Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică 13

61382539
Notă: această postare a apărut într-o primă formă ca un status pe facebook, în răspuns la discuțiile generate de postarea lui Paul Dragoș Aligică pe contributors.ro și de cea a Danielei Tarnovschi pe lacoltulstrazii.ro

Deja au trecut mai mult de trei săptămâni de la primele proteste din București și din țară coagulate în jurul subiectului Roșia Montana, astfel încât încep să îmi formez o imagine despre ce sunt aceste proteste, ce se dorește prin ele și încotro se îndreaptă.

Spun de la început că susțin aceste proteste dar, în același timp, le privesc cu un ochi critic, ceea ce mă face cel puțin dubios dacă nu chiar un pic nesuferit în ochii celor implicați serios în întreaga poveste.

Nu cererile protestatarilor mă fac să susțin protestele. Ar fi și dificil să susțin acest lucru pentru că aceste cereri:

  • fie nu sunt clar definite (aș vrea să văd o listă cu 5-10 cerințe cu care să fie de acord toți protestatarii),

  • fie sunt definite prea punctual (unii spun ceva de RMGC, alții spun ceva de câinii maidanezi),

  • fie sunt definite prea vag (toți politicienii sunt la fel, politica e rea etc.),

  • fie mi se spune chiar de către manifestanți să nu le iau în seamă (am citit trei îndemnuri separate ca nu care cumva să consider că cel care scrisese cu pixul Jos capitalismul! este cumva reprezentativ pentru protestatari). 

Încercând să fiu mai puțin răutăcios, nu voi cere o listă de cereri și voi presupune că există trei mari teme ale protestului (dacă greșesc m-aș bucura să fiu corectat):

  • Tema explicită anti-RMGC, extinsă în direcția „ne-am săturat de cât de mult ați furat măi politicienilor”.

  • Tema explicită câinii maidanezi, extinsă în direcția „ne-am săturat de cât de mult ați ignorat problemele reale măi politicienilor”

  • Tema din ce în ce mai explicită a dezastrului din sistemul politic: toți politicienii / toate partidele sunt la fel; toți sunt hoți; huo / jos generalizat.

Primele două teme sunt clar delimitate și sunt necesare pentru mobilizarea unui grup important de oameni. Adevărata temă a protestului, însă, este a treia și, din această perspectivă, protestul poate fi văzut ca un protest anti-sistem (în sensul de protest anti-incumbents, protest împotriva celor care ocupă pozițiile din sistemul politic, iar nu în sensul de protest anti-democratic).

Aici cred eu că protestele actuale se lovesc de câteva probleme importante.

În primul rând, nu se diferențiază, ca sens, cu nimic de alte proteste care strigau împotriva politicienilor. Sigur, protestatarii sunt diferiți, tendința de a cere un litru de ulei, un kilogram de făină sau 50 de lei este mai mică, dezgustul față de clasa politică este generalizat acum. Dar, până la urmă, totul se reduce la un grup de oameni care s-au săturat de modul în care politicienii lucrează pentru ei. 

În al doilea rând, toate bune și frumoase, dar care este finalitatea protestelor în loc de un generic „să fie mai bine”? O nouă generație de politicieni? Cine? De unde? Și mai ales cum, dat fiind că mai mulți comentatori au subliniat că ușile de acces în politică sunt încuiate, iar cheile sunt la politicienii actuali? Să nu uităm că oameni precum Ponta, Udrea, Anastase, Boc sunt oameni tineri. Și ne-am săturat de ei la fel de mult ca și de generația Iliescu, Băsescu, Năstase. Un nou sistem politic? Aceleași întrebări. Și astfel, dacă ne uităm dincolo de atractivitatea unui protest oarecum inedit pentru România dar care folosește activități standard din repertoriul actual al mișcărilor de protest în plan internațional (teatru, dans, muzică, lectură etc.), vedem un protest în care un grup de oameni strigă „Jos toți”  fără a propune o alternativă.

În al treilea rând, protestul suferă de o reală problemă de legitimitate. Grupând toate orașele, probabil că în cea mai bună zi a protestului au ieșit 40.000 – 50.000 de oameni în toată țara. Să zicem 100.000, că nu dau de la mine. Sigur, e mult pentru România. Eu mă întreb, însă, altceva: în condițiile în care două treimi din români au încredere în USL și ar vota din nou USL, pe cine reprezintă protestatarii?

