Traficul rutier din China: haos total! Răspunde

ring-road-beijing_357_600x450

De data asta am să scriu un articol în care oricât aș încerca nu voi putea fi obiectiv. Traficul rutier în China este haotic. Nu la fel de haotic ca în alte părți ale Asiei însă mult mai rău ca la noi. Majoritatea străinilor sunt fie amuzați fie speriați de ceea ce văd, însă nu se pot obișnui decât după foarte mult timp. Asta e, traficul sfidează dacă nu toate, atunci multe din regulile pe care le considerăm de bun simț.

Chinezii conduc haotic deoarece școala de șoferi în China se face doar în poligon, unde studentul este învățat să opereze un autovehicul. Nu se iese în trafic. Iar examenul pentru carnet implică mai mult învățarea unei cărți foarte stufoase de legislație decât abilitățile reale ale viitorului șofer. De asemenea corupția asigură carnete de șofer multor chinezi cu dare de mână. Astfel la primirea carnetului noul șofer nu are nici un fel de experiență în trafic și știe doar teoretic regulile de circulație.

Să nu uităm că până prin anul 2000 mulți chinezi încă nu își puteau imagina că într-o zi vor putea să aibă o mașină. Până la liberalizarea economiei toate automobilele aparțineau statului iar populația se deplasa exclusiv cu bicicleta. Bicicletele se înregistrau la poliție și primeau plăcuță de înmatriculare, prevedere care există și astăzi dar nu mai este respectată. Cu alte cuvinte cultura automobilului este foarte nouă și restrictivă deoarece prețurile la mașini sunt supuse unui impozit de 100%. Nu există tradiție în șofat iar toți șoferii de astăzi sunt la prima mașină și primii din familie care au condus vreodată. La fel și șoferii profesioniști: de exemplu mulți taximetriști din Hangzhou au fost tractoriști în urmă cu câțiva ani. Este deci de înțeles de ce haosul s-a instalat, însă nu este de înțeles de ce pornind de la tabula rasa guvernul nu a avut grijă să pregătească suficient viitorii șoferi.

Pentru un străin impactul inițial cu haosul este dezolant, însă dracul nu este atât de negru. În mare parte chinezii conduc încet încercând să prevină accidentele (și pentru că nu sunt obișnuiți cu viteza) și accidentele sunt relativ puține față de câte mașini sunt pe stradă și față de cum se conduce, în general sunt tamponări și zgârieturi.

Comportamentul în trafic provine din comportamentul bicicliștilor chinezi: fiecare are grijă să nu lovească pe cel din față; nu e nevoie să te asiguri sau să semnalizezi deoarece cei din spate trebuie să aibă grijă să nu intre în tine; cel cu gabarit mai mare are prioritate; când vine vorba de pietoni încetinești ca să-i poți ocoli în siguranță (dar nu oprești în ruptul capului). Evident se folosește foarte mult claxonul; însă în Asia, claxonul are rolul de a atenționa ceilalți șoferi că ești acolo nu de înjurătură ca acasă.

De asemenea un alt lucru vizibil în China sunt autobuzele: șoferii nu au grijă de confortul în trafic al pasagerilor, frânele bruște, accelerările rapide și curbele strânse sunt normale, la fel cum este ca oamenii să mai și cadă prin autobuz dacă nu se țin bine. În schimb, șoferii de autobuz sunt singurii care respectă toate regulile de circulație și opresc la trecerile de pietoni.

Când am ajuns în China ca să mă angajez am luat un taxi de la gară. Șoferul era foarte amuzat de faptul că am păr pe brațe, încercând chiar să mă atingă, evident nefiind atent la trafic. Ocazie cu care a și frânat brusc în apropierea unui accident, iar mașina din spate ne-a tamponat ușor. Nevrând să mai cheme poliția pentru așa ceva, șoferul a luat un teanc de bani de pe bord și i-a dat șoferului care l-a tamponat și am plecat mai departe. Șoferul meu era amuzat.

În jurul barurilor unde se strâng străinii e de obicei plin de taxiuri iar într-o seară niște cunoscuți s-au urcat în două taxiuri, taxiul din spate a demarat brusc și a lovit taxiul din fată, amândouă fiind încă parcate. Amicii mei s-au dat jos și au trebuit să ia, evident, alte taxiuri pentru că șoferii așteptau deja poliția.

