­Ghid pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri

 logo

­Ghid pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri

conform legilor electorale modificate în 2015

Codru Vrabie

februarie 2016

Acest Ghid a fost realizat în cadrul Campaniei Politică fără Bariere și finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.

 

Cuprins

1. Introducere/Prefață

2.Participarea în alegeri, 2016

 Alegeri locale, iunie 2016

 Alegerile parlamentare 2016

3. Finanțarea partidelor politice

3.1. Finanțarea campaniilor electorale

3.2. Rambursarea cheltuielilor din campania electorală

3.3. Subvenții anuale de la bugetul de stat

4. Înființarea și desființarea partidelor

 

 1. Introducere/Prefață

Acest Ghid a fost elaborat în cadrul proiectului Dezvoltarea unei coaliții de ONG-uri preocupate de deschiderea competiției/pieței politice, cu scopul de a facilita înțelegerea noului cadru legislativ rezultat în urma modificării legilor electorale, în 2015. Proiectul susține Campania Politică fără Bariere, o coaliție largă de organizații ale societății civile care urmăresc garantarea drepturilor la asociere politică și participare la alegeri. Contribuția proiectului la Campanie constă în desfășurarea unor activități de secretariat în beneficiul coaliției, cercetare, consultare și advocacy.

Campania Politică fără Bariere a avut o contribuție importantă la modificarea legilor electorale, în 2015. Utilizând mijloacele dialogului structurat cu decidenții de la nivelul Parlamentului și Președinției, organizațiile neguvernamentale au obținut legiferarea unor reforme semnificative. Cea mai importantă este, neîndoielnic, posibilitatea înființării partidelor politice cu numai 3 membri, pe baza dreptului de liberă asociere, consfințit prin art. 40 din Constituție.

Nu toate aspirațiile Campaniei Politică fără Bariere au fost legiferate într-un mod satisfăcător. Astfel, numărul de susținători necesar pentru prezentarea candidaturilor este excesiv de mare, dacă ne raportăm la recomandările internaționale în materie. Finanțarea partidelor prin subvenții de la bugetul de stat, pentru durata ciclului electoral de 4 ani, nu este suficient de bine corelată cu numărul de voturi obținute de fiecare partid în alegeri. Rambursarea cheltuielilor efectuate în timpul campaniei electorale nu este chiar la îndemâna partidelor care doresc să funcționeze doar la nivel local. Votul prin corespondență (reglementat exclusiv pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate) nu pare suficient de sigur, nu este organizat transparent și încă nu este aplicabil în toate tipurile de alegeri. Nu în ultimul rând (și, poate, cel mai grav), partidele politice care nu îndeplinesc anumite condiții de răspândire teritorială a activității lor, în mai multe circumscripții electorale, se confruntă cu riscul radierii.

Având în vedere o posibilă creștere exponențială a numărului de partide noi, organizațiile din Campania Politică fără Bariere au propus (încă din octombrie 2014) și au obținut (în cursul anului 2015) adoptarea unui set de reglementări care să nu aglomereze procesul electoral. Astfel, condițiile pentru prezentarea candidaturilor în alegeri sunt acum similare pentru partidele politice (vechi sau noi) și pentru independenți, iar depozitele financiare pentru validarea candidaturilor au fost eliminate. De asemenea, pentru a nu forța cetățenii să-și dezvăluie intenția de vot și pentru a oferi șanse egale mai multor candidaturi relevante, există acum posibilitatea legală de a susține înscrierea în cursa electorală a mai multor candidați.

Mai ales pentru partidele nou-înființate, acest Ghid oferă o serie de recomandări menite să diminueze riscurile cu care acestea se pot confrunta în timpul anului electoral 2016, ca efect al reglementărilor adoptate în cursul anului 2015.

Legislație esențială

●       Legea 113/2015 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale;
●       Legea 114/2015 privind modificarea și completarea Legii partidelor politice;
●       Legea 115/2015 privind alegerea autorităților administrației publice locale;
●       Legea 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților;
●       Legea 288/2015 privind votul prin corespondență.

Campania Politică fără Bariere a acumulat o competență pe care dorim să o punem la dispoziția celor care vor fi afectaţi de noile legi. Totuși, trebuie subliniat că nici Politică fără Bariere, nici proiectul „Dezvoltarea unei coaliții de ONG-uri preocupate de deschiderea competiției/pieței politice” nu sunt instituții ale statului român, deci interpretările noastre nu trebuie să fie luate ca „literă de lege.” Cititorii sunt încurajați să țină cont de faptul că legile sunt încă „proaspete” și că noi obstacole sau, dimpotrivă, oportunități pot fi identificate pe măsură ce sunt aplicate în practică. O resursă utilă în acest sens poate fi colecția de jurisprudență electorală publicată de AEP. De asemenea, trebuie ținut cont că un partid, oricât de mic, este o organizație cu personalitate juridică. Practica administrativă și judiciară a statului român consideră că este rezonabil să le ceară reprezentanților unei organizații (partid, firmă, ONG) dovezi și acte în exces față de ce cere legea.

Proiectul „Dezvoltarea unei coaliții de ONG-uri preocupate de deschiderea competiției/pieței politice” este finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.

Mulțumim tuturor celor care, direct sau indirect, au contribuit la realizarea acestui ghid: Mihail Bumbeș, Alina Calistru, Elena Calistru, Paul Chioveanu, Claudiu Crăciun, Mircea Kivu, Ioana Maria Pavel, Septimius Pârvu, Cosmin Pojoranu, Florina Presadă, Dani Sandu, Ana-Maria Stancu, Daniela Tarnovschi, Andrei Tiut, Claudiu Tufiș, George Vișan.

2. Participarea în alegeri, 2016

Anul electoral 2016 debutează cu alegerile locale, pe 5 iunie, și se încheie cu alegerile parlamentare, cel mai probabil în noiembrie-decembrie. Partidele politice deja înființate la data publicării acestui Ghid pot fi interesate de calendarul perioadei electorale și de condițiile specifice de înscriere a candidaților în cursa electorală. În secțiunea 2.1. privind alegerile locale, Ghidul oferă informații despre calendarul perioadei electorale și condițiile legale pentru depunerea candidaturilor pentru consilieri locali, consilieri județeni și primari. În secțiunea 2.2. privind alegerile parlamentare, Ghidul oferă informații similare privind candidaturile pentru senatori și deputați. Conexiunile dintre aceste două secțiuni contribuie mai ales la evitarea situațiilor în care partidele nou-înființate ar putea fi radiate din Registrul partidelor politice, pe motiv de „inactivitate.”

2.1. Alegeri locale, iunie 2016

Perioada electorală este intervalul de timp care începe odată cu stabilirea datei alegerilor, prin Hotărâre de Guvern, și se încheie odată cu publicarea rezultatelor scrutinului, în Monitorul Oficial. Această perioadă începe cu cel puțin 75 de zile înainte de data alegerilor. Pentru că alegerile locale vor avea loc duminică, 5 iunie, perioada electorală va începe marți, 22 martie. Din calendarul propus pentru perioada electorală, următoarele date sunt foarte relevante pentru activitatea pre-electorală a oricărui partid politic interesat să candideze în alegerile locale:

28 martie completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanții formațiunilor politice care au grup parlamentar propriu; față de acești reprezentanți se pot formula contestații până la 30 martie; contestațiile se vor soluționa până la 31 martie
6 aprilie comunicarea semnelor electorale către Biroul Electoral Central, care le va publica la 7 aprilie; nu există o procedură specială pentru contestarea semnelor electorale, dar modalitatea de soluționare este reglementată
12 aprilie comunicarea, către birourile electorale de circumscripție, a listei cu denumirile și semnele electorale ale competitorilor electorali care au dreptul de a participa la alegeri în fiecare circumscripție electorală locală
15 aprilie completarea birourilor electorale de circumscripție cu reprezentanții formațiunilor politice care au grup parlamentar propriu; contestațiile se pot formula până la 17 aprilie și se vor soluționa până la 18 aprilie
20 aprilie înregistrarea alianțelor electorale
26 aprilie depunerea candidaturilor; acestea se publică pe 27 aprilie; până la 29 aprilie se pot formula contestații privind acceptarea sau respingerea candidaturilor; contestațiile se vor soluționa de către judecătorii, până la 1 mai; împotriva soluțiilor de la judecătorii se poate declara apel la nivelul tribunalelor, până la 2 mai; apelurile se vor soluționa până pe 3 mai
3 mai comunicarea hotărârilor definitive privind candidaturile și comunicarea semnelor electorale, în vederea imprimării buletinelor de vot
4 mai rămânerea definitivă a candidaturilor
5 mai completarea birourilor electorale de circumscripție cu reprezentanții formațiunilor politice care participă în alegeri și stabilirea locurilor speciale pentru afișajul electoral; contestațiile față de reprezentanți se pot formula până la 7 mai și se vor soluționa până pe 8 mai
6 mai începerea campaniei electorale
7 mai centralizarea candidaturilor și tragerea la sorți a numărului de ordine de pe buletinele de vot; ordinea înscrierii pe buletinele de vot se comunică pe 8 mai;

repartizarea timpilor de antenă pentru formațiunile politice parlamentare

8 mai completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanții partidelor care au depus liste complete pentru consiliile județene în cel puțin 18 județe; contestațiile se pot formula până la 10 mai, iar soluționarea se va face până pe 11 mai
10 mai calcularea timpilor de antenă pentru toți candidații, inclusiv pentru studiourile teritoriale ale serviciilor de radiodifuziune și televiziune
11 mai prezentarea unui exemplar al buletinului de vot în fața membrilor biroului electoral de circumscripție, cu scopul de a verifica dacă numele candidaților și semnele electorale sunt corect imprimate și vizibile
26 mai tipărirea buletinelor de vot; specimenele buletinelor de vot vor fi afișate până la 28 mai;

formațiunile politice care participă în alegeri pot primi un extras din Registrul electoral