Spuneam la început că susțin aceste proteste. Le susțin în principal pentru că este dreptul fiecăruia de a protesta atunci când este nemulțumit iar între un protestatar și un simplu votant voi susține întotdeauna protestatarul. Dar și protestele au o logică iar protestul de dragul protestului este doar un happening, nu un protest.

Unul din dezavantajele unui protest cu leadership difuz este acela că nu există o viziune pe termen lung privind protestul și, în sens mai larg, mișcarea socială reprezentată de protest. Toți cei care studiază mișcările sociale știu că acestea nu pot supraviețui mult timp ca structuri informale, necoagulate. La un moment dat protestul își pierde din suflu și este nevoie de instituții formalizate pentru ca acesta să nu dispară definitiv. Și acest argument a ajuns la urechile protestatarilor făcându-i pe aceștia să țipe imediat că ei nu vor partid politic. Nimeni nu spune nimic de un partid politic. Instituțiile la care mă refer pot avea diverse forme, de la ONG-uri la grupuri de inițiativă locală, la firme de PR. Important este ca astfel de instituții să apară și să lucreze pentru a duce lupta mai departe. Nu de alta, dar vine frigul.

Un ultim aspect merită menționat. Din exteriorul protestelor nu pare că protestatarii au înțeles că au fost și sunt ignorați de cei împotriva cărora protestează. Ba chiar unii se bat pe spate pentru performanța de a reuși proteste cuminți, fără hârjoneli serioase cu jandarmii. Ce nu înțeleg protestatarii este că a fi ignorat de putere este, de regulă, un semn că protestul nu are efect (sigur, are efecte în termeni de mobilizare, de informare etc. dar acelea sunt obiective minore ale protestului, că nimeni nu protestează doar că să aducă oameni la protest).

Sunt curios ce se va întâmpla în continuare, mai ales atunci când cei contestați vor decide că s-a protestat suficient de mult și că țara are alte priorități decăt să facă pe plac protestatarilor. Până acum protestatarii au beneficiat de vremea bună, de atenția guvernului către alte teme mai importante și, mai ales, de răbdarea, rar întâlnită în România, celor din forțele de ordine (cel mai probabil le-a fost dat ordin să fie răbdători). Vor mai avea în curând un bonus de la studenții care au venit la școală, dar încă nu sunt pregătiți psihologic pentru cursuri. Și cam aici se termină așii din mâneca protestatarilor.

Protestele au fost și vor fi mereu un joc între protestatari și putere. Până acum totul s-a desfășurat simplu, cuminte și nu am observat decât o singură mișcare din partea fiecărui actor: protestatarii au organizat un protest mediu”, în timp ce puterea i-a lăsat pe protestatari să își facă de cap. Război de uzură în care se știe deja cine va pierde. Este necesară, așadar, o nouă mișcare în joc. Și mă tem că acea mișcare are o șansă destul de mare de a fi o formă de accentuare a conflictului. Rămâne de văzut dacă această accentuare va veni din partea protestatarilor sau din cea a puterii. Cel mai probabil prima mișcare va fi făcută de cei pentru care costurile menținerii actualului joc vor deveni prea mari. Și vom vedea atunci dacă PET-urile mai sunt suficiente sau vor fi înlocuite de pietre din pavaj.

Claudiu Tufiș, lector Facultatea de Științe Politice, Universitatea București

Anunțuri

13 comments

  1. nu toti care au iesit la protestele din aceasta lume au scandat lozinci anti-sistem. unii dintre noi ne dam seama ca degeaba strigam „jos guvernul” cand nu avem cu cine sa il inlocuim.

    este adevarat ca nu exista un „lider” al protestului, dar asta face ca protestul sa fie atat de diferit fata de toate celelalte care au fost organizate de sindicate. acum si nu cu alte ocazii au iesit in strada oameni diferiti, cu opinii politice diferite, din domenii diferite, dar cu aceeasi nemultumire: proiectul de lege care da unda verde proiectului celor de la RMGC. Exista o comunitate pe Facebook care are aprox. 35.000 de membri si unde sunt postate cele 4 mari cerinte ale protestatarilor (atat cat pot fi ele reduse la un numar concret de cerinte, avand in vedere omogenitatea grupului de protestatari). Acestea sunt:

    1. Respingerea proiectului de lege referitor la Rosia Montana si interzisul mineritului pe baza de cianuri.

    2. Respingerea acordului de mediu.

    3. Demisia lui V. Ponta, D. Sova, R. Plumb, D. Barbu si Gh. Dutu si anchetarea lor cu privire la impartialitatea pe care o au fata de proiect.

