Regiunile istorice ale României
Unul dintre cele mai sacre fundamente constituţionale din istoria statului român (modern sau post-modern, că altul nu a mai existat) este organizarea administrativ-teritorială unitară, deşi două dintre cele mai importante episoade din biografia sa, Unirea Mică din 1859 şi Marea Unire din 1918, sugerau o cu totul altă direcţie, iar situaţia internă şi europeană din prezent oferă mai multe motive în favoarea acestei evoluţii ratate.
Unirea din 24 ianuarie 1859 dintre Valahia şi Moldova, care a dus la apariţia Principatelor Unite, trebuia să fie – şi a fost într-o primă fază, până în 1862 – conform Convenţiei de la Paris din 1858, dar şi a dorinţei exprimate de o parte a elitelor politice autohtone – o uniune de tip confederativ între două state suverane cu un principe comun, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, şi un număr limitat de instituţii centrale comune, o Comisie Legislativă care putea constitui nucleul unui viitor parlament al Principatelor Unite şi o Înaltă Curte de Casaţie care putea servi în timp ca o Curte Constituţională federală, ambele cu sediul la Focşani, un oraş în exteriorul arcului carpatic aflat la graniţa dintre cele două state suverane. Cu toate acestea, atracţia exercitată în epocă de modelul politic centralist francez asupra mişcării naţionaliste româneşti din cele două Principate şi teama – indusă de contextul internaţional puţin favorabil consolidării autonomiei şi afirmării independenţei noului stat – că menţinerea unei organizări confederale a Principatelor Unite va constitui o frână în calea construirii unui stat naţional român a dus la abandonarea oricăror elemente federale şi la instaurarea unei administraţii unitare, de altfel una nu foarte eficientă, controlată şi subordonată direct guvernului central din Bucureşti, oraş care din capitală a Valahiei a devenit capitală a Principatelor Unite şi, ulterior, a Principatului România.
Cu ocazia Marii Uniri din 1918, reprezentanţii teritoriilor locuite majoritar de români din Imperiul Austro-Ungar şi din Imperiul Rus, cu excepţia reprezentanţilor Bucovinei care s-au exprimat pentru o unire necondiţionată, au votat pentru alipirea la Regatul României şi totodată pentru menţinerea autonomiei interne şi a instituţiilor politice provinciale proprii, deci implicit pentru o formă de organizare federală a Regatului României Mari. Declaraţia de unire a Basarabiei (jumătatea estică a Principatului Moldova pierdută de acesta în 1812) cu Regatul României adoptată de Sfatul Ţării de la Chişinău în data de 27 martie 1918 (calendarul vechi) prevedea în mod explicit autonomia teritoriului în graniţele noului stat şi ireversibilitatea reformei agrare şi a altor legi şi dispoziţii adoptate de această Adunare după unificare. În mod asemănător, în Transilvania, Consiliul Dirigent din Sibiu, ales de Marele Sfat Naţional în data de 2 decembrie 1918, la o zi după proclamaţia Marii Adunării Naţionale de la Alba Iulia de unire cu Regatul României, a fost guvernul autonom al acestui teritoriu, procedând la mai multe măsuri administrative în provincie, şi a fost recunoscut ca atare de regele Ferdinand I şi de guvernul de la Bucureşti până în primăvara lui 1920, când – siguri de recunoaşterea internaţională a unirii cu Transilvania la Trianon – liderii politici munteni şi-au încălcat promisiunile faţă de liderii transilvăneni şi au revenit la modelul unitar (şi, în anumite privinţe, autoritar) de guvernare pe care l-au consacrat în secolul al XIX-lea.
Deşi semnificaţia acestor evenimente este rar amintită astăzi, după aproape un secol de deturnare romantic-naţionalistă a istoriei înainte de şi în ultima parte a perioadei comuniste, ele indică foarte clar că în toate etapele majore traversate de statul român de la naşterea sa şi până la maxima sa consolidare şi expansiune au existat premisele unei configurări a acestuia pe baze federale, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor state naţionale create în secolul al XIX-lea şi secolul XX în Europa prin unificarea unor teritorii politice eterogene, în primul rând Germania, baze care s-ar fi putut dovedi la fel de trainice, dar poate mai democratice decâ modelul unitar francez adoptat de Italia, România şi de majoritatea statelor naţionale din Europa centrală şi de est.
