Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară

Într-o apariție recentă la TVR Traian Băsescu a articulat cu subiect și predicat faptul că proiectul național al României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova:

Uitați-vă la cele două Germanii, cât au putut fi ținute separat ? Până la un punct. România a avut un proiect fundamental de țară – intrarea în NATO. A avut un al doilea proiect fundamental de țară – intrarea în UE. Eu cred că al treilea proiect fundamental trebuie să fie unirea cu Republica Moldova.

Unirea sau re-unificarea cu Republica Moldova nu reprezintă un proiect de țară viabil pe termen mediu și lung, iar pe termen scurt reprezintă o ambiție politică periculoasă și anacronică.

Proiectul de țară este o denumire „populară” pentru o strategie națională a unui stat ce implică o serie de obiective interne și de politică internațională. Un proiect de țară este deobicei asociat unei strategii de dezvoltare politice, economice și sociale al unui stat. Pe lângă obiectivele de politică internă, un proiect de țară vizează și o serie de obiective ale statului respectiv în raport cu sistemul internațional, care pot varia de la simpla conservare a acestuia ca unitate politică suverană și independentă până la obiective mai ambițioase – transformarea în putere regională sau chiar în hegemon regional. În general acest ultim aspect al „proiectului de țară” cade sub incidența marii strategii naționale – grand strategy.

Președintele Băsescu a identificat corect faptul că după 1989 proiectul de țară al României a fost integrarea euro-atlantică. Acest proiect a fost posibil datorită unui consens al elitei politice la începutul anilor 90 generat cu ajutorul „procesului de la Snagov”. Expertiza tehnică din spatele acestui proiect de țară a fost asigurată de experții Institutului de Economie Mondială și ai Băncii Naționale. Însă acest proiect de țară a fost incomplet pus în practică – nu a formulat o strategie post-aderare la UE – iar consensul politic care l-a susținut a dispărut la puțin timp după îndeplinirea obiectivelor asumate.

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit într-un mod lipsit de imaginație și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Mai grav însă acest „proiect de țară” îndepărtează atenția de la nevoia de a articula o strategie de dezvoltare post-aderare la UE și un proiect strategic al României în cadrul NATO, care să fie acceptat de întreaga clasă politică. În raport cu Republica Moldova „idealul unirii” umbrește o serie întreagă de priorități strategice: soluționarea conflictului din Transnistria, reintegrarea politică și administrativă a regiunii separatiste, retragerea trupelor rusești de „menținere a păcii” de pe teritoriul moldovean, diminuarea influenței politice rusești la Chișinău și o prezență economică românească semnificativă.

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova.

George VIŞAN

De citit și: