Sfârșitul acordului nuclear cu Iranul? Răspunde

Pe 13 octombrie Donald Trump a anunțat într-un discurs bombastic și lipsit de substanță că Iranul violează „spiritul” acordului nuclear – JCPOA – și ca președinte al SUA el nu poate să verfice („să certifice”) în fața Congresului că Teheranul respectă litera acestui instrument diplomatic. Până în acest moment toți actorii implicați în acordul care a pus capăt efectiv programului nuclear clandestin iranian au confirmat faptul că Iranul își respectă angajamentele.

Refuzul Administrației Trump de a recunoaște că Iranul respectă termenii acordului nuclear reprezintă o nouă lovitură aplicată credibilității diplomației americane. Mesajul pe care îl transmit Statele Unite, prin vocea lui Trump, este că nu vă puteți baza pe noi să respectăm și să aplicăm tratatele și acordurile pe care noi înșine le-am inițiat, negociat, semnat și/sau ratificat. Este o situație care aduce aminte de respingerea de către Congresul SUA a Tratatului de la Versailles în 1920. More…

Anunțuri

Ruleta nucleară din Coreea Răspunde

2017 reprezintă cea mai periculoasă perioadă din punct de vedere ale securității internaționale pentru Peninsula Coreană. În cele 9 luni de zile care s-au scurs de la începutul acestui an, Republica Populară Democratică Coreeană a reușit să demonstreze că deține potențialul de a produce o rachetă balistică intercontinentală (o rachetă cu o rază de acțiune mai mare de 5000 km), că poate miniaturiza un fococ nuclear sau termonuclear astfel încât să poată fi instalat cu succes pe o rachetă balistică intercontinentală și că deține și fabrică arme termonucleare (bombe cu hidrogen).

Testul termonuclear din 3 septembrie 2017, coroborat cu lansarea pe 3 iulie a unei rachete balistice intercontinentale, pun SUA într-o poziție extrem de dificilă – pentru prima dată Coreea de Nord poate amenința teritoriul american cu lovituri nucleare. Chiar dacă s-ar putea să mai dureze ceva timp până când nord-coreenii pun în serviciu o rachetă balistică intercontinentală cu focos termonuclear, mesajul e destul de clar: în cazul unui conflict, teritoriul american poate fi lovit. More…

Zapad 2017 – anticamera agresiunii? Răspunde

Pentru NATO principala amenințare a acestor aplicații militare provine din faptul că scenariile de la care pornesc implică o agresiune occidentală – adică Kremlinul consideră alianța o amenințare la adresa securității sale. Aplicațiile Zapad reprezintă astfel paranoia strategică a Rusiei în privința extinderii alianței și a intențiilor acesteia.

A doua problemă a exercițiilor Zapad este simularea atacării și/sau a ocupării țărilor Baltice și a Poloniei. Este de notorietate faptul că exercițiul Zapad 2009 s-a încheiat cu simularea unei lovituri nucleare asupra Varșovia. Următorul exercițiu din 2013 a testat și a validat o serie de concepte și echipamente ce au fost folosite în 2014 împotriva Ucrainei, dar nu s-a îndepărtat de la premisa celui anterior (s-a renunțat la simularea loviturii nucleare tactice). More…

Trump-Iohannis: un postmortem Răspunde

Autorităție române și decidenții politici s-au felicitat frenetic, în presă și la televizor, în legătură cu „succesul” vizitei lui Klaus Iohannis la Washington și întâlnirea acestuia cu omologul său Donald Trump. Problemele acestei vizite sunt multiple, dar ele pot fi reduse la doi factori: cum definim/măsurăm succesul? și ce a obținut România în materie de politică externă?

Chiar dacă pentru prima dată din 2002 încoace președintele României și cel al SUA au apărut împreună în public și au răspuns întrebărilor presei, trebuie să fim conștienți că Administrația Trump nu este una care să opereze în „parametri normali” ai unei administrații prezidențiale americane. Trump nu înțelege jocul diplomatic, semnificațiile alianțelor sau alocă destulă atenție formulării politicei externe americane, dincolo de sloganele de uz intern. More…

Iohannis la Casa Albă. Relația româno-americană în epoca Trump Răspunde

Vizita lui Klaus Iohannis pică foarte prost. Pe de o parte are loc la scurt timp de la Summitul NATO de la Bruxelles și retragerea SUA din Acordul de la Paris, ambele evenimente considerate afronturi grave de către aliații europeni. Pe de altă parte pe 8 iunie fostul director al FBI James Comey a depus mărturia în fața comisiei parlamentare care anchetează implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 și conexiunile cu Administrația Trump. Acest scandal politic major are toate șansele să compromită definitiv mandatul lui Donald Trump. Având în vedere dezvăluirile făcute de Comey pe 8 iunie în timpul audierii sale e greu de crezut că pe 9 iunie, Trump se va putea concentra asupra  mesajului președintelui român. Este posibil ca președintele american să folosească vizita omologului său român pentru a abate atenția de la scandalul Rusia/Comey și a demonstra ce diplomat bun este.