28 mai completarea birourilor electorale ale secțiilor de votare cu reprezentanții formațiunilor care participă la alegeri în acea circumscripție electorală; contestațiile se pot formula până la 30 mai și se vor soluționa până pe 31 mai
3 iunie solicitarea acreditării delegaților care vor participa la numărarea voturilor
4 iunie încheierea campaniei electorale
5 iunie ziua alegerilor; votarea propriu-zisă și numărarea voturilor
6 iunie predarea-primirea rezultatelor votării de la secțiile de votare la birourile electorale de circumscripție
7 iunie formularea cererilor de anulare a alegerilor într-o circumscripție electorală;

după soluționarea cererilor și contestațiilor, totalizarea voturilor exprimate și atribuirea mandatelor; dacă apare o situație de balotaj, în care 2 candidați la funcția de primar obțin exact același număr de voturi, al doilea tur de scrutin va avea loc la 19 iunie

sursa: Autoritatea Electorală Permanentă, proiectul Hotărârii de Guvern privind aprobarea calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor locale din anul 2016. Proiectul a fost aprobat în ședința Guvernului din 10 februarie și a devenit HG 51/2016.

Alianțe electorale

Primul moment important al calendarului este înregistrarea alianțelor electorale. Pentru partidele nou-înființate, care doresc să activeze la nivel local, alianțele electorale pot fi o modalitate de a evita radierea, dacă partidul nu desemnează candidați în toate circumscripțiile electorale cerute de lege. O circumscripție electorală este o localitate (comună, oraș, municipiu ori sector al municipiului București) sau un județ. Nevoia de alianțe poate apărea dacă partidul nu are capacitatea sau dorința de-a desemna candidați în cel puțin 75 de circumscripții electorale, în cadrul alegerilor locale.

Art. 46, alin. 1, lit. b)

Inactivitatea unui partid politic se poate constata [dacă] nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare.

sursa: Legea partidelor politice 14/2003

 

Un partid care își propune să activeze doar la nivelul unei singure localități poate folosi soluția apartenenței la o alianță pentru a nu risca radierea dacă nu propune candidați la alegerile parlamentare. Un partid care își propune să activeze doar la nivelul unui județ trebuie să se intereseze cu privire la numărul localităților (adică al circumscripțiilor electorale) din acel județ, pentru că poate fi nevoit să candideze și în județele învecinate, dacă județul de interes nu cuprinde cel puțin 74 de localități.


 Numărul circumscripțiilor electorale locale
(comune, orașe, municipii) din fiecare județ

harta

harta sursa hărții: Wikimedia Commons; sursa datelor: Tabelul 1.8—Organizarea administrativă a teritoriului României, în „Geografie, meteorologie și mediu înconjurător”, Anuarul statistic 2013, Institutul Național de Statistică. Recomandăm ca, înaintea fiecărui rând de alegeri, partidele să caute să obțină cifre aduse la zi.

Așadar, un partid mic, concentrat doar pe reprezentarea cetățenilor la nivelul unei localități sau unui județ, fără aspirații privind politica națională, se găsește constrâns de legislația în vigoare: trebuie să poată candida, singur sau în alianță, în 75 de circumscripții locale și trebuie să poată desemna candidați pentru alegerile parlamentare (mai multe detalii în secțiunea 2.2. Alegeri parlamentare). Cele 75 de circumscripții locale se pot combina în orice variantă care ține cont de definițiile legale de mai sus: 75 de consilii locale, 74 locale și 1 consiliu județean, 73 de localități și 2 consilii județene etc. Un studiu realizat în Campania Politică fără Bariere arăta, în posibilă legătură cu alianțele electorale, că „Un efect pozitiv al legii, care însă se va vedea pe termen lung, ar fi ca partidele existente să adopte un model de organizare federativ.” (Vișan, 2015: p 18.)

Alianțele electorale ale partidelor nou-înființate, preocupate exclusiv de politica locală, sunt doar un instrument prin care se poate evita radierea. Se poate imagina o situație în care 75 de astfel de partide, din 75 de localități diferite, se aliază numai cu scopul de a putea depune liste de candidați în alegerile locale din 2016. Legea nu este explicită cu privire la numărul candidaților pentru fiecare din cele 75 de circumscripții locale, ceea ce înseamnă că nu e neapărat nevoie să fie liste complete. În egală măsură, legea nu distinge cu privire la tipul candidaturilor în cele 75 de circumscripții electorale, așa încât poate fi vorba fie de candidați pentru funcții de primar, fie de candidați pentru funcții de consilier local. Indiferent, însă, dacă aceste candidaturi vor fi pe liste complete sau incomplete, respectiv pentru funcții de consilieri sau de primari, capacitatea de a depune candidaturile depinde nu doar de numărul efectiv al candidaților, ci și de adunarea semnăturilor de susținere.

Recomandăm ca listele de candidați să cuprindă, mai ales pe locurile eligibile, candidați de ambele genuri, în proporții egale (50-50%). Chiar și pentru candidaturile unice/unipersonale (la funcțiile de primari), recomandăm ca proporția femeilor și bărbaților să fie tot egală, prin raportarea la numărul total de candidați. În acest sens, reținem atât art. 7, alin. 1 din Legea 115, cât și propunerea legislativă (care ar putea fi adoptată și promulgată până la depunerea candidaturilor) conform căreia cel puțin 30% dintre candidați vor trebui să fie de gen feminin. Implicațiile art. 18, alin. 2 din Legea 334/2006 vor fi analizate în capitolul 3.

Totuși, dacă un partid (sau o alianță) reușește să propună (minimum) 75 de candidați, în 75 de circumscripții electorale, pentru alegerile locale din iunie 2016, este bine să știe că, legal, o listă completă (conform art. 27, alin. 2 din Legea 115) „cuprinde un număr de candidați egal cu suma dintre numărul maxim de mandate de consilier […] și numărul ce reprezintă un sfert din numărul mandatelor”. Astfel, cea mai mică listă completă, pentru o comună cu numai 9 consilieri locali, va trebui să cuprindă numele a 12 persoane (conform art. 29, alin. 1 din Legea 215/2001), iar cea mai mică listă completă pentru un județ va trebui să cuprindă numele a 39 de candidați (conform art. 88 din Legea 215).

 

Numărul locuitorilor comunei sau orașului Numărul consilierilor Numărul locuitorilor județului Numărul consilierilor
până la 1.500 9 până la 350.000 31
între 1.501 și 3.000 11 între 350.001 și 500.000 33
între 3.001 și 5.000 13 între 500.001 și 650.000 35
între 5.001 și 10.000 15 peste 650.000 37
între 10.001 și 20.000 17  

În alegerile locale din 2012, în Consiliul General al Municipiului București au fost aleși 55 de consilieri generali; la Sectorul 3 al Municipiului București au fost aleși 31 de consilieri locali, iar în celelalte 5 sectoare au fost aleși doar câte 27 de consilieri locali.

sursa: Legea 215/2001 privind administrația publică locală

între 20.001 și 50.000 19
între 50.001 și 100.000 21
între 100.001 și 200.000 23
între 200.001 și 400.000 27
peste 400.000 31

 

Prag electoral și coeficient electoral

Dincolo de problema de resurse umane pe care o pot soluționa alianțele electorale, mai apare un aspect deloc de neglijat: pragul electoral. O alianță electorală formată din cel puțin 3 partide va avea de depășit un prag electoral de 8% (v. art. 100, alin. 1 din Legea 115). Pentru destul de multe dintre comunele țării (și chiar pentru unele orașe mici), un astfel de prag electoral este comparabil cu coeficientul electoral (v. art. 100, alin. 4, lit. a) din Legea 115).