Astăzi însă, oricum ar sta lucrurile în ceea ce priveşte trecutul, nevoia de a regândi organizarea administrativ-teritorială a statului român este larg recunoscută în contextul procesului de eficientizare a administraţiei publice şi a procesului de „regionalizare” declanşat de integrarea în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, propunerile politice şi dezbaterile publice în această privinţă sunt blocate în limitele concepţiei administrative a statului unitar, care sunt complementate cu câteva idei de reformă implementate fără prea mult succes în cursul ultimelor decenii de Franţa, arhetipul statului unitar european, cum ar fi profesionalizarea şi mărirea libertăţii de acţiune a managerilor agenţiilor guvernului central în teritorii – aşa-numita deconcentrare – şi creşterea moderată a competenţelor organismelor politice locale alese (primării, consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale) – aşa-numita descentralizare, la care se adaugă crearea în paralel a unor „regiuni europene de dezvoltare”, fără nicio consistenţă în realitatea socială locală, administrate de birocraţi centrali şi prefecţii din judeţe în cooperare cu preşedinţii de consilii judeţene, al căror singur obiectiv este să încaseze cât mai multe subvenţii din fondurile structurale şi de coeziune puse la dipoziţie de Comisia Europeană.
Însă creşterea eficienţei administraţiei guvernamentale autohtone în furnizarea bunurilor publice nu poate fi separată de aducerea acesteia cât mai aproape de comunităţile locale reale care există în spaţiul geografic, social şi cultural tradiţional al provinciilor istorice româneşti şi de subordonarea acesteia controlului direct al populaţiei locale. Cazul în favoarea federalizării României are la bază atât argumentul eficienţiei, cât şi argumentul controlului democratic.
Furnizarea bunurilor publice la nivelul provinciei şi la nivel local (judeţean, municipal şi comunal), ceea ce implică şi suportarea costului acestora de către locuitoriei provinciei, judeţului, oraşului sau comunei în cauză, deci o bază diferită de taxare faţă de cea care susţine costul bunurilor publice naţionale, crează incentive în favoarea unei alocări mai eficiente şi mai aproape de preferinţele populaţiei direct interesate, care dispune de mijloace constituţionale şi de mijloace politice mărite pentru definirea politicilor publice care le influenţează viaţa. În acelaşi timp, existenţa mai multor furnizori de bunuri publice regionale, categorie care include orice tip de serviciu public cu excepţia justiţiei, apărării şi politicii externe, pe acelaşi teritoriu naţional, aşa cum ar prevede un sistem federal vertical, permite experimentarea mai multor soluţii pentru probleme similare, deci stimulează concurenţa şi acumularea unor câştiguri de eficienţă în timp, şi creşte sfera alegerii în materie de administraţie publică pentru toţi cetăţenii ţării. În sfârşit, federalismul permite conservarea identităţilor şi tradiţiilor locale diverse din interiorul aceluiaşi spaţiu naţional şi – aşa cum s-a întâmplat în Spania după reforma administrativă de la începutul anilor 1980 – poate crea un salutar dinamism cultural şi spirit de emulaţie între diverse regiuni.
În cazul României, delimitarea unităţilor federale autonome trebuie să ţină cont de identităţile şi provinciile istorice ale ţării şi nu trebuie să aibă la bază aşa-numitele euro-regiuni – nişte unităţii administrative artificiale, create prin alăturarea, uneori ad-hoc, a unor judeţe vecine, fără nicio vizibilitate publică şi consistenţă în mentalul colectiv al celor care le populează – sau proiectele autonomiste privind Ţinutul Secuiesc – o structură administrativă cu rădăcini medievale dipărută încă din epoca austro-ungară, odată cu reorganizarea pe baze moderne a Imperiului Habsburgic, şi resuscitată în mod oportunist, pasager şi într-o formă denaturată de regimul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, sub numele de Regiunea Autonomă Maghiară – susţinute de unii reprezentanţi politici ai minorităţii maghiare în prezent.
Care sunt deci provinciile istorice din spaţiul românesc care ar trebui să stea la baza unui viitor stat federal românesc? În primul rând Moldova şi Muntenia, cea dintâi incluzând Bucovina de Sud, teritoriu care – împreună cu Bucovina de Nord – a căpătat o identitate distinctă abia după ce a fost cucerit de Iosif al II-lea în 1775, iar cea de-a două excluzând Oltenia, un teritoriu care, probabil amintire a puternicului cnezat al lui Litovoi – a avut întotdeauna o anumită autonomie şi o identitate aparte în cadrul Valahiei până în epoca modernă; în al doilea rând, Dobrogea, teritoriu achiziţionat de România în 1878, şi Transilvania, însemnând totalitatea judeţelor actuale din interiorul arcului carpatic; în sfârşit, Banat, un teritoriu cu o identitate geografică şi culturală proprie destul de bine precizată, şi actualele judeţe din nordul Carpaţilor Orientali şi din vestul Carpaţilor Occidentali, în speţă Maramureş-Satul Mare şi aşa-numita Crişană, cea dintâi regiune cu o identitate istorică mai bine definită, cel puţin în zona sa maramureşeană, cea de-a doua cu o identitate istorică asociată celei transilvane şi mult mai atenuată între timp.
