Fuga lui Donald Trump de Articolul 5 Răspunde

Simbolurile contează în relațiile internaționale. Sunt exact ceea ce pescuiesc „prădătorii“ din ape tulburi. Militarii înțeleg foarte bine acest lucru. În urmă cu câteva luni, amiralul Harris, șeful unuia dintre marile comandamente re­gionale americane (cel din Pacific), spunea că descurajarea este o ecuație compusă din câ­te­va variabile – „capabilități înmulţit cu de­ter­minare înmulţit cu mesaj“ – care, proiectate la unison, afec­tează percepția publicului țintă. „Dacă una dintre aces­tea este zero, atunci nu ai ni­cio descurajare“, spune Har­ris. Ultimele componente sunt în mod direct afectate prin ne­asumarea Articolului 5. Oa­re ce mesaj și ce determinare a proiectat Trump săptămâna trecută?

Pentru cancelarul german pare că rup­tura de anglo-sferă ar fi devenit un fapt împlinit. Este o muzică parcă special pregătită pentru proas­pătul locatar de la Palatul Elysée. În definitiv, este exact pledoaria de campanie a lui Ma­cron, care, în paginile Financial Times, vorbea despre emanciparea Europei de sub tutela americană… More…

Șahul dintre Washington și Phenian via Beijing Răspunde

Trump pare decis să convingă Beijingul că se află pe punctul de a ataca Coreea de Nord pentru a-i determina pe chinezi să îl preseze pe Kim Jong-un. Convocarea Congresului la Casa Albă este parte din aceeași coregrafie.

Raționamentul care a caracterizat mai toate administrațiile americane din ultimii 17 ani a fost acela că Beijingul este, deopotrivă, soluție, dar și parte a problemei. În această ecuație, regimul nord-coreean este perceput ca un proxy al Beijingului. Pe acest fond, aparenta schimbare la față a președintelui Trump care, după ce în primele săptămâni nu mai contenea cu atacurile la adresa Chinei, amenințând-o cu pers­pectiva războiului comercial, acum nu se mai oprește din laudele la adresa lui Xi Jinping. Miza redevine schimbarea comportamentului Beijingului, cel care este, în cele din urmă, responsabil de diluarea sancțiunilor impuse sub egida ONU, dar și pentru 85% din comerțul exterior al Phe­nianului. More…

Problemele din Estul Asiei văzute de la Tokyo Răspunde

Cu toată atenția centrată pe zgomotul produs de regimul din Coreea de Nord, se pierde din vedere elefantul din colțul camerei, China.

Mesajul de fond dinspre Japonia este despre res­ponsabilitatea aliaților, a sta­te­lor ca­re gân­desc la fel, împărtășesc valorile de­mo­crației li­berale și înțeleg urgența mo­men­tului: apă­ra­rea statu-quo-ului în fața ghe­rilei difuze prac­ticate de China, Rusia sau Iran. Ordinea li­be­ra­lă postbelică nu este doar o cauză americană, ci una care îi privește pe toți occidentalii. More…

Generalul McMaster și datoria de a-i spune adevărul preşedintelui Trump Răspunde

gettyimages-643207730-e1487622202418

În aparițiile și interviurile sale publice, McMaster se distanțează flagrant de discursul de campanie al lui Donald Trump: vede alianțele ca pe niște active strategice esențiale în balansarea comportamentului puterilor revizioniste; pledează pentru întărirea apărării la frontieră (în statele aflate în prima linie, precum cele de pe Flancul Estic al NATO), inclusiv prin prezența americană, respingând perspectiva descurajării de la distanță.

Nominalizarea generalului Herbert Raymond McMaster pentru poziția de consilier pe probleme de securitate națională este o veste bună. Mișcarea întărește mâna lui Mattis, a lui McCain și denotă o reasigurare a establishmentului bipartizan de politică externă. Prin plecarea lui Flynn (forțat să demisioneze pe fondul scandalului Russia-gate), scade consistența aripii ideologice din Casa Albă și se deschide perspectiva contrabalansării lui Steve Bannon. Iar pentru cei care vor să vadă neapărat o comparație cu anii ’80, McMaster este încă general activ (așa cum era și Colin Powell în ultimii ani ai lui Reagan, când avea să ocupe aceeași poziție). More…

O primă întâlnire între Europa și Administrația Trump Răspunde

3-_pence_470_lead

Reuniunea NATO de săptămâna trecută, dar și Conferința de Securitate de la München au prilejuit un desant american de anvergură (vicepreşedintele Mike Pence, secretarul Apărării Jim Mattis, senatorul John McCain) pe scena europeană. În ciuda reasigurărilor americane, Europa păstrează o imensă reținere față de Donald Trump.

