În textul care îl precede pe acesta am încercat să sugerez (fără a face o demonstraţie completă) că fricile care ar popula în momentul de faţă imaginarul intelectual românesc se referă la Nicolae Văcăroiu, ca reprezentant al trecutului comunist, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor, ca reprezentanţi a două tipuri de naţionalism.
În acest text voi încerca să arăt că asemenea temeri sunt supraevaluate, în sensul că deşi parţial explicabile, ele nu mai justifică acţiunile care ni se cer în numele lor.