Stimate abonat, participi la un protest neautorizat 2

kliciko

Acesta este mesajul SMS pe care susțin că l-ar fi primit marți, 21 ianuarie, imediat după miezul nopții, persoane aflate în apropierea locului unde, cu doar o zi înainte, noi ciocniri se produseseră între protestatari  radicali și autoritățile din Kiev.

Pe 19 ianuarie 2014, Kievul a devenit scena unor conflicte mortale. De o parte a conflictului se află autoritățile, care încearcă să protejeze puterea actualei conduceri, reprezentate de prim-ministrul Nikolai Azarov și de președintele Viktor Ianukovici. Pe de cealaltă parte a baricadei se află protestatarii pro-europeani sau nemulțumiți de lipsa reformelor și de sărăcie, care dorește apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE) și condamnă măsurile legislative autoritare și tentativele de reprimare violentă a manifestațiilor pașnice ale regimului Ianukovici. Figurile politice care se remarcă din mulțime sunt cele ale opoziției. Cei mai vizibili lideri ai acesti sunt fostul campion mondial la box, Vitali Kliciko, care intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din 2015, și Arseni Iațeniuk, lider al celui de-al doilea mare partid din Ucraina, aliat al fostului premier Iulia Timoșenko, care se află acum în închisoare.

Conflictele din capitala Ucrainei nu sunt noi și au venit pe fondul deciziei președintelui Ianukovici de a refuza semnarea unui Acord de Asociere cu UE, acord ce ar fi liberalizat comerțul dintre cele două state și ar fi creat posibilitatea relaxării sistemului de liberă circulație spre UE.

Au apărut diferite speculații despre adevăratul motiv pentru care președintele Ucrainei ar fi ales să refuze în ultimul moment semnarea acordului. Acestea sugerează faptul că decizia lui Ianukovici ar fi fost făcută sub presiunea Rusiei, care își dorește ca Ucraina să se alăture Uniunii Eurasiatice, în detrimentul unei apropieri față de UE. Speculațiile au prins și mai mult contur trei săptămâni mai târziu, când Rusia a anunțat că va cumpăra acțiuni de stat ucrainene în valoare de  15 miliarde de euro și a scăzut prețul gazului vândut  statului vecin.

Protestele s-au întins pe mai multe săptămâni, în lunile noiembrie. decembrie și ianuarie. Deși au fost de  amploare (estimările sugerează un număr între 100.000 și 350.000 de persoane), acestea s-au desfășurat într-un mod relativ pașnic, cu toate că autoritățile ucrainene au încercat reprimarea acestora prin violență.

confruntari

Protestele reizbucnite acum câteva zile au fost motivate de decizia Parlamentului Ucrainei de a îngrădi serios drepturile protestatarilor în timpul demonstrațiilor (ca răspuns la evenimentele din decembrie 2013). Însă trebuie să notăm câteva diferențe majore între modul de desfășurare al demonstrațiilor din decembrie și cele de săptămâna aceasta:

  1. Se desfășoară în timpul zilei – până acum, cele mai importante evenimente și încăierările dintre cele două părți s-au desfășurat la primele ore ale dimineții; în timpul zilei, diferiți lideri ai opoziției ținând discursuri anti-guvernamentale în Piața Maidan(Independenței). Putem presupune că una dintre părți are ceva important de arătat?;
  2. Evenimentele din această săptămână s-au soldat cu fatalități: diferite rapoarte arată că cel puțin 2 protestatari au murit, împușcați fiind cu gloanțe de cauciuc folosite de către autorități [1] [2]. Pe lângă acestea, în agențiile internaționale de presă apar imagini și relatări în care ambele părți folosesc cocktailuri Molotov.
  3. „Opoziția” , sau mai bine zis, părți ale acesteia, a devenit radicală. Dacă acum câteva săptămâni, liderii opoziției cereau desfășurarea pașnică a demonstrațiilor, zilele acestea au adus fotografii cu protestatari înarmați, gata să lase la o parte respectul pentru viața autorităților.

Al treilea aspect ne face să ne întrebăm dacă nu cumva în rândurile opoziției s-au infiltrat diferiți „agitatori”, meniți să împingă autoritățile spre măsuri mai dure împotriva întregii mase de protestanți, asuprind astfel mișcarea. Această presupunere nu este făcută la întâmplare. Vitali Kliciko, lider al opoziției,  a acuzat guvernul că ar fi responsabil pentru acești agitatori –numiți titușki– și că i-ar fi plătit pentru crearea unui pretext favorabil declarării stării de urgență în Ucraina. Unul dintre acești presupuși agitatori a declarat pentru BBC Russian că a găsit un anunț online și că ar fi fost plătit să „creeze probleme”.