Poate o soluție de compromis pentru reenergizarea liantului instituţional al Vestului ar fi încurajarea unui „pilon european“ în interiorul NATO, care să devină activ pe dosarele de interes atât pentru zona atlantistă (SUA, Marea Britanie, părți ale Flancului Estic), cât și pentru puterile tradițional eurocentrice (Germania și Franța). Dar pentru asta este nevoie de multă înțelepciune, de reținere și moderație strategică pe ambele maluri ale Atlanticului și mai ales pe Twitter. More…

Generalul Mattis, un anti-Trump la Pentagon Răspunde

gettyimages-109691684

Un veteran al operațiunilor desfășurate în epicentrul insurgenței post-Saddam din Fallujah și al Afganistanului, Jim Mattis s-a ciocnit deseori cu Administrația Obama pe chestiunea Iranului. Pentru Trump este cel mai apropiat de arhetipul Patton.

Nominalizarea generalului în retragere Jim Mat­tis, zis „Câinele Turbat“, pentru șefia Pen­tagonului, o poziție deținută tradițional de un civil, este atipică pentru regimul politic din SUA. Mai există un singur ast­fel de precedent, cel al ge­ne­ralului Marshall, la începutul războiului din Coreea. Mattis are nevoie de o dispensă din partea Congresului și foarte probabil că o va obține. Și as­ta pentru că trăim în vremuri cu un președinte atipic. Din­colo de simbolismul imediat al nominalizării – „experiență de război pentru o țară aflată în război“ –, Mattis la Pentagon reprezintă o potențială veste bună pentru lumea din afară. Este foarte importantă astfel memoria ins­ti­tu­țională pe care „Câinele Turbat“ o aduce în Ad­ministrația Trump. More…

Nici măcar electoratul lui Trump nu vrea retragerea Americii din lume Răspunde

51056208f08c7cd595c97ecbf1fd83611472053034581

Agenda candidatului establishment-ului este mult mai aproape de tendințele mari reflectate de America mainstream decât lasă să se întrevadă temperatura electorală.

Putin, la fel ca Trump, este în mare parte produsul unei reacții naționale împotriva efectelor negative ale globalizării. În acest sens, Trump este aproape de partidele nativiste și populiste din Europa, precum Frontul Național Francez, care reacționează împotriva combinației de trans­formare economică, declinul vechilor clase muncitoare vechi și migrația în masă. More…

Divizarea de facto a flancului estic Răspunde

1x-1

Summit-ul de la Varșovia a conturat o nouă realitate: Nordul și Sudul Flancului Estic se află în ligi diferite de solidaritate.

Cât despre inițiativa care a ocupat tot timpul Bucureștiului, aceea a consolidării cadrului na­val la Marea Neagră, aflăm că, de fapt, „încă nu există o poziție comună a aliaților“. În conferința de presă dedicată unui tur de orizont al celor mai importante decizii ale summit-ului, președintele Iohannis a precizat că Alianța a aprobat o evaluare politico-militară „a situaţiei de securitate din regiunea Mării Negre şi a implicaţiilor sale pentru NATO“. În­să, pe fond, orice decizie cu privire la opțiunile de consolidare a prezenței maritime și ae­ri­ene sunt rostogolite până la ministeriala din octombrie, când Bucureștiul speră să-i aducă pe aliați pe aceeași lungime de undă a unui „concept operațional care să facă Marea Neagră mai sigură“. More…

Clinton vs Trump: ciocnirea a două filozofii Răspunde

160201150128-trump-clinton-split-portrait-exlarge-169

Cursa electorală a intrat în linie dreaptă. Sondajele arată un avans al democraților de 8 procente. Pe fond însă, asistăm la o ciocnire între două filozofii de politică externă (Globalism vs. Americanism) care, odată ajunse la Casa Albă, pot recomanda roluri si politici cu consecințe fundamental diferite pentru lumea de dincolo de America.