Aceste opt regiuni, cu o identitate istorică, culturală, socială şi economică destul de clară în majoritatea cazurilor, la care s-ar adăuga Bucureştiul, ca şi „oraş liber” cu un statut egal provinciilor federale, similar statutului avut în prezent de Berlin, Bremen şi Hamburg în statul federal german, reprezintă teritoriile autonome care ar putea sta la baza unei organizări federative a României, o organizare în care suveranitatea ar fi împărţită nu doar între puterea executivă, cea legislativă şi cea judecătorească, ci şi între guvernul federal central şi guvernele provinciale, care trebuie reprezentate în Camera Superioară a Parlamentului Naţional pe baze egale şi cu drept decizional în chestiuni constituţionale, în timp ce în Camera Inferioară reprezentarea ar trebui să se facă proporţional cu populaţia fiecărei provincii.
Bogdan C. Enache
Update : Mulţumim comentatorului Sneezy pentru că ne-a indicat existenţa sub licenţă creative commons a unei hărţi mai bine realizate cu regiunile istorice ale României.
Editorii Civitas Politcis Blog
Civitas Politics 
Pingback: Tweets that mention O pledoarie pentru federalizarea României « -- Topsy.com
Perfect de acord, descentralizarea este necesara. Nu trebuie facuta oricum ci odata si bine, pe criterii istorice, culturale. Voi tematiza si eu pe blog.
Bine, bine, toate bune si frumoase, dar chiar nici o referire la Basarabia ?! Chiar de loc ?! Mentionati elemente din istorie (altfel nici nu ar fi posibil cind se vorbeste de regiunile traditionale ale Romaniei) … Basarabia a facut si ea partew din istoria Romaniei. Sa o fi aratat macar la o distanta de un centimetru. sau hasurata cu linii … Stiu. nu ati vrut sa rascoliti sensibilitatile unora. Dar poate a venit timpul sa aratam altora ca avem si noi sensibilitati. mai ales ca Republica Moldova este acuma stat independent. Cred ca ar fo trebuit sa spuneti ca Basarabia e formata majoritar din romani, ca a fost parte a neamului romanesc (neam = populatie + teritoriu), si ca noi visam ca ea sa fie iar parte a statului roman, daca si basarabenii o vor.
Ungaria a fost mai mare decit neamul ungar, austria a fost mai mare decit neamul austriac, rusia a fost mai mare decit neamul rus, turcia a fost mai mare decit neamul turc … Atunci noi, romanii, de ce sa nu avem dreptul sa fim macar cit neamul nostru ??!!
Cred ca a mentiona si explica lumii intregi aceste lucruri nu e nici o obraznicie, nici o rusine. Este, pur si simplu, o situatie de fapt. Basarabia ne doare de 2000 de ani, si poate a venit timpul sa incercam sa vindecam durerea !!
Statele federale au in spate o istorie specifica. Cauzele federalizarii unui stat sunt istoria, diferentele etnice , cele de limba- Canada, SUA, Belgia, Gemania, Rusia(teoretic statfederal). Indica un stat unitar etnic si linvistic (unitatea limbii este esentiala) si care are pana la 20 mil. de locuitori care are organizare federala? Eu cred ca in spatele ideii de federalizare se scund doua lucruri: prostia sau interese ascunse , ca sa nu zic anti romanesti.
am citit titlul. am vazut harta. buna ideea. constanta insa pusa la un loc cu tulcea ?! meh. mai bine cu timisoara.
@atol : ai auzit de statul federal Austria de doar 7 milioane de locuitori? si cre sunt exact diferentele etnice si lingvistice din SUA?…sau, cu exceptia Quebecului, dintre statele canadiene sau cele australiene?