    4. Inscrierea Rosiei Montana in patrimoniul UNESCO.

    https://www.facebook.com/unitisalvam

    • Acestea sunt ceea ce numesc eu „Revendicarile de luni”. Adica a venit cineva dupa manifestatie si a sous: uite, asta vrem.

      De la 1 până la prima jumatate a pct trei revendicarile pot fi văzute ca necesități in ideea de #unitislavam

      Partea de ancheta iese deja din aceasta logica, este cu scop de pedeapsa.

      Partea de UNESCO nu este strict necesara (ci doar utila), este gresit scrisa (intre timp a fost reformulata) si, cel mai important, eu nu am auzit pe nimeni scandand UNESCO, UNESCO.

      Acuma, eu sunt mai putin convins decat Claudiu ca in acest stadiu este esentiala o lista clara de revendicari, Dar, daca ar fi, cele 4 pct sunt doar un raspuns partial. Punctul cheie, cum spuneti chiar dvs este : „atat cat pot fi ele reduse la un numar concret de cerinte, avand in vedere omogenitatea grupului de protestatari”

  2. Individul asta e lector? Vai de mamele tinerilor carora le preda cursuri! Iata o mostra de vrajeala cu staif universitar: „Fie nu sunt clar definite (aș vrea să văd o listă cu 5-10 cerințe cu care să fie de acord toți protestatarii),

    fie sunt definite prea punctual (unii spun ceva de RMGC, alții spun ceva de câinii maidanezi),

    fie sunt definite prea vag (toți politicienii sunt la fel, politica e rea etc.),

    fie mi se spune chiar de către manifestanți să nu le iau în seamă (am citit trei îndemnuri separate ca nu care cumva să consider că cel care scrisese cu pixul Jos capitalismul! este cumva reprezentativ pentru protestatari). ”

    Alooooo, domnule lector, cum ati trecut la cursurile de logica si comunicare?

  3. @ Cristina Apostol: toate cele patru cerințe sunt însumate temei anti-RMGC. Mie, personal, mi se pare un pic exagerat să scoți 50.000 de oameni în stradă doar împotriva unui contract. De obicei primul obiectiv al protestului, sau cel mai vizibil inițial, este doar picătura care a umplut paharul și ulterior se descoperă că adevăratul motiv al protestelor era mult mai profund. Sunt curios dacă la fel se va întâmpla și aici. Tot din experiența altor proteste, vă spun că în alte țări programe de dezvoltare a industriei nucleare la nivel național au fost stopate foarte eficient prin folosirea ingenioasă a sistemului juridic. O serie de plângeri/procese bine țintite ar putea fi mult mai eficiente decât protestele din aceste zile.

    Dacă RMGC-ul este tema principală a protestelor atunci protestele deja au învins. Rămâne de văzut dacă aceeași mobilizare va avea loc și peste un an sau doi când guvernul va încerca din nou.

    @ „andrei”: Cursuri de comunicare nu am avut în programă, dar de vreme ce înțelegeți cât de cât ce am scris cred că nu am probleme la acest capitol. Iar la cursurile de logică nu am avut probleme.

    Poate că ar fi mai simplu să îmi spuneți dumneavoastră mie cu ce v-a deranjat fragmentul citat, de ce sunteți atât de supărat și de ce trebuie să aduceți în discuție mamele tinerilor studenți.

    Și dacă tot suntem la secțiunea de întrebări, poate îmi răspundeți și unde ați învățat arta dialogului și de ce ar trebui să iau în seamă comentariul unei persoane care se ițește din spatele tastaturii pentru a striga „Alooo, prostuleee, de ce ești prost?”.

    În rest, mă bucur că v-ați eliberat de oareșce tensiuni acumulate de cine știe câtă vreme țipănd la mine. Prefer ca un străin tensionat să țipe online la mine decât să dea în cap cuiva sau să facă alte năzdrăvănii.