Coeficientul electoral se referă la numărul de voturi necesare pentru ca un consilier local să poată fi ales efectiv. CE =numărul de voturi valabil exprimate/numărul maxim posibil de aleși

Pragul electoral se referă la numărul de voturi necesare pentru ca acel consilier local să aibă dreptul de-a fi desemnat câștigător (mai exact, pentru ca partidul sau alianța să aibă dreptul de-a avea reprezentanți aleși în acel consiliu local). PE = numărul de voturi obținute/numărul de voturi valabil exprimate.

Pragul electoral și coeficientul electoral se calculează în funcție de voturile valabil exprimate, după publicarea rezultatelor din alegeri, dar pot fi estimate pentru fiecare circumscripție electorală. Indiferent care dintre pragul estimat sau coeficientul estimat este mai mare, acest număr va trebui depășit de voturile valabil exprimate pentru partidul sau alianța care dorește să obțină cel puțin un consilier local în acea circumscripție. În funcție de cât de mare este numărul de voturi care asigură câștigul electoral, partidele și/sau alianțele menționate mai sus vor utiliza și vor planifica metode diferite de convingere a alegătorilor, în timpul campaniei electorale.

În circumscripțiile electorale unde coeficientul electoral estimat este mult mai mic (deci mai ușor de atins) decât pragul electoral estimat, opțiunea cea mai la îndemână este o candidatură independentă, urmând ca independentul ales să se alăture partidului după validarea mandatului și constituirea noului consiliu local. Această ultimă opțiune este o „păcăleală” la adresa electoratului, dar ea pare forțată de cadrul legal; oricum, decizia de a recurge la o astfel de soluție trebuie să ia în considerare și aspectele financiare ale campaniei electorale (vezi capitolul 3), respectiv riscul de radiere a partidului: Dacă nu desemnează candidați la alegerile locale și parlamentare (pentru că trimite un independent la locale), partidul va fi nevoit să desemneze candidați la parlamentare și euro-parlamentare, unde strângerea semnăturilor de susținere este mult mai dificilă.

 

Să analizăm situația dintr-o comună ipotetică, de 1.500 de locuitori, care poate avea 1.200 de alegători. Dintre aceștia, e posibil ca 300 să fie plecați din localitate și să știți sigur că nu vor avea cum să participe la alegerile locale din iunie, așa că au rămas doar 900 de alegători. Dacă participarea la vot este de 50% în această comună, se poate conta pe circa 450 de voturi valabil exprimate.

 

În consiliul local al comunei sunt 9 locuri, așa încât coeficientul electoral estimat este de 50 de voturi pentru alegerea unui consilier. Dacă partidul candidează singur, pragul electoral de 5% arată că trebuie obținute cel puțin 23 de voturi; dacă partidul va candida într-o alianță, probabil că va avea de depășit un prag electoral de 8%, adică trebuie să obțină cel puțin 36 de voturi.

 

Planul de campanie țintește obținerea celor 50 de voturi necesare pentru a depăși coeficientul electoral și a asigura câștigarea unuia din cele 9 locuri de consilieri locali.

 

Pentru a depune o listă de candidați, veți avea nevoie de 100 de semnături de susținere, de la oricare dintre cei 900 de alegători, chiar dacă ei nu se vor prezenta la vot. Evident, dacă toți cei 100 de susținători vor vota cu partidul sau alianța dumneavoastră, puteți câștiga chiar 2 locuri (22%) din cei 9 consilieri locali.

Alternativ, să ne uităm la un oraș ipotetic cu 150.000 de locuitori, păstrând aceleași proporții: presupunem că există 120.000 de alegători, că 30.000 dintre ei sunt plecați și nu vor participa în alegerile locale din iunie, iar prezența la vot este tot de 50%, ceea ce înseamnă că se poate conta pe circa 45.000 de voturi valabil exprimate.

 

Pentru că în acest oraș sunt 23 de consilieri locali, acum coeficientul electoral estimat se ridică la 1.957 de voturi pentru alegerea unui consilier. Pragul electoral de 5%, dacă partidul dumneavoastră candidează singur, înseamnă 2.250 de voturi; pragul electoral de 8%, dacă veți candida într-o alianță, înseamnă 3.600 de voturi.

 

Spre deosebire de cazul alăturat, al comunei, aveți nevoie să vă schimbați strategia în campania electorală, pentru a depăși pragul electoral, care este mai mare decât coeficientul electoral.

 

În acest caz, pentru a depune lista de candidați, veți avea nevoie de 1.200 de susținători, ceea ce nu e suficient pentru a câștiga nici măcar un loc de consilier local. Totuși, dacă veți reuși să strângeți suficiente voturi pentru a trece pragul electoral corespunzător alianței, e posibil să câștigați chiar 2 locuri (numai 9%) din cele 23 de consilieri locali.

 

Tot ipotetic, comuna și orașul de mai sus fac parte dintr-un județ cu 450.000 de locuitori, dintre care 360.000 sunt alegători. Dacă 60.000 dintre ei sunt plecați și știm sigur că nu vor participa la următoarele alegeri, înseamnă că ne putem baza pe circa 300.000 de alegători. Dacă numai 50% dintre ei se prezintă la vot, în mod tradițional, înseamnă că vom calcula pragul electoral pentru consiliul județean față de circa 150.000 de voturi valabil exprimate. Dacă partidul dumneavoastră candidează singur, pragul de 5% poate fi estimat la 7.500 de voturi; dacă veți candida într-o alianța de 3 sau mai multe partide, pragul de 8% este estimat la 12.000 de voturi. Coeficientul electoral pentru acest județ se calculează în funcție de cei 33 de consilieri pe care îi permite legea, fiind estimat la 4.546 de voturi. Numărul de susținători trebuie să fie de 3.600 (1% din alegătorii înregistrați), astfel încât campania electorală trebuie să fie gândită altfel, dacă doriți să câștigați măcar 1 loc (3%) din cele 33 de consilieri județeni.

 

Liste de susținători

rangul 0 Capitala României, municipiu de importanță europeană
 

rangul I

municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european
 

rangul II

municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități
rangul III orașe
rangul IV sate reședință de comună
rangul V sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor
sursa: Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național

Un aspect important al perioadei de pre-campanie electorală este strângerea semnăturilor de susținere pentru listele de candidați. Indiferent dacă partidul va candida singur sau în alianță (ori dacă va folosi strategia candidatului „independent”), legea cere o listă de susținători pentru înscrierea candidaților în cursa electorală (art. 49-50 din Legea 115). Numărul susținătorilor trebuie să fie de cel puțin 1% din alegătorii înscriși în Registrul electoral și în listele electorale complementare, dar nu poate fi mai mic de 100 în cazul comunelor, 500 în cazul localităților urbane de rang II și III ori de 1.000 în cazul județelor, municipiului București și sectoarelor sale, respectiv al localităților de rang I. Potrivit Legii 351/2001, ierarhizarea localităților pe ranguri arată precum în tabelul alăturat.

Conform unei estimări (Kivu, 2015), regula de 1% este aplicabilă în doar 1% din localități, așa încât listele de susținători vor trebui să cuprindă cel puțin 100 de semnături la comune și cel puțin 500 de semnături la orașe; dar calculul trebuie făcut, pentru ca lipsa unor semnături de susținere să nu atragă incapacitatea de-a înscrie candidații. Listele de susținători pentru candidații de consilieri locali trebuie să fie diferite de cele pentru candidații de primar, dar ele pot cuprinde semnăturile acelorași oameni. Este important de reținut că „Un susținător poate sprijini mai mulți candidați [sau mai multe liste de candidați] la funcția de consilier local, consilier județean și primar” (art. 51, alin. 3 din Legea 115).

Alți reprezentanți

Din perspectiva constrângerilor pe care legea le impune asupra resursei umane a partidului, am pornit discuția de la numărul efectiv de candidați. În funcție de strategia aleasă de partid (de a candida singur sau în alianță), vedem că există soluții pentru a putea depune candidaturi, chiar și în condițiile foarte aspre ale legii (întinderea teritorială, pragul electoral și numărul de susținători). Însă provocarea față de resursele umane ale partidului nu se oprește aici, pentru că mai e nevoie de reprezentanți ai partidului în cadrul birourilor electorale și de delegați ai partidului la numărarea voturilor în secțiile de votare. Legea nu prevede explicit că acești reprezentanți și delegați ai partidului trebuie să fie diferiți de candidații partidului, însă recomandările de bună practică spun că ar trebui evitate chiar și suspiciunile de conflict de interese, având în vedere că reprezentanții participă la soluționarea contestațiilor, în birourile electorale, iar delegații veghează la numărarea corectă a voturilor, în secțiile de votare. (În sprijinul ideii sau bunei practici de separare a acestor reprezentanți și delegați de candidații partidului, se poate invoca și art. 9, alin. 1 din Legea 208/2015.)