Oare ce explică popularitatea lui Donald Trump în rândurile republicanilor? Sigur, el este un creator al spațiului mediatic american de astăzi și, în același timp, marele său beneficiar. Știe exact ce să vândă și cum să-și vândă mesajul. Dar discursul său rezonează la firul ierbii, la nivelul comunităților care se simt sub un veritabil asediu identitar. Știe cum să pună reflectorul și să amplifice amenințările imediate. În epoca televizată a furiei antisistem, Trump știe cum să mobilizeze fricile parohiale ale unui electorat care a acumulat o ură profundă împotriva tușelor pe care le asociază establishmentului (multicultural, inclusivist, corect politic, globalist). More…

Donald Trump și alianțele Răspunde

Una dintre țintele frecvente din ultimul timp ale candidatului Donald Trump a fost NATO și în general sistemul de alianțe al Statelor Unite. În fond, el pune sub semnul întrebării un anumit mod de a face politică pe scena globală.

Deseori, campaniile electorale lucrează cu emoții și instincte de moment. Sloganurile tind să acopere argumentele. Este foarte ușor ca în zgomotul de fond și al revoltei anti-establishment să se piardă rațiunea care a condus la dezvoltarea acestui sistem de alianțe globale instrumentat de Washington și să se uite care este rolul lor fundamental. Nu vorbim exclusiv de un serviciu adus aliaților sau umanității, ci mai degrabă de un „interes luminat“, pentru că marele beneficiar rămâne securitatea Americii. Este lecția extrasă din războaiele mondiale, din marile calamități geopolitice care au răvășit secolul XX. More…

Intervenționismul ca fetiș Răspunde

6558250-3x2-940x627

Orientul Mijlociu și, în general, instabilitatea conexă spațiului MENA au fost mereu percepute de Obama prin prisma supraextinderii imperiale.

Pe acest fond, prioritatea recalibrării, a resetării paradigmei în care America se ocupă de reconstrucția altor na­țiuni, desfășoară campanii de pacificare și își asumă la nesfârșit rolul Leviathanului hobbesian care „suprimă și îmblânzește impulsurile războiului tuturor împotriva tuturor“. Este moștenirea epocii post-9/11 de care Obama a încercat permanent să se distanțeze. A preferat în general angajamentele predominat offshore (bombardamente chirurgicale și raiduri de drone) sau cele care implică o prezență limitată, sub forma forțelor speciale sau a contingentelor de antrenament și consiliere. De fiecare dată însă, crizele din timpul mandatelor sale, fie că vorbim de Libia, Siria sau ISIS, l-au făcut să se simtă precum Michael Corleone în partea a treia din Nașul: „Chiar când crezi că ai scăpat, te trage înapoi“. More…

Molenbeek: metafora unei alte Europe Răspunde

Molenbeek

Toate drumurile par să ducă spre Molenbeek. Multe dintre atentatele care au însângerat Vestul în ultimul sfert de secol – Madrid (2004), Paris (2015), Bruxelles (2016) – au într-un fel sau altul o legătură cu „Micul Maroc“ din inima Europei. În imaginarul public, Molenbeek a devenit metafora polis-ului paralel, a ghetoului urban, unde șomajul atinge cote fulminante, a microuniversului societal predispus să producă voluntari pentru Statul Islamic.

Literatura de specialitate vorbește despre traseul radicalizării ca despre un puzzle cu variabile multiple aflate în legătură simbiotică unele cu celelalte. De cele mai multe ori, portretul indică tineri musulmani la a doua generație, născuți în Europa și care, în cuvintele lui Olivier Roy, exprimă o revoltă, o ruptură cu valorile propriilor părinți, dar și cu normele societății formale. Cocktailul este amplu. Frustrările și resentimentele social-economice per se nu sunt suficiente pentru a-i împinge pe tinerii musulmani debusolați pe traseul radicalizării. More…