  4. Ei, Adrian linisteste-te 🙂 E adevarat, e cam lipsit de informatii articolul. Si eu resimt lipsa unei conduceri, dar revendicarile exista si sunt extrem de coerente. Ne-a ajuns, da. Nu vrem sa dispara politicienii. „Revendicarea” asta e lucrarea presei. Sa plece cei implicati. Sa se faca ordine in cazul RM, care a umplut paharul. Masurile sunt asa cum spune Cristina. Apoi mai vedem.

  5. Pe principiul logicii respectat ca la carte…. daca miscarea nu are lideri si are totusi niste revendicari clare, dictate de majoritate din cate inteleg (sau, ma rog, enuntate de unii si adoptate de majoritate), daca pe lista revendicarilor nu se afla aspecte legate de ce sau pe cine punem in loc, protestul in sine se reduce strict la rezolvarea problemei cu Rosia Montana… Foarte bine si asa, dar sa nu uitam ca problemele sunt mult mai multe si mult mai mari… mai este problema exploatarii gazelor de sist, extinsa la nivelul unei foarte mari parti din tara, mai e problema maidanezilor, care ne-a transformat inca odata intr-o tara de rasul lumii(nu ca pana acum nu era, dar acum s-a evidentiat si mai tare), mai sunt nemultumirile generalizate ale populatiei (legate de orice domeniu la care v-ati putea fiecare gandi), revendicari care sunt inabusite de cate ori unul sau altul dintre protestatari incearca sa le aduca in discutie, prin diferite tactici securisto-comuniste (reducere la tacere prin minimalizare, ridiculizare, marginalizare, uneori chiar amenintari subtile) din partea celor care se implica in organizarea protestelor (probabil in fata ies ong-isti infiltrati- speculatie deloc de ignorat pentru cineva care vorbeste din mijlocul evenimentelor si are oareshce cunostinte despre manipulare si deturnari)… asa ca, dragi tovarashi, sistemul trebuie sa cada cu totul sau nu va cadea deloc, pe acelasi principu dupa care secolul asta va fi spiritualizat :))) sau nu va mai fi deloc… caci, cum bine se zice, guvernantii (astia sau ailalti, ca-s tot aceeasi mancare de peshte) vor incerca din nou si din nou sa ne fure, sa ne manipuleze si sa-si umple propriile buzunare si sa isi piarda timpul cu legi utile doar matusilor, unchilor si proriilor odrasle, iar populatia poate fi mintita si manipulata in continuare, cu aceiasi mici si aceeasi bere, aceleasi fast-food-uri sau spectacole mai mult sau mai putin culturalizatoare, care sa-i mentina in acelasi tip de ignorare a realitatilor de care nu ne izbim inca, ci poate ne vom izbi abia atunci cand, vorba unui proverb indian, ultimul peste din ocean va disparea, ultimul copac va fi taiat si ultima picatura de apa va fi poluata, sau mai pe romaneste spus, abia atunci cand foamea si setea ii va ajunge sau cutitul va atinge osul sau creierul amortit…. jale, trezirea cu totii sau jos toti prostii, as zice eu…

    Ce punem in loc? Pai nu mai vrem in niciun caz democratie, fratilor, pentru ca democratia inseamna ca majoritatea conduce si cum majoritatea e proasta, scuzati, ca nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar evidenta ne-a tot aratat-o pana acum, as spune ca singurul lucru care se cere cu necesitate a fi pus in loc e un soi de MERTOCRATIE… asa ca cine se simte in stare sa isi puna ideile in aplicare, indiferent ca e vorba de educatie, proteste, cercetare sau actiuni paramilitare (de eliminare a iditilor de la putere, ca cu asta trebuie incaput, nu?) sa isi constientizeze degraba potentialul si sa treaca la actiune!