Un alt prieten a fost lovit pe o trecere de pietoni din Shanghai și șoferul nevrând să fie chemată poliția a început să arunce (efectiv) cu bani în el. Alți amici care mergeau cu bicicleta s-au aflat într-o situație similară acroșând un scuter. 100 de yuani au liniștit omul și au acoperit și eventualele pagube.

O manevră des folosită mai ales noaptea pentru a trece pe roșu este de a semnaliza stânga sau dreapta și apoi a te răzgândi în mijlocul intersecției și a continua drept înainte.

În cazul în care vorbești la telefon sau dai mesaje (este foarte important să faci asta în trafic) șoferii încetinesc, lăsând mașina să meargă la ralanti. Ceea ce provoacă ambuteiaje deoarece ceilalți șoferi încearcă să îi depășească. O dată am văzut chiar un astfel de șofer cum a intrat pe contrasens. Nimeni nu era nervos.

O altă problemă de neînțeles pentru străini este folosirea farurilor. În general chinezii nu aprind farurile noaptea, pentru că în China, țară civilizată, există iluminat stradal, deci nu mai e nevoie și de lumini pe mașină. În consecință noaptea există doar două cazuri: fără faruri sau fază lungă. Faza lungă este setată să bată paralel cu pământul, dacă nu chiar în sus, ceea ce înseamnă că te va orbi și pe bicicletă, și pe trotuar, ba chiar și la masă dacă stai la geam. Adevărul e că ori faci un lucru ori nu-l mai faci. Luminile de poziție nu sunt folosite niciodată.

La un moment dat am mers cu secretara de la prima firmă unde am lucrat la Poliția orașului pentru a aplica pentru permisul de rezidență. Vară, soare, cald, intrăm în tunel și încetinim undeva la 10-15 km/h moment în care mașinile ne claxonau și ne depășeau.

Eu: Why are we going so slow?

Secr.: It is very dark.

Eu: Well, turn on the headlights.

Secr.: Oh, you’re right, haha.

Eu: And take off your sunglasses.

Nu cred ca trebuie să mai menționez că din momentul acela farurile au fost trecute direct pe fază lungă.

Cu o altă ocazie ne întorceam de la o întâlnire cu clienții și cum în China podurile sunt în general ceva mai ridicate față de șosea (reminiscență din tradiționalele poduri boltite) șoferul s-a gândit că ar fi momentul sa facă o ghidușie și a accelerat, luând panta și denivelarea în plin, mașina a sărit puțin, apoi la ieșirea de pe pod, din nou, am zburat o distanță scurtă înainte de a ne lovi de asfalt. Colegii mei din mașină erau nedumeriți și șoferul era foarte amuzat și încerca să mă întrebe dacă mi-a plăcut. A doua zi mașina era, evident, stricată, așa că firma a decis că decât să o repare mai bine cumpără alta.

Un alt moment memorabil a fost cursa de microbuz între Taizhou și Shitang care a costat 8 yuani (puțin peste 4 lei) iar șoferul alerga cu cel puțin 100 km/h prin localități depășind oricând era ceva în fața lui, inclusiv o triplare în tunel. Șoferul dădea flash-uri celor care veneau pe sensul lor înspre noi ca să se dea la o parte că, na, el trebuie să treacă. Cu noi în microbuz erau oameni din zonă, țărani, orășeni cu copiii, și nimeni nu era impresionat de cursa contra cronometru a șoferului în afara de noi.

Trebuie să recunosc că tot acest haos m-a liniștit în trafic și de fiecare dată când revin în șară și conduc sunt plăcut impresionat de disciplina șoferului de București. Sună ironic, știu.

De asemenea fiind în China, pentru cele mai multe deplasări folosesc bicicleta. Nu am investit într-o bicicletă pliabilă sau vreun mountain-bike, ci am o bicicletă clasică. Deci de doi ani și jumătate merg în fiecare zi cu bicicleta la birou. Pe ploaie, pe vânt, pe soare, ba chiar și când m-a prins ninsoarea la servici. Am învățat cum să evit mașinile care îmi taie calea, alți bicicliști care se bagă în față, pietoni care coboară de pe trotuar în fața mea fix când trebuie să trec și se opresc uimiți uitându-se la mine uite străinul (laowai). Să nu uităm de mașinile care demarează fără semnalizare sau fără să se asigure și pasageri care deschid larg ușile pe banda de biciclete.

Un lucru pe care nu o să-l pot înțelege este de ce oricine te vede venind simte nevoia de a îți bloca drumul oprindu-se fix în calea ta sau dacă cineva vine din sens opus virează tocmai înspre tine și trebuie sa îl ocolești. Am observat același comportament și la pietoni dacă nu mai e nimeni pe stradă. Oamenii par pierduți și își pun cap-compas cel mai apropiat om pe direcția de mers și merg înspre el, în cazul ăsta, înspre mine, și dacă nu mă dau se opresc și se uită speriați la mine.

Acest comportament explică de ce multe accidente (mai serioase) se produc noaptea, pe străzi goale unde în acel moment rulau doar două mașini din sensuri opuse.

Alt comportament care aduce haos în trafic este faptul că nimeni nu se asigură: mașinile de pe străzi secundare ies în viteză pe străzile principale; pietonii traversează fie uitându-se undeva în dreapta (deși mașinile vin din stânga) fie butonând telefonul. La fel cei cu scutere în general nu sunt atenți la drum vorbind la telefon sau dând mesaje. La un moment dat, ca o culme a culturii neatenției, am văzut un obiect care se poate atașa ghidonului de bicicletă ca suport pentru cărți, astfel încât să poți citi liniștit pe drum. Mă gândesc că este destinat elevilor și studenților.

Un alt lucru de neînțeles este de ce chinezii nu rotesc volanul la maxim. In general volanul unui autoturism se poate roti de 2 2.5 ori. Chinezii însă nu rotesc volanul decât maximum la 90 de grade deci doar jumatate de cursă. Asta face ca negocierea curbelor sa fie foarte ciudată, șoferii ori luând curbe foarte largi ori tăind colțurile. Felul în care se iau curbele îmi aduce aminte din nou de mersul pe bicicletă deoarece daca virezi brusc cazi, la fel când iau curba, șoferii chinezi încetinesc foarte mult. Nu e cazul autobuzelor, unde am zis deja că virajele se iau strâns și cu viteză pentru amuzamentul călătorilor.

De asemenea în cazul parcărilor este foarte problematic să manevrezi mașina dacă nu învârți de volan și locurile de parcare clasice pun mari probleme. Majoritatea locurilor de parcare subterane au opritoare astfel încât șoferii să nu lovească alte masini sau zidurile, iar mai toate mașinile noi vin dotate cu senzori de parcare și camere ajutătoare (dar și cu GPS și cutie automată ca să fie cât mai simplu). Cu toate acestea multe masini sunt fie zgâriate, fie atinse.

Ei bine, ați zice că într-un astfel de trafic soferii ar fi frustrați și nervosi: nimic mai fals. In cele mai rele cazuri soferul scoate câte un nț! sau dă din cap dezaprobator (că nu așa se conduce, însă fie nu au nici o reacție sau, în cazul taximetriștilor, se mai amuză discutând cu clientul. Cateodată mai au loc discuții în trafic, însă totul foarte calm și civilizat. Asta în Sud, pentru că în Nord am mers cu un taximetrist care deranjat de alt șofer din trafic, a deschis geamul la -20C ca să îl injure pe celălalt de mamă, lucru de neconceput în zona Hangzhou.

Așa că dacă vreți să călătoriți în Asia: deschideți bine ochii! Asigurați-vă pentru că nimeni nu se asigură, și uitați-vă în toate direcțiile. Nu vă așteptați să oprească nimeni la trecerile de pietoni dacă nu e semafor așa că trebuie să pândiți momentul când puteți trece strada nu alergați, lăsați șoferilor timp să frâneze și să vă ocolească. Iar dacă mergeți cu bicicleta fiți siguri că vă merg frânele și nu vă aventurați la viteze mari.

David Stancu, arhitect în Hangzhou, China.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s