Gazele de șist, o evaluare din perspectiva percepției publice și a jocului politic Răspunde

Gaze-de-sist-ok1

Articol publicat și în Revista 22.

Tema gazelor de șist a apărut pe „radarul” opiniei publice românești în ianurie 2012 cu prilejul demonstrațiilor maraton din Piața Universității. Această temă a apărut pe agenda publică în momentul în care un grup de protestatari ecologiști au desfășurat un banner în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2012. Ca temă în spațiu public românesc, gazele de șist au fuzionat cu opoziția față de proiectul minier de la Roșia Montană, fiind relativ eclipsată de această din urmă. Cele două teme au în comun utilizarea unor metode de extragere controversate: fracturarea hidraulică și respectiv, cianurarea – metode care prezintă anumite riscuri pentru mediul înconjurător. Mai mult, ele au în comun protestul față de o elită politică nereprezentativă, care nu promovează interesul românilor. Astfel aceste două proteste de factură ecologică se pliază pe o temă mai veche prezentă la nivelul opiniei publice – „lehamitea” față de politică și politicieni.

În prezent, în cadrul protestelor anti-RMGC din Piața Universității se militează și împotriva gazelor de șist, deși acest demers nu este la fel de vizibil ca opoziția față de demararea proiectului minier. Aceste două teme gemene pun în discuție modul în care statul gestionează și exploatează resursele minerale ale României.

Opoziția față de exploatarea gazelor de șist este heterodoxă fiind formată din cetățeni obișnuiți și activiști de mediu, dar pe alocuri și de activiști anti-capitaliști și anarhiști. Un rol important în organizarea opoziției față de exploatarea îl are Asociația Vira care a mobilizat populația din orașul Bârlad și din comunele apropiate de perimetrele câștigate de Chevron în urma licitației organizate de ANRM, și a pus în discuție tema gazelor de șist. Cea mai mare opoziție față de gazele de șist este la nivel local, în județul Vaslui la Bârlad și în județul Constanța, în Limanu și Vama Veche, unde s-au alocat perimetre de exploatare. O evoluție în premieră pentru România este participarea Bisericii Ortodoxe Române la aceste proteste. Unul din organizatorii mișcării anti-fracturare din Bârlad este protopopul Vasile Lăiu – un adevărat lider comunitar, iar arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Pimen Zainea s-a solidarizat public protestele împotriva gazelor de șist. Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când BOR și reprezentanți ai săi sprijină și se solidarizează cu o cauză seculară. 

anrm-nu-exista-licente-pentru-gaze-de-sist-in-romania-18449339

La nivel politic există un consens transpartinic în legătură cu exploatarea gazelor de șist, acest aspect însă nu înseamnă că tema nu a fost instrumentalizată politic. Atitudinea actorilor politici a variat, mai ales în timpul anului 2012 când țara a traversat o gravă criză politică și au avut loc alegeri locale și parlamentare. PDL și Traian Băsescu s-au poziționat vizibil ca promotori ai dezvoltării gazelor neconvenționale în România, ca mijloc de întărire a securității energetice, de consolidare a relațiilor cu SUA (care suferă din punct de vedere economic) și de sporire a veniturilor bugetare. USL s-a opus inițial dezvoltării gazelor de șist impunând un moratoriu de 6 luni asupra activităților de explorare și extracție. Însă, o dată ajuns la putere în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2012, Victor Ponta și guvernul USL nu au mai reînoit moratoriul, iar premierul s-a declarat în favoarea proiectelor de dezvoltare a gazelor neconvenționale. Acest consens s-ar putea dovedi însă fragil, putând fi afectat de evoluția protestelor anti-RMGC din prezent.

Echivocul poziției USL nu a reprezentat decât un calcul politic în timpul unui an electoral pentru a atrage voturile cetățenilor cu simpatii ecologiste (sau pur și simplu îngrijorați) și mai ales, de a adânci clivajul cu Traian Băsescu și PDL. Numărul mare de manifestanți din Bârlad care au participat la protestele de la anului 2012, aproape 8000 după unele estimări – cel mai mare protest ecologist din România până în acel moment, s-a datorat în parte și mobilizării partizane, primarul orașului fiind membru PSD. După expirarea moratoriului și venirea la putere a USL, autoritățile locale nu au mai sprijinit protestele și au pus piedici în organizarea acestora. Numărul participanților a scăzut, ultimul protest de amploare organizat în mai 2013 la Bârlad mobilizând aproximativ 4000-5000 de persoane.

Acestea sunt o parte din concluziile unui policy brief realizat pentru think-tankul Romania Energy Center (ROEC), care acoperă evoluțiile din perioada ianuarie 2012-iulie 2013. Pentru mai multe detalii policy brief-ul Public Perception of Shale Gas in Romania poate fi consultat pe siteul roec.ro.

George VIŞAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s