After 30 years of military state of exception (the Emergency Law), Egypt’s transition from dictatorship is unsurprisingly still negotiating its institutional destination regarding the delicate equilibrium of a democratic political regime, as this is evident in the present talks concerning the powers of the new president, the new Constitution, the structure of the legislative and the role of the judiciary. Most dramatic is the very process of demolishing the old regime while it’s key-players still hang on to their self-assumed prerogative of “protectors” of the “Revolution”. Even if this meant until now torture and murders in the streets and the state prisons, sexual harassment and rape, encouraging religious clashes between Muslims and Copts or between pro-Mubarak youth and the people in the public squares of Cairo, Alexandria, Suez, Port Said, Al-Mansoura, Qena, Minya etc. To get rid of the past is very much different than trying to look into the future and in all probability this will be the long-term institutional and public deadlock for Egyptians and other people caught in the “Arab Spring”. They are not the firsts to find themselves in such a collective nightmare. More…
Autor: Andreea Nicutar
Antisistem? 2
Alegerea antisistem e cea mai a naibii politică pe care și-ar putea-o imagina cei de la PDL, în cel mai oribil coșmar ce i-ar putea vizita zilele astea. Din masochism, stupiditate sau strategie de manipulare, toți cei de la PDL care au apărut în ultmele două zile repetă tema asta pentru că își imaginează că vor scăpa de o parte din belea dacă dau vina pe ura împotrivă politicienilor venind dinspre prostimea flămândă din stradă.
Oamenii au ajuns la limita răbdării, criza i-a lovit dur, au fost câțiva ani grei pentru toată lumea, sau, preferata mea, pentru că este de departe cea mai perversă formulă: întreaga Europă suferă de aceeași revoltă a celor care au sărăcit brusc, al căror consum a fost tăiat subit. Să lămurim o chestie: să vă ferească sfantul de cei care ar putea veni după Piața din ianuarie și care ar putea într-adevăr dori Antisistemul. Politica antisistem este cea mai a naibii politică pentru că este a celor care refuză Centrul și își asumă marginalitatea. Antisistemul se va vedea la Margine și, în loc să ceară integrarea în jocul prezent, în „sistem”, isi va reclama marginalitatea ca pe o virtute si va dori să iasă din vechiul cerc; își va căuta un alt centru. Poate o altă idee de politic și de societate, dar cu siguranță alte reguli ale jocului. More…
Piața e Politică! 5
Proteste Piata Universitatii
Un membru PDL tocmai a declarat că manifestația USL este politizată. Apoi a vorbit despre cealaltă adunare populară, formată din „ oamenii onești” din Piața Universității. Vreau doar să remarc faptul că nu avem nici un motiv să ne bucurăm de faptul că Sever Voinescu a spart distincția dintre „oamenii de bine” care stau acasă pentru că sprijină modernizarea României și „ciumpalacii”, „viermii” sau „populația imbecilizată”, „mahalaua ineptă”, categorisiri cu care alți lideri PDL i-au descris pe cei care strigă de 7 zile în Piață că nu mai vor să fie tratați drept o Populație.
Don’t leave the streets! Egypt’s revolutions still to come 1
Those of us Eastern Europeans, who did not witness the 1989 revolutions, are nevertheless the children of a revolution. If we were too young to discern for ourselves the communist fall, we grew up during the making of the narratives of the revolution, in which innumerable stories and actors fought hard in the streets, in the media and inside the newly crafted institutions to convince us of their truth. More…
Strategic Thinking and Foreign Policy in the European Union 6
Catherine Ashton visiting war-thorn Benghazi
What EUrope is today increasingly depends on where one sits and assesses the situation. I’m afraid this is quite a prosaic thing to say; an American will surely see a different thing in the EU than a Sub-Saharan African or an Asian. However dull this may sound Europe should consider applying this approach every time the question of a common European Union strategy in world affairs comes up. What I mean by this can be considered to be a double-edged sword, as too much concern on how one sees you and what one wants from you may lead you to have doubts about your own identity. But still, EU has enough doubts in this respect already, so maybe it is high time to try a thorough process of self-assessment through the eyes of others.