Pe langa limba am amintit si o istorie specifica. Acest lucru este esenta federalismului german si deci austriac ca si cel american ,canadian. Pana in sec. XIX erau sute de statulete germane care vorbeau diferite dialecte ale germanei destul de diferite ca un german din nord sa se inteleaga cu unul de sud. SUA, Canada, Australia s-au format ca tari prin cucerirea progresiva a unui teritoriu de catre colonisti, aventurieri, etc.. Toate aceste state au ca specific existenta statelor federale. Inclusiv natiunile au aparut si s-au dezvoltat in perioada acestor cuceriri. Formarea natiunii romane s-a facut intr-o perioada in care romanii erau separati in trei state. Inca de la inceput elitele romenesti (generatia pasoptieta) a inteles ca pentru a progresa romanii trebuie sa se uneasca. Unirea Pricipatelor la nivelul maselor s-a facut usor ( unele persoane din clasele conducatoare pierdeau niste pozitii sociale) tocmai unitatii lingvistice , unitatii culturale. Noul stat s-a dovedit fiabil : a devenit independent, s-a proclamat regat, in 1918 a reusit, in conditii istorice grele se se uneasca cu celelate prvincii cu populatie majoritar romaneasca.
Si o intrebare: cine sa vrea federalizare? Banatenii? Cati din actualii romani din Banat sunt localnici si cati romani au venit din alte zone? Dar brasovenii de unde sunt? Dar in Sibiu? Dar romanii din Dobrogea?
ignorance is my name,
eu zic sa faci o tura cu ideea de federalism pe la romanii de pe ruta Band -Iernut din jud. Mures. Este o zona majoritar romaneasca cu putini romani veniti din alte zone. Te asigur ca nu vei mai fi un ignorant.
Domnule Enache, daca tot vrei sa respecti adevarul istoric, vezi ca ai ciuntit si sudul Banatului, recunoscand asfel ciuntirea efectuata de ceausescu in 1968, cand a infiintat judetele, alipind zona la Mehedinti.
Pentru edificare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Romania_historic_regions.svg
Domnule Enache, va multumesc ca ati tinut cont si de opiniile noastre. In cazul in care ati afisat deja, secvential, doua harti, nu ar fi poate mai bine, pentru claritate, sa faceti ambele harti accesibile de pe acest site (eventual ca „thumbnail”) si sa mentionati data la care a fost elaborata fiecare harta ? Stiu, se poate construi mai mult pe aceasta tema. Poate chiar ar fi bine, pentru si mai multa claritate, sa afisati toate hartile Tarilor Romane (si ale zobelor legate de aceasta chestiune) la diverse momente de rascruce din istorie. Stiu ca s-a mai facut, si poate nu strica sa improspatati permanent acest subiect in memoria romanilor, dintre care unii poate s-au detasat prea mult de dinsul.
După cum sugerează atol, România se tot omogenizează de la 1848. Centralizarea, și nu federalizarea este acum identitatea noastră politică. De aceea o federalizare ar fi o re-invenție a României, care nu se poate face în mod legitim desenând regiunile pe laptop. Ar trebui ca fiecare județ (cel puțin) să decidă cui vrea să aparțină. Poate, de exemplu, o Muntenie lipsită de București ar alege să formeze o singură regiune cu Oltenia. Și cu siguranță ținutul Secuiesc ar avea o șansă la viață – nu pentru că are o tradiție de continuitate, ci pur și simplu pentru că așa vor cetățenii săi.
Ca să fiu sincer nu mi se pare că argumentele pentru federalizare merită să introducem un nou clivaj în societatea românească. Serviciile publice gen apă, gaze, canal nu au în general nevoie de un strat administrativ mai înalt decât județul. În multe cazuri problemele se gestionează suficient la nivel de primărie. Experimentarea de soluții alternative se face deja în interiorul Uniunii; dar dacă nu am fi în Uniune ți-aș da dreptate. În sfârșit dinamismul cultural ar fi probabil un beneficiu dar… sincer, nu e cazul să re-organizăm toata țara doar pentru a ne motiva elitele culturale :).
@atol
„Pe langa limba am amintit si o istorie specifica.”
Si regiunile Romaniei nu au o istorie specifica?? lol
„Inca de la inceput elitele romenesti (generatia pasoptieta) a inteles ca pentru a progresa romanii trebuie sa se uneasca. ”
Un stat descentral sau federal ramane unit, federalizarea si unitatea nu se exclud cum crezi tu.
„eu zic sa faci o tura cu ideea de federalism pe la romanii de pe ruta Band -Iernut din jud. Mures. Este o zona majoritar romaneasca cu putini romani veniti din alte zone.”