Așadar, pornind de la calendarul perioadei electorale pentru alegerile locale, așa cum a fost propus de Autoritatea Electorală Permanentă, am trecut în revistă o serie de constrângeri legale și de posibile soluții pentru problemele care ar putea afecta activitatea unui partid politic: pericolul radierii și posibila soluție a alianțelor electorale, listele de candidați și listele de susținători, pragul electoral și coeficientul electoral, respectiv reprezentanții și delegații partidului/alianței în birourile electorale și în secțiile de votare. Chestiunile privind finanțarea partidului și a campaniei electorale sunt discutate în capitolul 3, dar conexiunile cu alegerile parlamentare sunt discutate în secțiunea următoare.

2.2. Alegerile parlamentare 2016

Este posibil ca alegerile pentru Senatul și Camera Deputaților din Parlamentul României să aibă loc la finalul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie. Calendarul perioadei electorale va fi stabilit tot cu sprijinul Autorității Electorale Permanente și va avea câteva elemente sau momente-cheie similare celor inventariate în secțiunea 2.1. privind alegerile locale. Cel mai important aspect, asupra căruia ne vom apleca în rândurile de mai jos, se referă la modalitățile legale prin care un partid poate evita pericolul radierii, așa cum am făcut și în secțiunea precedentă.

Liste de candidați

Amintim că „Inactivitatea unui partid politic se poate constata [dacă] nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare.” (art. 46, alin. 1, lit. b) din Legea 14/2003)

Un partid politic cu agendă, aspirații și soluții exclusiv locale/județene poate alege să nu intre în nicio alianță electorală pentru alegerile locale (opțiune analizată în secțiunea precedentă), refuzând să candideze în 75 de circumscripții electorale locale. Totuși, pentru a evita pericolul radierii, în această nouă ipoteză, va trebui să recurgă la pregătirea candidaturilor pentru alegerile parlamentare (și, în primăvara anului 2019, la alegerile pentru Parlamentul European). În acest caz, pentru alegerile parlamentare din 2016, partidul poate opta să depună o listă completă de candidați într-un județ sau să depună liste incomplete de candidați în 3 județe.

 

Recomandăm ca listele de candidați să cuprindă, mai ales pe locurile eligibile, candidați de ambele genuri, în proporții egale (50-50%). Chiar și pentru listele incomplete (care pot cuprinde câte un singur candidat pentru funcții de senator sau deputat), recomandăm ca proporția femeilor și bărbaților să fie tot egală, prin raportarea la numărul total de candidați. În acest sens, reținem atât art. 52, alin. 2 din Legea 208, cât și propunerea legislativă (care ar putea fi adoptată și promulgată până la depunerea candidaturilor) conform căreia cel puțin 30% dintre candidați vor trebui să fie de gen feminin. Implicațiile art. 18, alin. 2 din Legea 334/2006 vor fi analizate în capitolul 3.

Deși Legea 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților nu definește suficient de clar conceptul, putem deduce, din art. 52, alin. 3 (coroborat cu definiția listei complete de la alegerile locale) că o listă completă cuprinde un număr de candidați egal cu „numărul mandatelor rezultate din norma de reprezentare” plus „doi până la un sfert din aceste mandate”. Conform art. 5, alin. 2 și 3 din Legea 208, norma de reprezentare pentru Camera Deputaților este de un deputat la 73.000 de locuitori, iar pentru Senat este de un senator la 168.000 de locuitori.

Astfel, pentru că norma de reprezentare este mai mare la senatori, numărul de candidați pentru funcțiile de senator dintr-un județ va fi mai mic, iar partidul poate opta să se concentreze pe depunerea unei liste complete de candidați, într-un singur județ, doar pentru Senat. În județele României cu populație redusă, cum sunt Covasna, Tulcea ori Sălaj, o listă completă pentru Senat va însemna 4 candidați, la alegerile parlamentare din 2016; alternativ, dacă partidul nu are mai mult de 3 oameni dispuși să candideze, va putea încerca să depună liste incomplete (câte un singur candidat) în 3 județe. Calcule similare se pot face și în legătură cu listele de candidați pentru deputați: în județele Covasna, Tulcea și Sălaj, care pot avea 4 deputați, lista completă va avea 6 candidați, cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Circumscripția electorală

(județul)

Senatori Listă completă

de senatori

Deputați Listă completă

de deputați

1 Alba 2 4 5 7
2 Arad 3 5 7 9
3 Argeș 4 6 9 12
4 Bacău 4 6 10 13
5 Bihor 4 6 9 12
6 Bistrița-Năsăud 2 4 5 7
7 Botoșani 3 5 6 8
8 Brașov 4 6 9 12
9 Brăila 2 4 5 7
10 Buzău 3 5 7 9
11 Caraș-Severin 2 4 5 7
12 Călărași 2 4 4 6
13 Cluj 4 6 10 13
14 Constanța 5 7 11 14
15 Covasna 2 4 4 6
16 Dâmbovița 3 5 7 9
17 Dolj 4 6 10 13
18 Galați 4 6 9 12
19 Giurgiu 2 4 4 6
20 Gorj 2 4 5 7
21 Harghita 2 4 5 7
22 Hunedoara 3 5 6 8
23 Ialomița 2 4 4 6
24 Iași 5 7 12 15
25 Ilfov 2 4 5 7
26 Maramureș 3 5 7 9
27 Mehedinți 2 4 4 6
28 Mureș 4 6 8 10
29 Neamț 3 5 8 10
30 Olt 3 5 6 8
31 Prahova 5 7 11 14
32 Satu Mare 2 4 5 7
33 Sălaj 2 4 4 6
34 Sibiu 3 5 6 8
35 Suceava 4 6 10 13
36 Teleorman 2 4 5 7
37 Timiș 4 6 10 13
38 Tulcea 2 4 4 6
39 Vaslui 3 5 7 9
40 Vâlcea 2 4 6 8
41 Vrancea 2 4 5 7
42 [București] 13 17 29 37
43 [Străinătate] 2 4 4 6
Total 136 senatori 312* deputați
Notă:

*) La numărul deputaților aleși din circumscripțiile electorale se adaugă deputații reprezentând organizațiile culturale ale minorităților naționale care nu ating pragul electoral (cel mai probabil 17 la număr), conform art. 62, alin. 2 din Constituție și art. 56 din Legea 208/2015.

sursa: Anexa 1 din Legea 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților

Găsirea unor candidați „de formă” nu va fi foarte dificilă, dacă aceștia vor fi dispuși să-și pună numele pe listele județene pentru Senat și/sau Cameră doar pentru a ajuta partidul în fața pericolului de radiere. Însă listele de candidați vor trebui însoțite de liste de susținători, care să cuprindă „minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă [adică în acel județ]” (art. 54, alin. 2 din Legea 208; atenție, numărul de alegători este, în mod obișnuit, mai mic decât numărul de locuitori, pentru că minorii sunt locuitori, dar nu au drept de vot). Pentru că listele de susținători trebuie completate în fiecare județ unde se depun candidaturi, este mai eficient ca un partid să depună o listă completă de candidați într-un singur județ.

Dacă tot se face efortul (ale cărui potențiale beneficii financiare sunt ilustrate în capitolul 3), nu este prea dificil ca fiecare susținător să semneze o listă pentru Senat și una pentru Cameră, procesul de strângere de semnături fiind similar celui din alegerile locale, unde tot două liste se colectează, în mod obișnuit—una pentru candidații la consiliul local, cealaltă pentru candidatul de primar. Similar situației de la alegerile locale, „Un alegător poate susține mai multe liste de candidați [ai mai multor partide] sau [mai mulți] candidați independenți” (art. 54, alin. 7 din Legea 208). Dacă alianțele electorale (sau modelele de organizare federativă) din timpul alegerilor locale vor supraviețui până la momentul depunerii candidaturilor pentru alegerile parlamentare, atunci structurile partidelor „locale” vor putea strânge semnături de susținere în mai multe județe, pe bază de reciprocitate.

Dacă partidul alege să depună listele de candidați „de formă,” doar pentru evitarea radierii, nu are nicio relevanță discuția despre pragul electoral și coeficientul electoral (art. 94 din Legea 208), pentru că, foarte probabil, partidul nici nu va participa în mod activ la campania electorală. Dacă, totuși, partidul consideră că are șanse, îndrumările din secțiunea privind alegerile locale pot fi utilizate și în privința calculelor pentru obținerea unui fotoliu de deputat sau senator. De asemenea, dacă partidul consideră că poate câștiga un fotoliu de deputat sau senator, devin relevante și chestiunile discutate în capitolul 3 al acestui Ghid.