Rasismul lor? 7
De câţi oameni ai nevoie pentru a pune degetul pe rana rasismului? Mai întâi avem un Agresor, cel care prin cuvinte sau fapte identifică un Altul, cel care va fi victima cuvintelor sau faptelor sale. Între cei doi se află o prăpastie, pe care primul o declară cu mândrie, o impune celui de-al doilea, care este deci silit să conştientizeze ruptura cu umilinţa acceptării sau furia celui nedreptăţit. Totuşi, mai e nevoie de ceva în acest joc care nu e încă o relaţie. Un al treilea trebuie să apară cu necesitate. Acesta este Martorul. Abia acesta, al treilea, este cel capabil să definească ruptura pentru a decide dacă avem de-a face cu un conflict între două părţi ce îşi reclamă fiecare dreptatea, ori dimpotrivă, avem de-a face cu o parte angajată nu într-un conflict, ci într-un efort (individual sau colectiv) de suprimare a drepturilor celuilalt de a pretinde o relaţie. Victima (individ sau grup), în acest caz, ar fi condamnată fără drept de apel să accepte termenii esenţialişti prin care e definită de agresor şi astfel să îşi ducă existenţa impusă de aceşti termeni. Şi să nu ne lăsăm amăgiţi. Aceşti termeni produc şi reproduc constant condiţiile socio-economice, culturale şi psihologice prin care viaţa victimei va fi definită în cel mai concret mod de termenii agresorului.
În umbra eșecului multiculturalismului 9
Acesta nu este un articol despre cazul Breivik sau despre multiculturalism, ci despre cei care folosesc acest caz şi această etichetă ca umbrele largi sub care pot fi îngrămădite lucruri foarte diferite. În acest articol voi discuta două discursuri care au creat un raport direct între crima unui extremist şi eşecul unei aşa-zise politici europene de încurajare a multiculturalismului. Cred că nici una dintre ele nu a fost suficient abordată pentru că posibilitatea problematizării acestor două tipuri de discurs este ea însăşi ceva ce ar trebui chestionat cu atenţie. More…
Amnesty laws in Spain and Brazil. Double standards and a judge without friends 2
Brazil and Spain are two countries that share a curiously similar dilemma these days. One may be tempted to think this has to do with their economies in these times of crisis, or maybe with the high visibility of their leaders. Time 100 has just chosen Brazil’s President Lula da Silva as the world’s most influential politician of the year (Obama reached only the fifth place) and he is a truly beloved leader preparing his succession in a booming country on the global scene. Spain is also on the front pages as it represents EU’s rotating Presidency with a very ambitious program. However, their dilemma is not one about the present or the future, but about their past. More…
Turkey’s democratization dilemmas 3
Turkey is a democracy, but not yet a liberal regime. It is a Muslim democracy but in a secular state built on strong republican principles very much wary of any religious, ethnic or any other “particularistic” identity. However, its ruling party since 2002, the Justice and Development AK party is a moderate Islamist party and promises to further democratize the regime and bring Turkey into the EU and in order to accomplish this, its leaders and supporters seem determined to reform some key principles and institutions of this system. The Kemalist republican model seems to have generated its likely demolisher and the latter has made a long way in a very short time in its transformation of the bureaucracy, the universities and the state institutions. More…
Regional integration or regional delusion in Latin America? 5
The Cuban political dissident Orlando Zapata Tamayo died in prison on February 23 after 85 days of hunger strike to protest against severe beatings in jail. Initially sentenced to 3 years imprisonment for contempt, public disorder and „disobedience”, he later was sentenced to 36 years for disobedience in jail. Actually, he was the victim of a very harsh regime of beatings and other privations, a situation very often mentioned in reports of various human rights organizations, Amnesty International being one of them. More…
Learning how to coup with democracy 1
How democracies perish is a very old question and the various answers given by political science are still disputed. How young and unconsolidated/aspirant democracies perish is an easier question, given the fact that some concrete lessons are offered generously these days, and their charm seems irresistible for would-be autocrats. More…
Schimbări majore în sistemul de partide german după alegerile pentru Bundestag Răspunde
Duminică a avut loc in Germania bilantul marii coalitii CDU-CSU si SPD. Angela Merkel rămâne cancelar, dar într-un peisaj politic transformat în mod radical. Alegerile pentru Bundestag din 27 septembrie au produs mai multe surprize şi chiar câteva recorduri istorice pentru sistemul de partide german, aflat într-o proces de masive transformări, care cu siguranţă vor continua în anii următori. In primul rând, a devenit şi mai evidentă decât în 2005 transformarea sistemului de partide într-o competiţie cu cinci actori, chiar şase dacă socotim CDU şi CSU în mod separat, cu atât mai mult cu cât CSU, gruparea creştin conservatoare din Bayern, este al treilea partid în ordinea mărimii în noua coaliţie de centru dreapta a cancelarului Merkel. More…
Civitas Politics 