Vă rog frumos numai salvați Roșia Montană (II)… 10

AI

Roșia Montană a fost salvată – pentru moment. Legea minelor a căzut în Marțea Neagră în Parlament în urma unor defecțiuni în sânul majorității USL. În momentul de față este dificil de spus dacă eșecul legii minelor s-a datorat contestării în stradă, pe tema Roșia Montană, sau a dinamicii interne a USL. Presiune publică pe aleși a existat și lucrul acesta trebuie recunoscut – protestele și apelurile militanților anti-RMGC au avut un efect asupra unor parlamentari, care au considerat că nu pot vota „în ciuda” „opiniei publice”. Însă evenimentele din 10 decembrie, așa-zisa Marțe Neagră, din Parlament au arătat că nu cauza Roșiei Montane este prioritatea zero a societății românești în acest moment, ci fragilitatea și vulnerabilitatea Justiției în fața unei clase politice cleptocractice și cu o cultură politică a impunității în fața legii bine conturată.

Dacă sloganul Ce vrem noi, e bun și pentru voi!, are vreun sens în afara scopului mobilizator imediat, atunci protestele anti-RMGC și pro-Roșia Montană și-au ratat în mod fundamental ținta mai largă, de punere în cauza a unei elite politice cleptocratice, după cum se prezintă situația politică după 10 decembrie. Refuzul adoptării unei teme politice de protest – Justiția, nevoia de dreptate în societate (în sens politic), apărarea independenței justiției, reforma justiției – permit elitei politice să eludeze în continuarea răspunderea. În fapt pe 10 decembrie Parlamentul a creat prin fiat legislativ, două categorii de cetățeni: cetățeanul obișnuit, supus legilor, și demnitarul (senator sau deputat) căruia i se aplică în mod diferit legile statului. A fost legalizat accesul preferențial la resursele statului al elitei politice, în detrimentul cetățenilor și a interesului public. More…

Anunțuri

Reînvierea fenomenului protestatar Răspunde

 SONY DSC

În intervalul temporal dintre manifestațiile din anul 1990 care au stat la baza apariției Fenomenului Piața Universității și actualul curent protestatar inițiat în anul 2012, România cunoaște o mobilizare firavă a societății civile ca mijloc de presiune asupra guvernării. Timp de mai bine de 20 de ani, activitatea societății civile se axează în special pe inițierea unui model de intervenție în domenii pe care statul nu le poate asigura integral, acțiunile ONG-urilor sprijinite prin programe europene reprezentând un exemplu în acest sens. În privința presiunilor exercitate la nivel politic, se remarcă în special acțiunile specifice mișcărilor sindicale fără a se bucura însă de efecte concrete pe termen lung.
Absența unui dialog autentic între sfera civilă și sfera politică a reprezentant elementul dominant al perioadei tranziției, peste care s-a suprapus o lipsă a interesului cetățenilor pentru implicarea în soluționarea problemelor specifice comunității. În aceste condiții democrația se instaurează anevoios, reformarea sistemului întâmpinând dificultăți într-o societate în care predomină atitudinile conservatoare atât la nivelul decidenților, cât și la nivelul cetățenilor. More…

În contra abuzului de Inglehart în spațiul public. Trei perspective teoretice despre „toamna românească” 4

DSCF0400

În 2010 se atinge vârful pesimismului, după care acesta scade. Dar scăderea nu antrenează calmarea tensiunilor, după cum vedem în 2012 și 2013, poate și pentru că cetățenii aspiră să își asume noi roluri (soț, părinte) pe care încă nu și le pot permite.

J-curve este implicită atât în argumentația lui Mirel Palada (progresul creează nevoi și aspirații post-materialiste) cât și în cea a lui Ciprian Ciucu (declinul social crează o frustrare între have-nots care încep să aibă nevoir de vocea oferită de clasa de mijloc). Doar că Mirel Palada forțează cumva limitele argumentației sugerând că toate nevoile nesatisfăcute ale celor din stradă sunt de ordin post-material. Asta deși nu există date care să confirme sau să infirme această presupunere.

O explicație bazată pe Tanter și Davies are dificultăți să indice tema protestelor. Dacă am fi știu în 2012 că în 2013 vin proteste, câți dintre noi ar fi indicat cianurarea și gazele de șist ca obiecte ale nemulțumirii populare? More…

Uniți restaurăm liniștea. Cine mai vine duminică la proteste Răspunde

prezenta

Prolog. Pentru săptămâna trecută prognozasem că participanții se vor auto-număra până vor ajunge la 6500. Pentru săptămâna aceasta aceeași prognoză arăta cam 3000 de participanți (din nou: auto-evaluare a protestatarilor). Apoi din 27 ale lunii stabilizare undeva în jurul cifrei de 2000 („nucleul dur”) și apoi stingere. Săptămâna trecută au venit, după estimările protestatarilor, 5000 de oameni, probabil pe fondul disputelor privind traseul (cu sau fără DNA).