 Alți reprezentanți

Din perspectiva efortului asupra resursei umane a partidului, rămâne ca fiecare partid astfel implicat în alegerile parlamentare să decidă dacă dorește să trimită reprezentanți in birourile electorale (art. 9, 11, 13 și 15 din Legea 208) și/sau delegați la numărarea voturilor în secțiile de votare (art. 89 din Legea 208). Cu alte cuvinte, dacă nu participă decât cu niște candidați „de formă,” ar putea decide să contribuie la „observarea” din interiorul procesului electoral asupra corectitudinii alegerilor, pentru că au această oportunitate.

*

La finalul acestui capitol, despre participarea partidelor politice la alegerile locale și parlamentare din anul 2016, ar trebui să aveți mai bine conturată strategia partidului dumneavoastră cu privire la activitățile și eforturile pe care trebuie să vi le planificați în acest an:

  • Pentru evitarea radierii partidului, aveți la dispoziție
    • opțiunea de a candida într-o singură localitate la alegerile locale, cuplată cu efortul de a candida (chiar și „de formă”) în alegerile parlamentare, dar și cu efortul de-a candida la euro-parlamentarele din 2019, sau
    • opțiunea de a candida (singur sau în alianță) în 75 de circumscripții electorale locale și/sau județene, dimpreună cu efortul pentru alegerile parlamentare.
  • Pentru strângerea semnăturilor de susținere a candidaților, aveți la dispoziție
    • calcule și reglementări privind numărul minim de susținători necesari în alegerile locale și parlamentare, dar și
    • aspecte practice privind numărul minim de susținători și numărul minim de alegători care vă asigură depășirea pragului ori a coeficientului electoral.
  • Pentru asigurarea corectitudinii alegerilor, aveți la dispoziție
    • reglementări privind participarea reprezentanților partidului/alianței în birourile electorale de circumscripție și cele ale secțiilor de votare, alături de
    • reglementări privind participarea delegaților partidului/alianței la numărarea voturilor în secțiile de votare.

3. Finanțarea partidelor politice

Participarea în alegeri este, pentru orice partid politic, un efort care implică diverse tipuri de cheltuieli. Din capitolul precedent, reținem deja că este nevoie de

  • resurse umane (candidați, reprezentanți în birourile electorale, delegați în secțiile de votare și, neîndoielnic, oameni implicați în strângerea de semnături și în informarea alegătorilor ori alte activități specifice campaniilor electorale),
  • mijloace și materiale de comunicare (atât în relația directă cu alegătorii, cât și în relația cu alte partide și alți candidați),
  • alături de acestea, odată ce a câștigat câteva mandate în alegeri, se adaugă nevoia de documentare a soluțiilor propuse pentru rezolvarea problemelor din comunitate/societate (analiza legislației și a bugetelor, identificarea problemelor și a celor mai eficiente soluții, pregătirea programului electoral sau a documentației pentru luarea deciziilor).

Pentru acoperirea costurilor aferente tuturor acestor activități, un partid politic se bucură de mai multe surse de finanțare (art. 3 din Legea 334/2006). Următoarele 2 secțiuni ale acestui capitol discută cele mai importante reglementări care privesc condițiile privind rambursarea din bugetul de stat a cheltuielilor efectuate în timpul campaniei electorale, respectiv subvenționarea din bugetul de stat a activităților de pe întreaga durată a ciclului electoral, de 4 ani. Cotizațiile membrilor pot fi o sursă semnificativă de venit mai degrabă pentru partidele mici; donațiile din partea membrilor sau simpatizanților pot fi eficiente mai degrabă pentru partidele mari și/sau alianțele electorale. Împrumuturile pot fi riscante, din mai multe puncte de vedere, indiferent de dimensiunea partidului; similar, donațiile imobiliare sunt criticate pentru regimul derogatoriu de la dreptul comun (raportul de conformitate GRECO RC-III 13RO, cel puțin §37-45, la pag. 8-12; similar, §13 de la pag. 9 a raportului de evaluare GRECO Eval IV Rep (2015) 4).

Atenție! Majoritatea surselor de venit ale partidelor politice sunt plafonate, după cum se poate vedea într-o multitudine de prevederi ale Legii 334/2006. Operațiunile de plăți și încasări ale partidelor politice se fac prin conturi bancare (art. 3, alin. 9), tocmai pentru a preveni finanțarea ilegală sau chiar infracțiunile de spălare de bani (Legea 656/2002). În acest sens, reținem mai ales prevederile din art. 3, alin. 4, respectiv art. 11 din Legea 334.
Exemplu: Pornind de la premisa că o persoană are nevoie de venituri pentru un trai decent, Codul de procedură civilă stabilește (art. 729, alin. 1, lit. b) că maximum ⅓ din veniturile bănești pot fi urmărite și executate pentru plata datoriilor. Cotizațiile sau donațiile nu sunt chiar datorii, dar orice efort financiar mai mare de ⅓ din venituri este nerealist, mai ales dacă ne referim la salariul minim brut pe țară, care este în valoare de 1.050 de lei/lună (art. 1, alin. 2 din HG 1091/2014).

Astfel, dacă o persoană are venituri la nivelul salariului minim (sau chiar mai mici, dacă este pensionar ori șomer) și, cu toate astea, își permite să-i plătească partidului, într-un an, mai mult de 4.200 de lei, ar trebui să vă puneți întrebări serioase cu privire la proveniența banilor, chiar dacă persoana are dreptul să cotizeze până la 50.400 de lei/an (art. 5, alin. 3 din Legea 334) și/sau să doneze până la 210.000 de lei/an (art. 6, alin. 2 din aceeași lege).

Legea 334/2006 reglementează că partidele politice pot avea și alte surse proprii de venituri (art. 16) ori venituri provenite din asocieri (art. 17). O sursă alternativă de finanțare indirectă pentru un partid politic, specific pentru activitatea de cercetare, documentare, analiză și/sau elaborare de studii, o poate constitui un institut de teorie politică (Legea 179/2005). Partidele politice nereprezentate în Parlamentul României își pot înființa astfel de institute, numai dacă sunt afiliate la una dintre formațiunile politice reprezentate în Parlamentul European (art. 1, alin. 3 din Legea 179; de asemenea, vezi conexiunea cu alegerile euro-parlamentare, în capitolul 2). Sursele de finanțare ale unui astfel de institut (art. 13 din Legea 179) oferă posibilitatea unui management financiar creativ: o parte din activitățile conexe, mai ales în perioadele dintre campaniile electorale, pot fi suportate din bugetele acestor institute, degrevând parțial bugetul partidului.

 

3.1. Finanțarea campaniilor electorale

Pentru partidele nou-înființate, campaniile electorale din 2016 vor reprezenta primul mare efort financiar. Bugetul de cheltuit în timpul campaniei electorale se constituie prin contribuții ale candidaților, partidelor sau alianțelor, prin mandatarii lor financiari. Sumele de bani se depun în conturi bancare, la nivelul fiecărui județ în care candidează formațiunea politică, respectiv la nivel central (art. 28 din Legea 334).

  • Contribuțiile sunt plafonate, ceea ce înseamnă că bugetele de campanie sunt limitate și în privința veniturilor din care se constituie, și în privința cheltuielilor care pot fi efectuate ( 28, alin. 6). Partidele care depun liste de candidați la consiliile județene (în alegerile locale) sau la funcțiile de deputat/senator (în alegerile parlamentare) au dreptul să-și suplimenteze bugetele pentru campania electorală, prin contribuția partidului (art. 30, alin. 2); acest drept nu este reglementat pentru partidele care candidează exclusiv la consilii locale și primării.
  • Cheltuielile din bugetul de campanie, în timpul campaniei electorale, sunt încă o dată limitate, în sensul că pot fi efectuate numai pentru anumite produse ori servicii ( 38, alin. 2). Mai mult decât atât, fiecare categorie de produse ori servicii este plafonată în limita unei proporții din bugetul de campanie. Suma proporțiilor reglementate este mai mare de 100%, pentru că decizia de cheltuire este atributul exclusiv al managerilor de campanie, care pot considera că anumite produse ori servicii nu sunt justificate, așa că pot cheltui mai mult pe altele, oportune.
Art. 28, alin. 6

Limitele maxime ale contribuțiilor pentru campania electorală care pot fi depuse de către candidați sau mandatarul financiar sunt următoarele:

a) 60 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de deputat sau de senator;

b) un salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul local al comunei;

c) 3 salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul local al oraşului;

d) 5 salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul local al municipiului;

e) 30 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul local al municipiului reşedință de județ;

f) 50 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul de sector al municipiului Bucureşti;

g) 500 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la Consiliul General al Municipiului Bucureşti;

h) 100 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare listă de candidați la consiliul județean;

i) 5 salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar al comunei;

j) 7 salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar al oraşului;

k) 10 salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar al municipiului;

l) 50 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar al municipiului reşedință de județ;

m) 100 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar de sector al municipiului Bucureşti;

n) 150 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de primar al municipiului Bucureşti;

o) 750 de salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare candidat la funcția de parlamentar european;

p) 20.000 de salarii de bază minime brute pe țară pentru candidatul la funcția de Preşedinte al României.