Donald Trump este primul și singurul președinte american care nu sprijină proiectul integrării europene – la 70 de ani de la lansarea Programului Marshall. Sprijinul său pentru Brexit și Front National, precum și afișarea cu lideri politici eurosceptici și populiști precum Nigel Farage sau Marine Le Pen, dublate de atacurile la adresa Germaniei, indică respingerea și neînțelegerea proiectului european. Încurajarea tendințelor populiste și eurosceptice pe bătrânul continent nu face altceva decât să dubleze eforturile rusești de scindare și subminare a Uniunii Europene. În prezent comunitatea europeană este atacată din est de revizionismul Rusiei și de peste ocean de ignoranța și populismul președintelui SUA. More…

Vizita lui Iohannis în SUA: Toate lucrurile care s-ar putea întâmpla Răspunde


Strângerea de mână a lui Trump  va fi una foarte viguroasă și violentă. A se vedea cazurile Trudeau și Macron. Înainte de a pleca spre Washington D.C., Klaus Iohannis va trebui să-și exerseze strângerea de mână cu ajutorul SPP-ului și să facă exerciții pentru întărirea încheieturii mâinii drepte.

Trump ar putea să îi înmâneze lui Iohannis o notă de plată privind costurile apărării României, înainte ca președintele român să spună că anul acesta alocăm 2% din PIB pentru apărare (vezi vizita Angelei Merkel, deși lucrul acesta a fost infirmat de Casa Albă). Posibil ca Trump să ceară „chirie” pentru baza de la Deveselu.  (vezi declarația privind desfășurarea sistemului THAAD în Coreea de Sud). More…

Primele 100 de zile ale Administrației Trump: un eșec calificat Răspunde

Una din promisiunile fundamentale cu care Donald Trump a câștigat alegerile în 2016 a fost că va „asana mocirla” (drain the swamp) care este Washington D.C., adică va elimina încrengătură de interese politico-economice care denaturează sensul democrației americane. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar mlaștina s-a extins în cele 100 de zile de la preluarea mandatului. Cel mai bun exemplu în acest sens este imperiul imobiliar al magnatului ajuns președinte, avocații acestuia încercând cu greu să-l „dezlege” pe Trump de numeroasele sale interese private.

Lipsa de experiență politică anterioară câștigării alegerilor se dovedește un handicap major pentru Donald Trump. Acest aspect se traduce în practică în incompetență politică și administrativă. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este tentativa Administrației Trump de a elimina și înlocui Affordable Care Act (Obamacare), cu o altă lege a sănătății. Proiectul susținut de administrație a fost respins de aripa radicală a republicanilor din Congres, Freedom Caucus. În condițiile în care Partidul Republican controlează atât Casa Albă cât și cele două camere, eșecul adoptării unei noi legi a sănătății în primele 100 de zile este unul de proporții, având în vedere valul de așteptări pe carel l-a creat. Acest insucces demonstrează inabilitatea președintelui Trump de a genera consens în interiorul propriului partid. Un aspect hilar al proiectului susținut de actuala administrația este că ar fi lăsat fără asigurare medicală în jur de 24 de milioane de americani, o bună parte dintre aceștia votanți Trump sau republicani. More…

Memorie, istorie și casa regală Răspunde

Monarhiștii români citează la tot pasul exemplul casei regale britanice pentru a justifica o eventuală revenire la monarhia constituțională, însă uită că memoria Ducelui de Windsor, fostul suveran Eduard al VIII-lea, nu este deloc omagiată de către coroana britanică.