    Dar cum exista sanse ca minoritatea MERITOCRATA sa nu fie prezenta pe acest site, si nu vreau sa subestimez sau sa jignesc pe nimeni, doar zic ca conform legii probabilitatii, s-ar putea ca peste tot unde ne invartim sa dam de prost inspirata majoritate democrata(!), atunci slabe or fi sansele ca acest mesaj, ca si altele asemenea ratacite, sa fie luate in seama si bagate in alta parte decat in categoria fantasmagoricului… dar atunci iata de ce nu trebuie sa ne miram ca dramele orwelliene, demne de 1984, vor fi tot mai dese, in timp ce nimeni nu se oboseste macar sa sesizeze, nu mai zic sa ia initiativa in fata bagatorilor in seama si infiltratilor de prin toate grupurile, forumurile, miscarile si organizatiile pro sau non guvernamentale, caci cand esti singur e mai greu… asa ca, as putea usor trage concluzia ca era informatiei rapide va fi ori dominata de proshti, ori nu va fi deloc… dar asta-i un scenariu morbid la care nu vreau sa ma gandesc, asa ca, imi ramane speranta, care, cum stim, moare ultima, sau, cine stie, invie minti si dezmorteste caractere… Sa fie bine! Dar ce ziceti, care-s sansele?

  6. Câteva răspunsuri în plus:

    @ andrei: eu nu sunt jurnalist să ofer informații. Ce am scris aici este ceva ce se încadrează, de obicei, în categoria op-ed. Este propria mea interpretare a informațiilor pe care le-am obținut din diverse surse. Scopul unui astfel de comentariu este de a prezenta un argument (sau mai multe), de a oferi o perspectivă asupra fenomenului interpretat, de a pune întrebări.

    @ flesh: simplul fapt că am opinii diferite de ale dumneavoastră nu înseamnă că nu gândesc sau că nu am gândit suficient. O replică de acest gen nu face altceva decât să demonstreze că civismul demonstrat de participanții la proteste (presupunând că sunteți un/o astfel de participant/ă) nu este, de fapt, o reflectare a unui comportament pe de-a întregul democratic. Atâta vreme cât vă lipsește respectul pentru punctele de vedere diferite (sau dacă nu respectul, măcar disponibilitatea de a le accepta ca puncte de discuție) e greu de crezut că sunteți o persoană tolerantă și deschisă dialogului. Cât despre cererile strict legate de RM, pe acestea le știu. Doar că acestea nu sunt singurele cereri pe care le-am auzit și atunci mă întreb care dintre cereri sunt reprezentative pentru proteste și care nu.

    Iar dacă nu luptați împotriva clasei politice actuale, întrebarea mea este: ce rost are să lupți împotriva picăturii care a umplut paharul? Chiar dacă se rezolvă această problemă, paharul tot plin rămâne. Veți protesta de-acum înainte împotriva tuturor picăturilor ce urmează? Nu ar fi mai bine să protestați împotriva cauzei care a făcut ca paharul să fie plin?

    După cum am scris și în text: sunt de acord cu aceste proteste dar cred că am dreptul să am o interpretare critică a lor. Chiar nu înțeleg de ce vă deranjează așa de tare că sunt oameni care vă întreabă „de ce?” și „cum?” și „când?” și „cine?”.

    E amuzant că există un grup clar definit de oameni care sunt la fel de enervați de aceste întrebări ca și voi: politicienii.

  7. Pingback: Claudiu Tufiș (Civitas Politics): Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică | Radu Zlati - deputat de Gherla

  8. Am preluat și la mine pe blog articolul (bine scris, btw). Și mie îmi este teamă că protestul va scădea ca mploare, odată cu venirea ploilor și a temperaturilor scăzute. Deja este doar un protest de sfârșit de săptămână… dar vom vedea. Cel mai prost ar cădea (atât pentru cauza protestatarilor cât și pentru putere) ca protestele să degenereze în conflict deschis. Dacă nu va fi așa, după octombrie (când dramoleta proiectului RMGC jucată în Parlament se va fi sfârșit) sunt curios care vor fi noile revendicări ale demonstranților (dacă vor mai fi fiind și din aceștia în mijloc de octombrie…)
    Protestul și-a atins scopul principal (dacă ăsta a fost) – atât cât este omenește previzibil, proiectul de lege RMGC va cădea în Parlament.
    Dar asta nu înseamnă nici pe departe că RMGC nu își va vedea atins scopul – guvernul (cu puțin curaj… din partea ambilor parteneri) va putea să încheie acest contract și fără să îl treacă prin Parlament, prin HG.

  9. Pingback: OSINT 12: Demonstrațiile de masă care vor veni « Civitas Politics

  10. Pingback: OSINT 12: Demonstrațiile de masă care vor veni | Context Politic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s