Art. 38, alin. 2

Contribuțiile pentru campania electorală pot avea numai următoarele destinații:

a) cheltuieli pentru producția şi difuzarea materialelor de propagandă electorală la radio, televiziune şi în presa scrisă în cuantum de maximum 40% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

b) cheltuieli pentru producția şi difuzarea materialelor de propagandă electorală online, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

c) cheltuieli pentru cercetări sociologice, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

d) cheltuieli pentru afişe electorale, în cuantum de maximum 20% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

e) cheltuieli pentru broşuri, pliante şi alte materiale de propagandă electorală tipărite, în cuantum de maximum 50% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

f) cheltuieli pentru închirierea de spații şi echipamente şi cheltuieli de protocol destinate organizării de evenimente cu tematică politică, economică, culturală sau socială, pentru transport şi cazare, pentru asistență juridică şi alte tipuri de consultanță, precum şi pentru plata serviciilor mandatarilor financiari, în cuantum de maximum 30% din totalul cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală;

g) cheltuieli pentru comisioane bancare.

sursa: Legea 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale

E foarte probabil că un partid nou-înființat își va constitui bugetul de campanie mai ales din donații (împrumuturile sunt posibile, dar riscante). Depunerea candidaturilor, discutată în capitolul 2, depinde de listele de susținători. Strângerea semnăturilor de la susținători poate prilejui și obținerea unor mici donații în sprijinul candidaților. Dacă toți susținătorii ar contribui la constituirea bugetului de campanie, ținând cont de limitele maxime din art. 28, alin. 6, respectiv de numărul minim de susținători pentru fiecare tip de candidatură și fiecare tip de circumscripție electorală, putem calcula cuantumul mediu al donației de care ar fi nevoie din partea fiecărui susținător. Așa cum se vede în graficul de mai jos, cel mai „ieftin” pentru susținători ar fi să sprijine financiar candidații de consilieri locali de la orașe și municipii (5-6 lei/susținător), ori candidații de primar general de la București și cei de primari din aceleași municipii, care nu sunt reședințe de județ (9-11 lei/susținător). „Investițiile” pentru susținerea candidaților de consilieri județeni sunt cele mai „scumpe” (57 de lei/susținător), fiind urmate îndeaproape de candidații pentru consilieri comunali, municipali (în reședințele de județ) sau ai sectoarelor din București (53 până la 50 de lei/susținător).

grafic

sursa inițială: Vrabie, 2015; calcule actualizate

3.2. Rambursarea cheltuielilor din campania electorală

Odată înțelese constrângerile asupra bugetului de campanie electorală, atât din perspectiva veniturilor (contribuțiile vărsate de candidați sau mandatarii financiari ai partidelor/alianțelor în contul bancar), cât și din cea a cheltuielilor (produsele sau serviciile care pot fi achiziționate, în limitele proporțiilor reglementate), putem să ne concentrăm asupra rambursării propriu-zise. Dacă au fost îndeplinite toate condițiile legale privind publicitatea surselor de finanțare, evidența contabilă și raportarea financiară a balanței de cont, iar cheltuielile efectuate sunt eligibile, atunci verificările făcute de Autoritatea Electorală Permanentă (art. 42-51 din Legea 334) pot asigura „decontarea” de la bugetul de stat a cheltuielilor din timpul campaniei electorale.

Prin raportare la strategia aleasă pentru a candida în alegeri (vezi capitolul 2), atenționăm asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească alianța, partidul sau candidatul, pentru a se putea califica la posibilitatea de rambursare (art. 48 din Legea 334). Independenții, partidele sau alianțele care obțin cel puțin 3% din voturile valabil exprimate, la nivel național, indiferent de tipul de alegeri la care participă, se califică din oficiu la rambursarea cheltuielilor. Partidele nou-înființate, însă, pot fi mult mai interesate de reglementările alternative:

Candidat independent—cel puțin 3% din voturile valabil exprimate în circumscripția electorală Partid sau Alianță—cel puțin 3% din voturile valabil exprimate în circumscripția electorală
Alegeri

locale

locală sau județeană

(alin. 8)

județeană, de sector sau

a municipiului București (alin. 5)

Alegeri parlamentare județeană

(alin. 7)

județeană

(alin. 7)

Alegeri euro-

parlamentare

națională

(alin. 3)

națională

(alin. 3)

sursa: art. 48 din Legea 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale; alte detalii găsiți în HG 10/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 334/2006

Din această nouă perspectivă, descoperim că partidele cu agendă foarte localizată sunt cu atât mai mult nevoite să se alieze (eventual în structuri de tip federativ), cum arătam în capitolul 2. În alegerile locale, dacă partidul se limitează să candideze doar la nivelul unui singur consiliu local, e foarte greu de crezut că un partid poate obține 3% din voturile exprimate la nivelul județului. O astfel de performanță va fi posibilă (deși improbabilă) doar în municipiile reședință de județ, unde costurile campaniei electorale pot fi destul de scumpe (32 de lei/susținător pentru lista de candidați la funcțiile de consilieri locali și 53 de lei/susținător pentru candidatul la funcția de primar), mai ales pentru un partid aflat la început de drum. Să analizăm această nouă situație în cele două localități ipotetice discutate și în capitolul 2, presupunând că banii au fost adunați sau contribuiți corect în bugetul campaniei, că au fost raportați și înregistrați contabil conform legii, că au fost cheltuiți în limitele legii și că există toate facturile la zi.

 

Comuna noastră ipotetică, de 1.500 de locuitori, face parte dintr-un județ ipotetic, de 450.000 de locuitori. Știm că în comună sunt 1.200 de alegători înscriși în listele electorale, dar că putem conta doar pe circa 450 de voturi valabil exprimate.

 

Pentru lista de candidați la consiliul local, partidul poate cheltui, în campania electorală, echivalentul unui singur salariu minim brut, adică 1.050 de lei. Pentru candidatul de primar, partidul poate cheltui echivalentul a 5 salarii minime brute, adică 5.250 de lei.

 

Pragul care i-ar da dreptul acestui partid la rambursarea cheltuielilor din campanie (total 6.300 de lei) este de 3% din voturile valabil exprimate la nivelul județului, adică 4.500 de voturi.* Să observăm că partidul ar avea nevoie de 10 ori mai multe voturi decât e maximal posibil în comuna unde dorește să candideze, adică nu are nicio șansă de a-i fi rambursate cheltuielile, dacă nu intră într-o alianță cu alte partide, astfel încât să poată obține, împreună, 3% la nivelul județului.

Orașul nostru ipotetic cu 150.000 de locuitori face parte din același județ de 450.000 de locuitori. În acest oraș știm că există 120.000 de alegători înscriși în listele electorale, dar că putem conta pe circa 45.000 de voturi valabil exprimate.

 

Pentru lista de candidați la consiliul local, partidul** poate cheltui, în campania electorală, echivalentul a 3 salarii minime brute, adică 3.150 de lei. Pentru candidatul de primar, partidul poate cheltui echivalentul a 7 salarii minime brute, adică 7.350 de lei.***

 

Pragul care i-ar da dreptul acestui partid la rambursarea cheltuielilor de campanie (total 10.500 de lei) este tot de 3% din voturile valabil exprimate la nivelul județului, adică tot 4.500 de voturi. Altfel spus, cu 10% din voturile de la nivelul orașului, partidul poate îndeplini baremul de 3% la nivelul județului și se califică la rambursarea cheltuielilor efectuate în campania electorală. Obiectivul este ambițios, dar poate fi realizat fără să intre neapărat într-o alianță.

