Thorbjørn Jagland

Marţi, 22 februarie, am participat la prelegerea susţinută de Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității București. Titlul prelegerii a fost Why democracies are history’s sweethearts şi a discutat avantajele democraţiilor în raport cu alte sisteme politice, în speţă regimurile autoritare. Avantajele democraţiilor, a argumentat Thorbjørn Jagland, în raport cu regimurile autoritare sau totalitare constă în faptul că sunt democraţii a susținut Secretarul General al Consiliului Europei.

Tautologia lui Thorbjørn Jagland este totuşi justificată. Regimurile democratice dispun de instituţii prin care pot fi gestionate în mod eficient resursele și revendicările societății, sunt fundamentate pe separația puterilor în stat, funcționează in virtutea mecanismului balanţelor și contraponderilor (checks and balances) şi respectă drepturile fundamentale ale cetăţenilor (dreptul la liberă expresie, demnitatea umană). Regimurile autoritare, în ciuda unei false percepţii de stabilitate, nu beneficiază de avantajele unui asemenea mecanism instituţional, astfel că resursele sunt prost gestionate și împărţite în mod arbitrar la nivelul societăţii şi prin nerespectarea drepturilor omului nu pot răspunde nevoilor societăţii sau vocilor critice ale acesteia.

Referitor la evenimentele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, Secretarul General al Consiliului Europei a menționat faptul că organizaţia sa, împreună cu celelate instituții europene, monitorizează atent situaţia din regiune şi este pregătită să acorde asistenţă pe calea tranziţiei de la dictatură la democraţie. Thorbjørn Jagland a precizat că statul din regiune cu cele mai mari şanse de a efectua tranziţia la un regim democratic este Tunisia, datorită existenţei unei clase mijlocii numeroase. În privinţa Libiei, Secretarul General s-a arătat oarecum sceptic menţionând, caracterul tribal al societăţii libiene ca unul din factorii care ar inhiba o tranziţie de succes către un regim democratic (dacă regimul Gaddafi se prăbuşeşte).

Prelegerea lui Thorbjørn Jagland a atins şi subiectul drepturilor omului şi a capacităţii instituţiilor europene (Consiliul Europei, UE, CEDO) de a impune la nivel global această agendă. Instituţiile europene se confruntă cu două provocări în acest domeniu: o provocare ideologică din partea statelor care nu respectă sau care nu aderă complet la principiile drepturilor omului şi care susţin că aceste principii juridice şi politice nu sunt universale, ci sunt specifice Occidentului; şi o provocare politică – în sensul în care ţările Europene au devenit dependente de pieţele emergente  şi deţin mai puține instrumente de convingere în faţa unor puteri precum China. Secretarul General al Consiliului Europei a precizat că în ciuda acestui deficit de influenţă instituțiile europene nu vor face rabat de la principiul respectării drepturilor omului – nu contest această argumentaţie, numai că Thorbjørn Jagland nu a precizat care sunt mijloacele, în afară de cele diplomatice de tip soft power, la care pot apela instituţiile europene când discută această problematică cu o putere aflată în ascensiune.

Referitor la raporturile dintre instituțiile europene şi noile puteri aflate în ascensiune, cazul Chinei este paradigmatic. Acordarea premiului Nobel pentru Pace dizidentului Liu Xiaobo a provocat o reacţie dură din partea Chinei atât la nivel intern, cât şi la nivel extern. Imporanţa economică a Chinei pentru ţările europene face improbabilă ca temele privind drepturile omului să fie în fruntea agendei de negocieri ale statelor europene în raporturile lor cu Beijingul, iar instituţiile europene nu pot forța autorităţile chineze să-şi schimbe poziția prin alte mijloace decât diplomaţia, puterea exemplului şi dreptul internațional. Thorbjørn Jagland, care printre altele a fost şi preşedintele Comitetului Nobel care a acordat în 2010 Premiul Nobel pentru Pace lui Liu Xiaobo, a menționat faptul că evenimentele din Egipt şi restul Orientului Mijlociu şi Africii de Nord, se pot repeta foarte bine şi în China, dacă autorităţile de la Beijing nu reformează şi deschid sistemul politic.

Având în vedere că în momentul de faţă asistăm la o serie de evoluţii politice majore în bazinul mediteranean, este important să se reamintească avantajele democraţiei reprezentative în raport cu alte sisteme politice, de ce sunt importante drepturile omului şi de ce cineva şi-ar risca viața pentru democrație și drepturi fundamentale. Ceea ce rămâne, însă, neclar este cum instituţiile europene vor reuşi să impună agenda drepturilor omului și a democrației ca temă fundamentală în cadrul relațiilor internaționale.

George VIŞAN

Acest articol a apărut şi pe siteul clubromania2020.ro.