Oleksei Grițenko, fiul fostului ministrul al apărării, Anatoli Grițenko, a postat un mesaj (ucraineană) pe Facebook în care a dezvăluit că lunetistul care ar fi împușcat mortal ieri un protestatar ar fi rus. Mesajul a fost citat de o altă sursă neoficială, însă de asemenea loială opoziției. O astfel de acuză, dacă se dovedește a fi adevărată, ar complica și mai mult relațiile  Ucraina-UE,   Ucraina-Rusia, UE- Rusia, despre care deja știm că a încercat să mențină Kievul în sfera sa de influență. Deși greu de crezut, ar fi în interesul Rusiei ca guvernul loial Moscovei să rămână la putere prin zdrobirea rapidă și decisivă a opoziției.

Cei trei jucători importanți implicați mai mult sau mai puțin direct în conflict au exprimat deja poziții oficiale cu privire la evenimente:

  • Rusia – Purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, declara cu câteva ore în urmă: „Simțim regret și indignare în legătură cu evidenta intervenție străină în evoluția evenimentelor din Kiev”. Criticile la adresa guvernelor occidentale a continuat, prin intervenția ministrului de externe rus, Sergei Lavrov: „Am prefera ca unii dintre colegii noștri europeni să se abțină de la a se comporta într-un mod informal față de evenimentele din Ucraina. Este dezagreabil”. Lavrov nu a dat nume, însă putem considera că este vorba despre Victoria Nuland, asistentul secretarului de Stat american, și despre Catherine Ashton, șeful diplomației UE; ambele au avut vizite la Kiev, în decembrie. Declarația lui Lavrov vine după ce Ambasada SUA la Kiev a revocat vizele mai multor cetățeni ucraineni care „au avut legătură cu violențele”;
  • Uniunea Europeană – poziția UE cu privire la escaladarea conflictului a rămas aceeași:  președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, declarându-se șocat de evenimente și condamnând în „cei mai duri termeni” utilizarea violenței. Acesta a cerut din nou astăzi președintelui Ianukovici, prin telefon, să înceapă un dialog „la nivel înalt” cu opoziția. Președintele Ianukovici a fost de acord cu un angajament în acest sens și a promis că nu va declara starea de urgență „în acest moment”. Barosso a mai declarat că va trebui să „reconsidere” poziția UE în relațiile sale cu Ucraina. S-ar părea că Rusia are, deocamdată, avantaj în lupta strategică pentru Ucraina, politicienii de la Moscova nu se feresc să facă acuzații dure la adresa omologilor de la Bruxelles;
  • Alte declarații au mai venit și din partea unor oficiali ai Letoniei, Estoniei și Lituaniei, anunțuri care, deși se află în conformitate cu poziția președintelui Barosso, au cerut în termeni mai duri ca liderii europeni să ia poziție cu privire la evenimentele violente. Ei au cerut de asemenea ca cele două părți să găsească soluții democratice și de comun acord pentru rezolvarea situației.

piatra

Impresia generală este că UE a ridicat piciorul de pe accelerație în încercarea de a atrage Ucraina de partea sa. Însă zarurile nu au fost deocamdată aruncate. Din relatările oficiale, cît și neoficiale, opoziția (sau o parte din aceasta) și-a schimbat mult atitudinea față de autorități și guvern. O opoziție radicală, incisivă, cu lideri carismatici, cum este Vitali Kliciko, este mai puțin previzibilă și poate încă întoarce meciul în orice direcție.

Însă trebuie făcută o mențiune – dacă în opoziție există într-adevăr agitatori infiltrați din partea guvernului ucrainean sau din partea celui rus, situația devine mult mai complicată, iar răspunsul autorităților de la Kiev poate deveni mult mai agresiv, rezultînd în zdrobirea violentă a opoziției și în menținerea la putere a unui guvern loial Moscovei, ce ar face din Ucraina un stat de-a dreptul autoritar.

Un lucru pare însă sigur – nu există soluție de compromis. Pe de o parte, Ianukovici nu pare dispus să se dea  la o parte pentru a face loc organizării unor alegeri anticipate – așa cum cere opoziția. Pe lângă acest fapt, președintele are de plătit o poliță Rusiei, față de care deja și-a anunțat loialitatea în momentul refuzării semnării acordului cu UE. Pe de cealaltă parte, dacă opoziția renunță, va avea de îndurat o aliniere cu Moscova(cu care nu e de acord) și legi mult mai aspre, care nu-i vor mai permite pentru o bună bucată de timp să repornească un atac asupra guvernului. În acest moment, Ucraina pare un loc prea mic pentru ca cele două părți să coexiste.

Dificultatea cu care se pot obține și confirma informații solide în astfel de situații face orice analiză să fie prematură. Merită însă de urmărit evenimentele din această seară – opoziția a dat un ultimatum președintelui Ianukovici, până astăzi la ora 20 (ora Kievului) pentru a-i da timp guvernului să demisioneze. Vitali Kliciko a promis că opoziția va trece ”în ofensivă”, dacă nu se ia o decizie în favoarea acesteia.

Marius Șuiu

Anunțuri

2 comments

  1. Pingback: Ucraina: un război în afara Pieței « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s