19 întrebări pentru prezidențiabili – cine participă (I) Răspunde

update[1]

Sumar al răspunsurilor primite pentru cele 19 întrebări adresate prezidențiabililor. More…

Anunțuri

19 întrebări pentru prezidențiabili (final) 5

0a86157[1]

Avem, așadar, 19 întrebări pentru prezidențiabili. Ca și în runda trecută nu pretindem că avem o imagine completă a lucrurilor pe care trebuie să le aflăm de la un viitor președinte. Dar ele reprezintă un bun start.

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit și sunt nominalizați mai jos. Pentru prezidențiabilii care ar binevoi să răspundă, țineți cont că întrebările pornesc de la viziuni asupra funcției care nu sunt neapărat identice între cei ce întreabă. Dumneavoastră răspundeți vă rog pornind de la viziunea care vă animă. Răspundeți acestor întrebări unde doriți, dar dați un semn că ați răspuns ca să știm. More…

16 întrebări pentru prezidențiabili (work in progress) 7

speakup[1]

Dezvoltând o idee a Ioanei Lupea am rugat nişte oameni să formuleze nişte întrebări care, în opinia lor, ar trebui puse preşedintelui.
Lista care a ieşit nu este reprezentativă pentru „agenda populaţiei” sau „interesul naţional”. Şi e departe de a fi completă (în sensul că acoperă doar parţial atribuţiile).
[…]
Dar, chiar şi aşa, este cea probabil cea mai bună listă de întrebări existentă în spaţiul public până acuma.

More…

Doru Pop: Eșecul intelectualilor de a prelua controlul României este transparent astăzi 1

798434_10151362998747488_310181343_o

În fond, intelectualii nu sunt altceva decât capitalul de inteligență al unei națiuni, numai că inteligența ori deșteptăciunea nu sunt suficiente pentru a proba calitatea de intelectual. Chiar dacă, în sens tradițional un intelectual este specialistul într-un domeniu academic, nu sunt în niciun fel convins că trebuie să limităm această categorie la elitele profesionale, de multe ori un medic specialist, care are predispoziții spre lectură și cultură este preferabil unui comentator cu gura mare de la televizor, care nu a citit nicio carte în ultimul deceniu. Pe de altă parte, nici orice abolvent de facultate nu devine automat membru al comunității intelectualilor, prin faptul că a efectuat lecturile obligatorii. Și aici ajungem la ideea de intelectual public – vorbim despre acel tip de „profesionist al intelectului” care este capabil să participe la dialogul cu semenii săi într-o manieră coerentă și accesibilă.

După 1989 România ar fi avut șansa unei „revoluții a intelectualilor”. Mircea Dinescu și Ion Caramitru erau la televiziune, Ana Blandiana sau Doina Cornea se găseau în mijlocul structurilor politice de la nivel central, existau variante remarcabile pentru aparița unei noi clase de politicieni, printre care se numărau oameni ca Nicolae Manolescu sau chiar Andrei Pleșu. Eșecul intelectualilor de a prelua controlul României post-decembriste – unde includ și eșecul lui Emil Constantinescu, să nu uităm, la vremea aceea Rectorul celei mai importante Universități din țară – este transparent astăzi. România este condusă de către o specie de pseudo-specialiști, de falși profesioniști, de pretinși lideri de opinie. De fapt reconstrucția despre care vorbim nu poate să se producă decât în momentul când ierarhia valorilor va fi reinstaurată în România. Fără o societate meritocratică, în care succesul și ascensiunea publică să fie asigurate numai de meritele personale autentice, nu putem vorbi despre un sistem democratic funcțional. More…

Kim L. Scheppele: Aspiring to control all of the branches of government is not a constitutional ambition Răspunde

Octavian Manea a realizat pe 8 iulie un interviu cu Kim Lane Scheppele director al Program in Law and Public Affairs al Universității Princeton, SUA. Kim L. Scheppele a publicat un articol pe blogul economistului keynesian și laureat al Premiului Nobel, Paul Krugman, în care atrăgea atenția asupra compromiterii statului de drept în România. Între timp profesorul american de sociologie a revenit cu un nou articol despre evoluțiile politice din România.

More…

România: alegeri, sisteme electorale şi praguri electorale 4

Alegeri parlamentare 2008

Pentru a-mi clarifica anumite dileme în privinţa sistemelor electorale, generate de evoluţiile politice recente din România, l-am rugat pe unul din profesorii mei din facultate sa-mi răspundă la câteva întrebări. Domnul Dr. Florin Feşnic, cercetător în cadrul  Centrului pentru Studiul Democraţiei al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Babeş-Bolyai, a binevoit să-mi ofere câteva răspunsuri.

Care sunt principalele dezavantaje ale actualei legi electorale pentru alegerile parlamentare din România?

Din păcate în forma actuală s-a ratat îmbinarea avantajelor reprezentării proporţionale cu cele ale “personalizării” votului, aşa cum o face sistemul german (unde alegătorul are două voturi, deci poate face o distincţie între partidul preferat şi candidatul preferat, iar cel din urmă nu trebuie să fie neapărat un membru/candidat al celui dintîi).  Dacă în locul unui sistem de tip german s-a preferat un sistem precum cel actual, ar fi fost de dorit ca măcar să se fi păstrat alegerea a doi candidaţi din fiecare colegiu, aşa cum prevedea proiectul iniţial, astfel încît să fie asigurată alegerea primului clasat din toate colegiile.

More…