme de politică externă cât se poate de serioasă: să promovezi o politică externă dominată de propriile valori – adică democraţie şi drepturile omului, sau să fii prudent şi să optezi pentru urmărirea intereselor naţionale. Prima opţiune este tentantă pentru toate statele democratice, care consideră că normele împărtăşite ale statului de drept, ale democraţiei parlamentare şi drepturile omului moderează conflictele internaţionale. Promovarea acestor valori la nivel internaţional are darul de a reduce posibilitatea conflictului internaţional între statele democratice şi de a câştiga în popularitatea la nivel naţional. În practică, această metodă nu dă întotodeauna rezutatele scontate, dând impresia unei politici imperiale şi arogante, şi creşte riscurile de confruntare cu state care nu împărtăşesc valorile democratice.  A doua opţiune este fundamental amorală – presupune negocierea cu oricine se află la putere şi este dispus să stea la masă trativelor. Nu este deloc populară, deoarece ignoră valorile democratice în favoarea eficienţei politice.

Criza din Iran ilustrează clar această dilemă. Iranul nu este o democraţie, este o teocraţie care tolerează anumite forme democratice, care sunt atent ţinute sub control. Cel mai evident element al acestui regim politic este Consiliul Gardienilor care are ca funcţie selectarea candidaţilor la alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Dacă cineva doreşte să candideze pentru parlament sau preşedinţie, chiar dacă îndeplineşte condiţiile formale, trebuie să fie selectat de acest consiliu. Procesul electoral este deci unul elitist care nu asigură reprezentarea tuturor tendinţelor politice existente la nivelul societăţii. În plus, funcţia de preşedinte al Iranului nu este cea mai înaltă funcţie în stat, această demnitate fiind rezervată conducătorului suprem, care este invariabil un cleric, în cazul de faţă Ali Khamenei.

În cazul evenimentelor din Iran se vorbeşte în mod obsedant de o masivă fraudă electorală şi se cere nerecunoaşterea rezultatelor scrutinului şi condamnarea violenţelor împotriva demonstranţilor. Suspiciunea de fraudă electorală are ca sursă procedura de vot, care nu presupune existenţa unui vot secret efectiv, nu există observatori indepenendenţi, iar sistemul permite apariţia neregulilor prin votul analfabeţilor şi votul utilizând actele persoanelor decedate. Frauda electorală  a fost înlesnită de lipsa canalelor alternative de informare, media independentă neexistând în Iran, de nerespectarea procedurilor prevăzute de lege privind validarea şi comunicarea rezultatelor alegerilor, de o necorelare între cifrele furnizate de sondajele de opinie înainte de scrutin şi rezultatele oficiale. Suspiciunea de fraudă este întărită de faptul că oponenţii lui Mahmud Ahmedinejad nu au câştigat scrutinul în propriile lor fiefuri şi că procentele primilor doi candidaţi, Mahmud Ahmedinejad şi Mir-Hossein Musavi, sunt uniforme, primul primind în aproape toate provinciile de două ori mai multe voturi decât al doilea, ceea ce este statistic improbabil. Se poate argumenta că actualul preşedinte a încercat şi a reuşit să dea o lovitură de stat împotriva facţiunii reformiste din cadrul elitei politice iraniene.

Împotriva acuzaţiei de fraudă electorală masivă se pot formula o serie întreagă de contra-argumente. În primul rând nu este avută în vedere popularitatea de care se bucură la nivelul populaţiei rurale sărace actualul preşedinte. Chiar dacă sub conducerea sa economia Iranului s-a deteriorat, acesta şi-a respectat promisiunea de a acorda o parte mai mare a veniturilor din extragerea petrolului acestora. El este perceput ca fiind un om din popor care se luptă cu corupţia ce domenşte la vârful guvernului Iranian şi în rândul clericilor. În plus, probabil cel mai important avantaj pe care îl deţine Mahmud Ahmedinejad în materie de popularitate constă în modul inflexibil în care negociază cu occidentul dosarul nuclear iranian, putând poza astfel în apărătorul drepturilor nucleare ale poporului iranian. Această ultim avantaj este foarte important într-o ţară care percepe occidentul şi în special Statele Unite cu un grad mare de suspiciune. Chiar dacă este posibil să fi fraudat masiv alegerile, Mahmud Ahmedinejad este posibil foarte bine să le fi câştigat, la un scor strâns, frauda fiind necesară pentru a spori legitimitatea acestuia. Trebuie menţionat faptul că este aproape imposibil să faci un sondaj de opinie valid în Iran şi deci orice fel de estimare pre-electorală ar avea un grad ridicat de eroare. Dezbaterile televizate la care au participat toţi candidaţii au relevat de asemenea faptul că actualul preşedinte iranian s-a descurcat destul de bine în faţa contracandidaţilor, fapt care în mod sigur s-a transformat în voturi.

Ce se întamplă de fapt în Iran? Cea mai plauzibilă explicaţie este că asistăm în momentul de faţă la o luptă pentru putere între două facţiuni ale elitei politice iraniene: pe de o parte sunt clerici sau mulahii care în urma Revoluţiei Islamice au dobândit o poziţie privilegiată, atât din punct de vedere politic cât şi socio-economic, iar pe de alta este grupul populist al lui Mahmoud Ahmedinejad, care nu a beneficiat la fel de mult de pe urma revoluţiei şi nu vede cu ochi buni corupţia care domenşte în rândul clericilor. Clericii nu văd cu ochi buni campaniile anti-corupţie iniţiate de Ahmedinejad şi nici stilul său provocator de a face politică externă, care este perceput ca fiind prea riscant.

Cine sunt cei care au ieşit în strada la Teheran şi în alte oraşe iraniene? Sunt o parte a noii generaţii de iranieni, care doresc reforme şi o mai mare liberalizare a regimului. Nu îl simpatizează pe actualul preşedinte din cauză că este un conservator şi se opune modernizării societăţii iraniene. Ei însă sunt singuri în momentul de faţă: studenţilor şi partizanilor opoziţiei din Iran nu li s-au alăturat alte clase sociale.  Lipsa de oportunităţi socio-economice într-o ţară a cărei populaţie este foarte tânără – media de vârstă a 70% din populaţie acestui stat este de 27 de ani, va genera în continuare instabilitate, iar reprimarea violentă a protestelor nu este o garanţie că acest grup social va renunţa la contestarea regimului  – dimpotrivă, represaliile implică riscul radicalizării.

Ce implicaţii au aceste tulburări pentru negocierile privind dosarul nuclear Iranian? Există falsa speranţă ca oponentul lui Ahmedinejad, Musavi ar fi mai maleabil în această problemă. Chiar dacă Musavi ar fi câştigat alegerile, este puţin probabil că acesta ar fi renunţat sau ar fi fost mai deschis la cererile Occidentului. Programul nuclear iranian datează de pe vremea şahului, şi este un motiv de mândrie naţională în acea ţară – iranienii nu sunt dispuşi să renunţe la el. Dacă ar fi fost ales, Musavi poate ar fi urmat o cale mai puţin agresivă în negocierile pe tema dosarului nuclear, dar nu ar fi renunţat la el sau nu ar fi acceptat condiţii ce ar fi putut fi considerate de vasta majoritatea a poporului Iranian drept umilitoare.

Care sunt implicaţiile pentru Statele Unite şi Occident? Protestele şi violenţele care au urmat scrutinului complică mult negocierile privind dosarul nuclear şi cele privind viitorul Irakului. Mahmoud Ahmedinejad se va dovedi un negociator dur, mai ales dacă crede că în spatele demonstraţiilor din ultimele zile se află puterile occidentale. Pentru poziţia Statelor Unite aceste proteste complică mult negocieirile cu Iranul asupra programului nuclear şi al Irakului. Regimul de la Teheran ar putea ieşi întârit în urma acestor tulburări şi nu ar fi dispus să facă foarte multe concesii. Concomitent existenţa unei opoziţii vocale la adresa actualului regim poate fi utilizată pentru a submina poziţia Iranului la negocieri. Ce trebuie făcut însă pe termen scurt este să fie recunoscut rezultatul alegerilor din Iran, oricât de impopulară ar fi această opţiune, dar în acelaşi timp trebuie condamnate violenţele comise de autorităţile de la Teheran. Atitudinea SUA şi a aliaţilor săi trebuie să fie fermă, dar moderată.

George VIŞAN

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s