 

În ipoteza participării la alegerile parlamentare, partidul ar trebui să adune tot 4.500 de voturi, pentru a se califica la rambursarea cheltuielilor. În acest caz, suma care ar putea fi cheltuită în campania electorală s-ar ridica la 60 de salarii minime brute pentru fiecare candidat la funcția de deputat sau senator. Așa cum am arătat în capitolul 2, o listă completă de candidați pentru Senat, în acest județ ipotetic, ar trebui să conțină 5 persoane (pentru că județul are dreptul la 3 senatori, conform normei de reprezentare); pentru Camera Deputaților, lista completă ar trebui să conțină 8 candidați (pentru că județul are dreptul la 6 deputați, conform normei de reprezentare). Astfel, bugetul total pe care l-ar putea cheltui partidul ar fi de 5 x 60 de salarii minime brute pentru candidații senatori plus 8 x 60 pentru candidații deputați, adică un total impresionant, de 819.000 de lei.

Atenție! Toți acești bani trebuie cheltuiți legal și fiscalizați, pentru a putea fi rambursați. În caz contrar, pot fi activate sancțiunile prevăzute în Legea 334/2006.
*) Din cei 450.000 de locuitori ai județului, doar 360.000 sunt potențiali alegători, însă 60.000 sunt plecați și nu participă la alegeri. Cu o participare la vot tradițională de 50%, estimarea este de circa 150.000 de voturi valabil exprimate la nivelul întregului județ. 3% din 150.000 înseamnă 4.500.

**) Dacă analizăm situația unui candidat independent, acesta se califică la rambursarea cheltuielilor din campanie dacă obține 3% din voturile valabil exprimate în circumscripția locală unde candidează. Astfel, în comuna ipotetică, unde ar putea cheltui tot 1.050 de lei, dacă ar candida la funcția de consilier local, respectiv 5.250 de lei pentru cea de primar, candidatului independent i-ar fi suficiente doar 14 voturi pentru rambursare (la depunerea candidaturii, însă, ar fi avut nevoie de 100 de susținători, în timp ce coeficientul electoral estimat era de 50 de voturi). În orașul ipotetic, unde ar putea cheltui tot 3.150 de lei, dacă ar candida la funcția de consilier local, respectiv 7.350 de lei pentru cea de primar, candidatului independent i-ar fi necesare 1.400 de voturi pentru rambursare (dar ar fi avut nevoie de 1.200 de susținători pentru a-și depune candidatura, iar coeficientul electoral era estimat la 1.957 de voturi).

***) Dacă orașul este municipiu, sumele care se pot cheltui în campania electorală sunt echivalente cu 5 salarii minime brute pentru lista de consilieri și 10 salarii minime brute pentru candidatul de primar; dacă municipiul este și reședința județului, sumele echivalente cresc la 30 de salarii minime brute pentru lista de consilieri, respectiv 50 pentru candidatul de primar.

Trebuie să remarcăm faptul că, deși legislația permite existența partidelor cu agendă localizată, prevederile foarte concrete ale reglementărilor în vigoare forțează partidele „locale” să intre în alianțe sau structuri de tip federativ. Mai mult chiar, statul este foarte generos cu partidele sau alianțele care candidează la alegerile parlamentare, dar foarte zgârcit cu cele care candidează numai la nivel local (proporția reglementată în art. 19-20 din Legea 334 este 75-25%, în defavoarea nivelului local). Drept consecință, democrația locală poate avea de suferit (fie vom vedea foarte multe candidaturi independente, fie vom rămâne cu mulți candidați impuși de partidele mari/vechi), dacă partidele nou-înființate nu se vor alia în timp util (până la 20 aprilie, conform calendarului estimat din capitolul 2).

3.3. Subvenții anuale de la bugetul de stat

În cele din urmă, indiferent dacă s-au calificat sau nu pentru rambursarea cheltuielilor din campania electorală, odată ce au reușit să-și vadă candidații aleși și validați în funcții, partidele politice își pot pune problema dacă se califică la subvențiile anuale de la bugetul de stat (art. 18 din Legea 334). Pentru partidele nou-înființate, cu agendă localizată, calificarea la această sursă de finanțare se confruntă cu o nouă dificultate majoră: prin formularea art. 20 din Legea 334, apare obligația de-a candida la funcțiile de consilieri județeni și, respectiv, de-a obține cel puțin 50 de mandate de consilier județean și de consilier general în București. Aceste condiții pun și mai multă presiune pe noile partide, în sensul constituirii unor alianțe electorale și/sau structuri de tip federativ.

Sintetizând și aplicând prevederile legale la contextul anului 2016, rezultă următoarele limite absolute ale donațiilor, cotizațiilor și împrumuturilor, calculate pe baza salariului minim brut pe țară, în valoare de 1,050 de lei, și a veniturilor prevăzute la bugetul de stat, în valoare de 105.033.800.000 lei:

Forma de finanțare Valoare maximă în 2016 Baza legală
DONAȚII
Pentru partid politic (total) 26.258.450 lei art. 6 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, republicată – donațiile primite de un partid politic nu pot depăși 0,025% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv
De la o persoană fizică 210.000 lei

 

 

 

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 334/2006, republicată – donațiile primite de la o persoană fizică într-un an pot fi de până la 200 de salarii de bază minime brute pe țară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv
De la o persoană juridică 525.000 lei art. 6 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, republicată – donațiile primite de la o persoană juridică într-un an pot fi de până la 500 de salarii de bază minime brute pe țară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv
Donații confidențiale 6.302.028 lei art. 11 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, republicată – suma totală primită de un partid politic ca donații confidențiale nu poate depăși echivalentul a 0,006% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv
ÎMPRUMUTURI
Pentru partid politic (total) 26.258.450 lei art. 7 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, republicată – sumele de bani care fac obiectul împrumuturilor primite de către un partid politic într-un an fiscal nu pot depăși 0,025% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv
De la o persoană fizică 210.000 lei art. 7 alin. (2) din Legea nr. 334/2006, republicată – sumele de bani care fac obiectul împrumuturilor primite de către un partid politic de la o persoană fizică într-un an pot fi de până la 200 de salarii de bază minime brute pe țară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv
De la o persoană juridică 525.000 lei art. 7 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, republicată – sumele de bani care fac obiectul împrumuturilor primite de către un partid politic de la o persoană juridică într-un an pot fi de până la 500 de salarii de bază minime brute pe țară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv
COTIZAȚII
Numai de la o persoană fizică 50.400 lei art. 5 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, republicată – suma cotizațiilor plătite într-un an de un membru de partid nu poate depăși 48 salarii minime brute pe țară

sursa: Autoritatea Electorală Permanentă, comunicat de presă

Partidele care promovează femei pe locurile eligibile de pe listele de candidați beneficiază de o subvenție majorată proporțional cu numărul mandatelor obținute de acestea—candidați aleși și validați în funcțiile de consilieri locali/județeni, deputați sau senatori, pentru care au candidat (art. 18, alin. 2 din Legea 334/2006).

*

La finalul acestui capitol, despre finanțarea partidelor politice, în contextul alegerilor locale și parlamentare din anul 2016, ar trebui să vă fie mai clare limitările asupra partidelor „locale” și eventualele strategii disponibile partidului dumneavoastră.

Din perspectiva contribuțiilor care constituie bugetul de campanie și a relațiilor cu susținătorii partidului, observați că cele mai eficiente candidaturi sunt

  • la consiliile locale de la comune, orașe și municipii mici (care nu sunt reședință de județ), respectiv
  • la primăriile de orașe și municipii (care nu sunt reședință de județ) și la primăria generală din București.

Din perspectiva calificării la rambursarea cheltuielilor din campania electorală, alternativele cele mai viabile sunt

  • utilizarea alianțelor electorale pentru alegerile locale, urmând să decideți dacă le veți menține și pentru alegerile parlamentare ori dacă veți opta pentru candidaturi „de formă” la parlament;
  • utilizarea candidaturilor independente în alegerile locale, urmând să candidați la alegerile parlamentare într-un județ și să împingeți eventualul risc de radiere către euro-parlamentare.

Din perspectiva calificării pentru subvenționarea anuală a activităților partidului, pe durata ciclului electoral (4 ani între alegerile de același tip, locale sau parlamentare), alternativele sunt:

  • utilizarea alianțelor electorale în alegerile locale, pentru a putea câștiga cât mai mulți consilieri județeni, sau
  • găsirea unor surse de finanțare care să vă permită să nu aveți nevoie de accesul la subvențiile din bugetul de stat.

4. Înființarea și desființarea partidelor

Pentru partidele deja înființate până la publicarea acestui Ghid, prevederile legale discutate în acest ultim capitol nu mai sunt relevante. Pentru a putea participa în alegerile locale din 2016, însă, partidele trebuie să fie legal înființate și înregistrate în Registrul partidelor politice, până cel mai târziu la începutul lunii aprilie (conform calendarului prezentat în capitolul 2). Informațiile din acest capitol pot fi utile pentru alte grupuri de inițiativă, și mai noi, care își doresc să înființeze un partid politic înțelegând că e posibil ca timpul să nu mai fie suficient pentru a se înscrie în alegerile locale din iunie 2016.