De atunci s-au întâmplat o serie de evenimente suficient de spectaculoase. Guvernul a girat cea mai prost gândită operațiune de plasare a unei sonde. Protestatarii au supralicitat ținând un moment de reculegere pentru un mort viu și huiduind pe cei care spuneau rugăciunea Tatăl Nostru. Apoi luneta mașinii lui Daniel Barbu s-a spart, fie de tristețe, fie pentru că unii protestatari (sau provocatori) bătuseră cu pumnul în ea. Merită discutat ce efecte au aceste evenimente More…

Un model statistic mediocru al prezenţei la proteste 4

3 linii organizatori

Avem o serie de estimări optimiste (dar nu aberante) făcute de participanţii la proteste pentru ultimele 4 săptămâni: 20.000 – 15.000 – 5.000 – 10.000. De ce avem 5000 în penultima săptămână? – Evident pe motiv de vreme rea. Dar dacă aveam vreme bună, câţi veneau? Păi punem datele în LibreOffice, facem o regresie liniară şi obţinem o cifră frumoasă şi intermediară More…

Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică 13

61382539

În primul rând, nu se diferențiază, ca sens, cu nimic de alte proteste care strigau împotriva politicienilor. Sigur, protestatarii sunt diferiți, tendința de a cere un litru de ulei, un kilogram de făină sau 50 de lei este mai mică, dezgustul față de clasa politică este generalizat acum. Dar, până la urmă, totul se reduce la un grup de oameni care s-au săturat de modul în care politicienii lucrează pentru ei.

În al doilea rând, toate bune și frumoase, dar care este finalitatea protestelor în loc de un generic „să fie mai bine”? O nouă generație de politicieni? Cine? De unde? Și mai ales cum, dat fiind că mai mulți comentatori au subliniat că ușile de acces în politică sunt încuiate, iar cheile sunt la politicienii actuali? Să nu uităm că oameni precum Ponta, Udrea, Anastase, Boc sunt oameni tineri. Și ne-am săturat de ei la fel de mult ca și de generația Iliescu, Băsescu, Năstase. Un nou sistem politic? Aceleași întrebări. Și astfel, dacă ne uităm dincolo de atractivitatea unui protest oarecum inedit pentru România dar care folosește activități standard din repertoriul actual al mișcărilor de protest în plan internațional (teatru, dans, muzică, lectură etc.), vedem un protest în care un grup de oameni strigă „Jos toți” fără a propune o alternativă.

În al treilea rând, protestul suferă de o reală problemă de legitimitate. Grupând toate orașele, probabil că în cea mai bună zi a protestului au ieșit 40.000 – 50.000 de oameni în toată țara. Să zicem 100.000, că nu dau de la mine. Sigur, e mult pentru România. Eu mă întreb, însă, altceva: în condițiile în care două treimi din români au încredere în USL și ar vota din nou USL, pe cine reprezintă protestatarii? More…

Represiunea de catifea (2): Partidul pentru Roşia Montană 1

image-2013-09-6-15521088-70-proteste-impotriva-proiectului-rosia-montana-ziua-5

Funcţional vorbind, demonstraţiile au fost policy oriented, fie că le interpretăm ca un pur demers ecologist, fie ca o palmă dată arbitrariului guvernării USL. În acest cadru, când deja ai şi masa critică a unui protest, construirea unei organizaţii este inutilă. O organizaţie nu te ajută să facilitezi demonstraţiile, ba chiar, dacă are formă juridică, te încurcă. O organizaţie nu îi ajută pe protestatari să negocieze deoarece aceştia … nu doresc să negocieze. O organizaţie poate, într-adevăr, să proclame luni lucruri care nu au fost strigate în piaţă duminică; dar acesta nu este deloc un beneficiu.

O organizaţie îi poate doar ajuta pe protestatari să ducă protestul mai departe. Dar… vor ei acest lucru? Cei care scriu pe pancarte „Jos Capitalismul” sau „Sus Capitalismul” sunt deja oarecum organizaţi; nu de aceştia vorbim. Masele de protestatari, însă, au strigat ele vreodată „Organizare!”, „Vrem lideri”? În 1990, spre exemplu, lumea striga „Liberali şi ţărănişti/ daţi-i jos pe comunişti”. Strigă cineva, acum, „Alburnus”? More…

20.000 de voci Răspunde

1270460_10151565579821890_2074169603_o

Protest trans-ideologic – erau prezenți printre protestatari anarhiști de stânga, naționaliști, mișcarea anti-taxe a lui Mihai Giurgea, partizani ai Partidului Noua Republică, activiști creștin-ortodocși, legionari, activiști de mediu. Aceste grupuri și-au ignorat diferendele ideologice și s-au unit în jurul cauzei „salvării Roșiei-Montane”. Proiectul minier a reușit să scoată în public o serie întreagă de grupuri socio-politice marginale cu mesaj radical. Aceste grupuri au defilat alături de personalități publice mainstream, „de centru”.