Iarasi faci o mare confuzie: regionalizarea propusa de autor este una pe criterii istorice, nu pe criterii etnice. Cei din Iernut ar face parte din regiunea Transilvania (nu regiunea secuiasca), iar in regiunea Transilvania populatia romana este majoritara. Deci nu au sa se teama de nimic.
Proiectele actuale ale UDMR si PDL de regionalizare pe cate treiu judete, ar permite formarea unui judet Mures-Harcov. Acel proiect eventual ar trebui sa-l teama cei din Iernut…
transildania, Tara Romaneasca si Moldova au avut o istorie foarte asemenatoare. In esenta in evul mediu regimul politic era aproape identic, relegia identica, limba la fel. Dupa ce au fost introduse domniile fanariote in cele doua tari nu se mai poate verbi de diferente. Unii domnitori au domnit in ambele tari. Mai mult dupa 1830 rusii, cu gandul ca intr-un viitor nu prea indepartat vor anexa cele doua tari romanesti introduc Regulamentele organice astfel ca la 1859 unirea Pricipatelor s-a facut relativ usor din punct de vedere intern. In esenta diferentele au fost minore intre cele doua Principate.
Cat priveste Ardealul, istoria este specifica si diferita de cea a Principatelor, dar apar cateva nuante: ideea de natiune romana apare in Ardeal si apoi se raspandeste in Princpate, unde inclusiv invatamantul este influentat de romanii ardeleni. Desi romanii transilvaneni isi vedeau viitorul in interiorul unui stat de tip federal sub dinastia Habsburgilor, maghiarii ( in acele timpuri nu erau interesati de federalizare, autonomie ) au facut tot ce se poate, ca doar de aia este ei cei mai desptepti, ca sa le scoata romanilor din cap ideea.
Eu zic sa nu ne grabim . Eu zic sa asteptam ca Franta sa se federalizeze si de ce nu poporul hal mai civilizat din zona, recte maghiarii, sa federalizeze Ungaria (doar are mai multi locuitori decat Austria) si daca ei reusesc atunci poate sa incercam si noi.
Pingback: Avanpremiera la episodul trei al serialului Bruzli il bate pe Vandam « Resboiu
http://patriotmd.info/?p=1485
DECLARAŢIE privind desfacerea Acordului cu privire la unificarea Principatului autonom Moldova şi a Valahiei, din 24 ianuarie 1859 .
A venit timpul să restabilim adevărul istoric, să unificăm Pământurile Moldoveneşti într-o entitate unică, să revigorăm puternicul spirit popular, să readucem în spaţiul cultural simbolistica istorică şi tradiţiile autohtone ale statului nostru şi să lansăm o etapă nouă, cu adevărat sigură şi sfântă în dezvoltarea Moldovei Mari în memoria strămoşilor noştri, a viitorului luminos al poporului multinaţional al Moldovei şi întru slava lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!
ÎN LEGĂTURĂ cu acţiunile agresive, antistatale, antipopulare şi cu un caracter vădit planificat ale României pe teritoriul Moldovei suverane, orientate spre dezmembrarea şi anihilarea Statului Moldovenesc, a tradiţiilor sale spirituale şi sociale multiseculare,
REIEŞIND din realităţile istorice ale apariţiei şi dezvoltării Statului Moldovenesc,
LUÂND ÎN CONSIDERAŢIE principiile rezoluţiilor, aprobate de Adunarea Generală ONU, ce accentuează importanţa dreptului popoarelor la autodeterminare,
ŢINÂND SEAMA DE faptul încălcării angajamentelor, în conformitate cu prevederile Acordului, asumate faţă de Principatul Moldovei şi comunitatea internaţională, în cadrul formării Principatelor unificate cu drepturi egale “Moldova” şi “Valahia”,
ŢINÂND CONT DE FAPTUL CĂ Republica Moldova este un subiect de drept internaţional, recunoscut de comunitatea mondială, membru al instituţiilor internaţionale fundamentale şi succesoare cu drepturi depline a statului istoric MOLDOVA MARE,
Partidul Politic “Patrioţii Moldovei”, care asigură legătură ideologică a forţelor popular-patriotice de pe ambele maluri ale Prutului, urmărind drept scop prevenirea anihilării Statului Moldovenesc istoric, păstrarea valorilor spirituale, culturale şi sociale ale poporului moldav, face publică desfacerea Acordului cu privire la unificarea Principatului autonom Moldova şi a Valahiei, care s-a produs la 24 ianuarie 1859.