Conform art. 19, alin. 3 din Legea partidelor politice 14/2003, sunt suficiente 3 persoane fizice pentru înființarea unui partid politic. Pentru înregistrarea partidului, următoarele documente trebuie depuse (prin poștă/curier sau personal) la Tribunalul Municipiului București (art. 18):

  1. cererea de înregistrare;
  2. statutul partidului, inclusiv semnul electoral/permanent (vezi și 10);
  3. programul partidului (vezi și 9);
  4. actul de constituire;
  5. declarație privitoare la sediu şi la patrimoniu;
  6. dovada deschiderii contului bancar.

Adresa Tribunalului Municipiului București este în Bulevardul Unirii, nr. 37, București, sector 3, cod poștal 030823.

La acestea, este necesar să adăugați celelalte documente prevăzute de lege:

  1. o listă a membrilor fondatori ( 19), cu semnăturile acestora (conform modelului), însoțită de
  2. o declarație pe propria răspundere a persoanei care a întocmit-o, care să ateste autenticitatea semnăturilor ( 19, alin. 2);
  3. copii ale actelor de identitate ale membrilor fondatori ( 6);
  4. declarații pe propria răspundere ale membrilor partidului, din care să rezulte că nu au calitatea de membru al unui alt partid politic ( 8, alin. 4);
  5. cazierul judiciar al membrilor fondatori, din care să rezulte (conform 7) că sunt cetățeni cu drept de vot (ar putea atrage opoziția procurorului de ședință, dacă aceste persoane au fost condamnate pentru infracțiuni care atrag restrângerea drepturilor electorale);
  6. taxa de timbru de 300 de lei ( 12, lit. a) din OUG 80/2013).

În plus, este recomandabil să aveți pregătite, pentru orice eventualitate:

  1. cazierul fiscal al membrilor fondatori, din care să rezulte că nu au datorii la bugetul de stat (ar putea atrage opoziția procurorului de ședință, dacă aceste persoane nu prezintă suficientă încredere pentru obținerea rambursărilor sau subvențiilor);
  2. actul sau contractul prin care puteți dovedi existența sediului, respectiv dreptul de proprietate sau dreptul de folosință asupra sediului, însoțit de
  3. acordul scris al vecinilor, dacă este cazul (de exemplu, dacă este un apartament dintr-un bloc de locuințe);
  4. adeverințe medicale ale membrilor fondatori, echivalente celor din care rezultă că aceștia sunt apți de muncă (deci își pot asuma responsabilitățile asociate cu deciziile pe care urmează să le ia în cadrul partidului).

Calendarul înființării unui partid politic, dacă nu apar complicații, se întinde pe o durată de circa 2 luni, conform prevederilor legale din Legea 14. Astfel, inițiativele de înregistrare a unor noi partide politice, dacă au fost depuse la Tribunalul Municipiului București până la sfârșitul lunii ianuarie 2016, au șanse de-a se finaliza cu succes până la începutul lunii aprilie. În asemenea ipoteză, inclusiv aceste partide se vor putea înscrie în alegerile locale preconizate pentru iunie 2016.

Perioada Momentul reglementat
start cererea de înregistrare depusă la Tribunalul Municipiului București, însoțită de documentele de mai sus (art. 18, alin. 1)
+3 zile anunțul privind cererea de înregistrare, publicat într-un ziar central de mare tiraj (art. 18, alin. 3)
+12 zile cererea de înregistrare afișată la sediul Tribunalului Municipiului București (art. 18, alin. 2)
+15 zile pronunțarea asupra cererii de înregistrare, în ședință publică, cu participarea procurorului de ședință (art. 21, alin. 1 și art. 20, alin. 1)
+? zile* comunicarea deciziei Tribunalului (de îndată ce a fost redactată și semnată, conform art. 427, alin. 1 din Codul de procedură civilă)
+5 zile formularea eventualului apel împotriva deciziei Tribunalului (art. 21, alin. 2)
+15 zile examinarea apelului la Curtea de Apel București, în ședință publică (art. 21, alin. 3)
+0 zile partidul dobândește personalitate juridică de la data rămânerii definitive a instanței (art. 22)
+0 zile partidul este înscris în Registrul partidelor politice (art. 23)
Total circa 50 de zile*
Notă:

*) Deși termenele sunt reglementate pe zile calendaristice, în practică, la fixarea termenelor de judecată se ține cont de aglomerarea secțiilor civile de la Tribunalul Municipiului București și se respectă sărbătorile legale. Nu putem estima câte zile poate dura activitatea de redactare a deciziei TMB, așa încât întreaga procedură poate depăși 2 luni calendaristice.

Sursa: Legea partidelor politice 14/2003

 

traseu

Mulți pornesc un partid, dar nu toți ajung cu el până la capăt. Complicațiile birocratice nu trebuie subestimate. Sursa grafic: Centrul pentru Inovare Publică.

Legea partidelor politice are un capitol dedicat alianțelor politice (art. 27-34), care se disting de alianțele electorale discutate în capitolele 2 și 3 ale acestui Ghid. Prin analogie cu organizațiile neguvernamentale (reglementate prin OG 26/2000), alianțele politice sunt echivalentul unor federații, în timp ce alianțele electorale sunt echivalentul coalițiilor (structuri de colaborare, fie formale, fie informale), care nu necesită obținerea statutului de persoană juridică distinctă. Distincția este importantă pentru calendarul perioadei electorale (discutat în capitolul 2), pentru că alianțele politice trebuie înregistrate la Tribunalul Municipiului București, într-o procedură judiciară, într-o logică și succesiune identică înregistrării partidelor, ca în tabelul de mai sus. Prin contrast, alianțele electorale se pot înregistra pe baza unei proceduri administrative, la biroul electoral de circumscripție (județeană sau a municipiului București).

Așa cum am atenționat în repetate rânduri, „Inactivitatea unui partid politic se poate constata [dacă] nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale succesive, cu excepția celei prezidențiale, în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare.” (art. 46, alin. 1, lit. b) din Legea 14/2003) „Radierea” unui partid din Registrul partidelor politice (art. 49-50 din Legea 14), pentru motiv de inactivitate, se face numai ca urmare a solicitării Ministerului Public, pe baza căreia se pronunță Tribunalul Municipiului București (art. 26 și art. 46, alin. 2 din Legea 14). De aici concluzionăm că numai Autoritatea Electorală Permanentă ar putea raporta situația de inactivitate către Ministerul Public, iar procurorul, pe baza principiului oportunității, va decide daca merită osteneala de a transmite solicitarea către Tribunal.

Un litigiu deschis prin solicitarea de dizolvare/desființare a unui partid pe cale judecătorească, ca urmare a inactivității (art. 45, alin. 1, lit. e) din Legea 14), nu ar putea apărea mai devreme de ianuarie 2017. Un asemenea caz poate deschide calea unei excepții de neconstituționalitate cu privire la criteriul teritorial „ascuns” în art. 46, alin. 1, lit. b) din Legea 14/2003, deși acest criteriu trebuia eliminat din Lege, pe baza Deciziei CCR 75/2015, care arăta că, în privința vechii forme a art. 19, „condiția […] dispersiei teritoriale a depășit ceea ce este just și echitabil în raport cu dreptul fundamental protejat—dreptul la asociere.” (§33 al Deciziei se referă la art. 40 din Constituție) Față de potențiala neconstituționalitate a prevederii care obligă partidele să candideze în 75 de localități și chiar 3 județe, respectiv în campanii electorale succesive, care nu țin cont de aspirațiile politice locale, regionale, naționale sau europene ale partidelor, Campania Politică fără Bariere și-a expus argumentele în lunile mai și iulie 2015.

La finalul acestui capitol, despre înființarea și desființarea partidelor politice, ar trebui să vă fie mai clare acțiunile pe care va trebui să le întreprindeți, succesiunea și durata acestora, atunci când veți dori…

*

…să înființați un partid sau o alianță politică, pentru care veți știi

  • care sunt documentele obligatorii, necesare și/sau recomandabile pentru cererea de înregistrare a partidului, respectiv
  • care este procedura pe care o parcurge cererea și cât durează soluționarea ei, la Tribunal și la Curtea de Apel;

… să vă apărați față de o eventuală tentativă de „radiere” a unui partid (sau unei alianțe politice), atât cu

  • argumente procedurale, care privesc traseul constatării de la Autoritatea Electorală Permanentă la Ministerul Public și pronunțarea Tribunalului asupra solicitării procurorului, cât și cu
  • argumente constituționale, care privesc recomandările Comisiei de la Veneția cu privire la interzicerea sau dizolvarea partidelor politice și jurisprudența Curții Constituționale.

logo2Proiect finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Anunțuri