Protestul nu a fost unul extremist, dar a avut un mesaj radical.

Vasta majoritate a participanților erau oameni obișnuiți. Predominant însă erau cei educați, cu slujbe bine plătite în mediul privat (cel mai probabil). Mulți protestatari și-au adus familiile la protest.
More…

Gabriel Resources despre Gabriel Resources 7

GR recunoaşte că nu poate garanta acurateţea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantităţii de aur şi argint de la Roşia Montană, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roşia Montană ar fi viabilă din punct de vedere comercial) (p. 42).

GR recunoaşte că o aplicare mai strictă a legislaţiei privind protecţia mediului e contrară intereselor companiei – asta deşi în reclame se lauda (mincinos) că exploatarea de la Roşia Montană se va face cu respectarea celor mai înalte standarde privind protecţia mediului (p. 43).

GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ţinute corect (p. 44). More…

Represiunea de catifea (1): opoziţie în lipsa Opoziţiei 6

Să notăm întâi faptele. Duminică 8 septembrie am avut aproximativ 10 000 de oameni pe străzile Bucureştiului strigând „Uniţi – Salvăm – Roşia Montană”. Cam tot atâţia ar fi fost şi pe străzile Clujului, deşi clujenii au fost mai degrabă zgârciţi cu pozele. Luni 1500-2000 de oameni, aproape la fel ca şi în cursul săptămânii trecute dar mai obosiţi. Marţi o intervenţie a Jandarmeriei a forţat eliberarea mai rapidă a carosabilului spre nemulţumirea vocală a unora dintre protestatari. Miercuri au mai venit doar vreo 700 de protestatarii. Este posibil ca, graţie USL, indignarea publică să crească din nou. Dar deocamdată acestea sunt faptele.

Aşadar subţierea demonstraţiei pare să fie legată de poziţia mai asertivă a Jandarmilor. Nu este o simplă succesiune: pe mediile sociale jandarmii au fost subiectul cel mai discutat de marţi până miercuri. Nu putem exclude aici o anumită lipsă de hotărâre; poate că unii protestatari veneau regulat pentru că simţeau că sunt pe val iar atunci când statul şi-a afirmat mai hotărât controlul asupra situaţiei au decis că nu au energie să continue ad infinitum. Dar demonstraţiile ocazionate de proiectul RMGC sunt printre cele mai impresionante –poatecele mai impresionante –acte de protest care s-au întâmplat din legendarii ani ‘90 până astăzi.De aceea, nu putem reduce la totul la superficialitate. More…

Avem o „revoltă anti-sistem” în România? Răspunde

Clipboard02

Există între manifestanţi semne de atitudine anti-sistem. Dl. Bumbeş, de exemplu, ne anunţă pe Facebook că „revoluţia suspendă legalitatea”. Tot pe Facebook unii manifestanţi (nu neapărat afiliaţi Miliţiei Spirituale) se arată frustraţi de complacenţa Jandarmilor. Ce revoluţie este aceasta, se întreabă ei, dacă autorităţile nu o reprimă. În sfârşit, se pot vedea semne în limbaj. Fiecare ieşire pe carosabil prin spatele cordonului de jandarmi este celebrată ca o victorie. „Am ocupat bulevardul X” se spune, făcând o aluzie la celebra Occupy.

Doar că nici un bulevard al patriei nu a fost ocupat. Ele au fost folosite de cetăţeni pentru a manifesta, de obicei în timpul nopţii când traficul de automobile este oricum neglijabil. Teritoriul nu este scos simbolic de sub autoritatea statului, ocuparea nu este permanentă, cele trei corturi prezente la un moment dat sunt strânse disciplinat. Putem spune cel mult că este o zonă legală gri, dar atât. More…

Câinii, Roșia Montană și sondajele Răspunde

1320159894caini, caine, maidanezi, animale_AT

În măsura în care cetățenii nu sunt deranjați în mod direct de câini, tentația este de a nu apărea ca niște „criminali” în fața intervievatorului. Un referendum național organizat într-un moment în care nu avem emoție publică, ar putea produce același rezultat.

Astfel, decizia politicienilor de a tergiversa rezolvarea problemei apare ca fiind una rațională. O majoritate de cetățeni favorizează decizii umanitare care sunt suportate doar de o minoritate.

De ce totuși toată această emoție? Voi discuta acest aspect făcând comparație cu cazul Roșia Montană.

(1) Pentru Roșia Montană discursul este despre munți-pajiști-cultură-morminte. În cazul câinilor vagabonzi problema a fost de la bun început una de viață și moarte. Și nu moarte abstractă reprezentată printr-o frunză roșie ci una foarte concretă cu imagini ale victimei și ale familiei îndurerate. Victima fiind un copil. Victimele fiind apoi doi copii.

(2) În cazul Roșia Montană am avut o bună organizare (pentru standardele românești) dar slabă acoperire media. În cazul copilului ucis protestele au fost mai slab organizate, dar a compensat expunerea mass-media mult mai generoasă. More…