Cei care au propus folosirea numelui lui Carol al II-lea pentru a marca tradiția cooperării politico-militare dintre România și Polonia de o groaznică amnezie istorică și lipsă a bunului simț politic. Cum poate un stat democratic, membru al NATO și UE, care și-a câștigat libertatea în 1989 prin sacrificul a câtorva mii de oameni, să cinstească memoria primulului dictator din istoria modernă a României? 2017 nu este 1937. La data respectivă Polonia era condusă de un regim autoritar, iar România făcea primii pași pe calea dictaturii și autoritarismului. În actualul context global al subminării valorilor democratice și al ascensiuneii în Europa Centrală și de Est a „democrației iliberale” utilizarea memoriei lui Carol al II-lea este hilară și periculoasă. More…

Amprenta Kremlinului și scandalul #MacronLeaks Răspunde

Atacul cibernetic lansat împotriva lui Emmanuel Macron poartă amprenta Kremlinului și s-a desfășurat după o rețetă verificată și perfectată deja în 2016, în cazul campaniei prezidențiale din SUA. Atunci serverele partidului Democrat și a celui Republican au fost atacate. Doar datele furate de la democrați și care o vizau direct pe Hillary Clinton au fost făcute publice, prin intermediul și complicitatea Wikileaks.

În momentul de față asistăm la un atac concentrat și fără precedent al Rusiei împotriva sistemelor democratice occidentale. Acest atac exploatează nemulțumirile acumulate în rândul unor pături mari de cetățeni și suspiciunea acestora față de elitele politice și economice. Kremlinul utilizează atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și sprijinul direct (financiar și simbolic) pentru formațiunile politice europene ale căror agendă este pe aceeași undă cu cea a Rusiei. Această strategie este amplă și cu bătăie lungă, scopul final fiind fragmentarea și disoluția instituțiilor euro-atlantice. More…

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (II) Răspunde

Filorusismul și filoputinismul lui Donald Trump de care a dat dovadă campania electorală din 2016 nu au fost niciodată pe deplin explicate. Acest comportament a fost atribuit fie admirației lui Donald Trump pentru lideri puternici și autoritari, o apetență greu de acceptat pentru „liderul lumii libere”, fie prin legăturile de business dintre acesta și Kremlin. În orice caz, așa cum notează Roger Cohen într-un editorial recent din New York Times, „afinitatea lui Trump pentru Putin reprezintă abandonarea fundamentelor morale ale alianțelor americane.”

Scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale americane este departe de a se fi încheiat și fiecare nouă dezvăluire întărește suspiciunea fie că între Trump și Kremlin ar fi existat legături politice nefirești, fie că intervenția Moscovei ar fi înclinat balanța în favoarea actualului președinte american în alegerile din noiembrie 2016. În momentul de față nu se poate exclude transformarea acestui scandal într-un nou Wategate. Orice s-ar întâmpla un lucre este deja evident: legitimitate politică al lui Donald Trump este pusă în momentul de față sub semnul întrebării. More…

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (I) Răspunde

screen-shot-2016-12-18-at-1-36-31-pm

„Nu vreau să fiu prea dur cu Rusia, deoarece vreau să ajung la o înțelegere cu această țară.” Aceasta este doar o parte din declarațiile șoc făcute de președintele Trump la conferința de presă din 16 februarie 2017. Întrebarea ce urmează acestei afirmații este cui prodest o mare înțelegere ruso-americană în momentul de față. Sau cum ar spune Michael McFaul, fostul ambasador american în Federația Rusă, de ce SUA să caute o înțelegere cu Rusia?

Realitatea din teren e următoarea: Administrația Trump dorește încheierea rapidă a unei „mari înțelegeri” cu Federația Rusă, însă nu există un interes național american clar la mijloc, iar argumentele în favoarea acesteia sunt în cel mai bun caz, retorice. Motivele pentru care administrația de la Casa Albă dorește acest lucru nu sunt clare, iar ultimele revelații în privința fostului consilier Michael Flynn ridică semne de întrebare majore în privința direcției în care se îndreaptă mandatul lui Donald Trump. More…

Cine a câștigat și cine a pierdut de pe urma protestelor împotriva Ordonanței 13? Răspunde

16683971_10210602239003721_9104330983521246049_n

„Saga” OUG 13/2017 umează un scenariu clasic: este vorba de o lovitură în forță aplicată puterii judecătorești după o formulă deja testată. Corespondenții istorici ai Ordonanței 13 sunt suspendarea președintelui Traian Băsescu din 2012 dar, mai ales, celebra Ordonanță 55/2014, care în disprețul legii, a permis pentru o perioadă scurtă de timp „migrația politică” a primarilor.

Asaltul asupra puterii judecătorești va continua în următoare perioadă de timp cu inițiative similare, pregătite de mul timp: o lege a grațierii (poate chiar și amnistiei), de data asta adoptată în Parlament și deja „faimoasa” lege a răspunderii judecătorești. More…