Pretorienii lui Dragnea Răspunde


Acțiunile jandarmilor demonstrează că pe durata întregului protest scopul acestora nu a fost de ai proteja pe participanți de eventualele provocări sau acte necugetate, ci acela de a dispersa manifestația din Piața Victoriei. Acest lucru arată că cei care trebuiau să apere drepturile cetățenilor erau acolo pentru a le submina drepturile la liberă expresie, protest și liberă asociere. În acest sens jandarmii au utilizat din belșug gazele lacrimogene, trase fără noimă și discernământ asupra protestarilor încă de la debutul protestului, iar mai apoi, când în mod convenabil au sosit ultrașii, au „curățat” piața cu bastonul și tunul cu apă, dar au curățat-o atât de bine încât ultrașii au construit baricade din jardinierele de pe Bulevardul Titulescu, cărora le-au dat și foc. Bașca, în timpul „luptelor” jandarmii au pierdut și două pistoale (asta dacă e adevărat). Întreagă intervenție a fost incompetentă și denotă faptul că a fost motivată politic.

Tot ceea ce a reușit Jandarmeria Română în seara de 10 august a fost să reprime o manifestație pașnică. Nu e niciun secret faptul că Liviu Dragnea este deranjate de contestarea publică continuă a guvernării PSD și a lansat o campanie agresivă de demonizare a cetățenilor care protestează pașnic în București și în celelalte orașe ale țării. Și nu e niciun secret faptul că MAI este condus de unul din „soldații de bază” ai dlui Dragnea, Carmen Dan. More…

Reclame

Proiectul Iohannis, la sfârșit de drum? 1

Președintele Iohannis se află în cel mai periculos moment al mandatului. Niciunul din președinții României, nu a lăsat instituția mai slabă decât a preluat-o la finalul vreunui mandat. Deși recenta intervenție a Comisiei de la Veneția pare să-i valideze decizia de revocare a Laurei Codruța Kovesi (dacă președintele acceptă să aplice o decizie mai mult decât controversată a CCR, puterea este forțată astfel să accepte obiecțiile societății și opoziției în raport cu agenda sa pe justiție), președintele riscă să pară că s-a pripit.

Democrația românească riscă să-și accelereze declinul din cauza asaltului asupra justiției și a impunității elitelor politice. Practic România va opera atât fără o justiție funcțională, cât și fără un concept de dreptate socială. Puterea politică se va concentra din ce în ce mai mult în mâinile unui număr foarte mic de grupuri și indivizi. More…

Rusia și China – marile pericole pentru strategia militară a SUA Răspunde

Consolidarea alianțelor, apărarea ordinii postbelice, contrabalansarea puterilor revizioniste, dar și asigurarea unei letalități de secol XXI sunt printre cele mai importante priorități ale Pentagonului generalului Mattis.

Locul central în geografia amenințărilor îl ocupă revizionismul regional practicat de China și Rusia prin campaniile lor subversive, sub pragul agresiunilor clasice, la intersecția dintre civil și militar. Obiectivul lor nu este altul decât limitarea suveranității regiunilor din imediata lor apropiere, fie urmărind instituirea unei hegemonii indo-pacifice în cazul Chinei, fie transformarea aranjamentelor de securitate din Europa de o așa manieră, încât să reflecte interesele sale în cazul Rusiei. More…

Rex Tillerson și consolidarea alianței cu Europa Răspunde

Suntem preocupați de iliberalismul din interiorul UE, dar uităm uneori de proiectul marilor puteri iliberale (Rusia şi China) care vor să-și croiască propria ordine, propria sfera de influență după chipul și asemănarea lor.

Sunt tot mai multe voci care nu se sfiesc să articuleze urgența momentului. De exem­plu, senatorul John McCain, aflat la 81 de ani, măcinat de cancer, nu are timp de pierdut cu lucruri or­di­nare. Este mai degrabă in­teresat de proiecțiile tes­ta­mentare. Astfel, în tra­di­ți­onalul număr dedicat ten­dințelor anului viitor, pu­blicat de The Economist, el vorbește despre im­pe­ra­ti­vul apărării ordinii liberale, o lume coagulată pe o altă fundație decât pasiunile et­no-naționaliste, sferele de influență sau excesele politicii de putere More…

Rusia ca putere insurgentă Răspunde

Cu un an înainte de anexarea Crimeei, șe­ful Statului Major al Armatei Ruse, ge­ne­ralul Valeri Gherasimov, prezenta într-un celebru discurs percepția Moscovei asupra războiului hibrid.

El vorbea atunci despre nuanțe care astăzi ne sunt mult mai familiare pe fondul incursiunilor subversive ale Rusiei într-o serie de episoade care țin de bucătăria internă a Occidentului – interferența în alegerile americane sau tentativele mai recente de influențare a alegrrilor germane sau a referendumului din Catalonia. „În secolul XXI vedem o tendință către estomparea granițelor dintre război și pace. Războaiele nu mai sunt de mult declarate“, spunea el atunci. Mai mult, Gherasimov puncta faptul că, în noul ecosistem societal, „regulile războiului s-au schimbat“, astfel că mijloacele preponderent nonmilitare, pârghiile esențial politice, economice, informaționale „depășesc puterea armelor“ în capacitatea lor de a atinge obiective strategice. Dar poate nuanța cea mai interesantă ținea de faptul că toate aceste instrumente noncinetice erau aplicate în strânsă coordonare cu ceea ce Gherasimov numea „potențialul de protest al populației“. More…

Prioritățile înlocuitorului Victoriei Nuland în Administrația Trump Răspunde

Conservarea pluralismului geopolitic, a independenței strategice și a identității atlantiste a spațiului dintre Germania și Rusia sunt esențiale pentru SUA.

Nominalizarea lui Wess Mitchell pentru po­ziția de cel mai important diplomat ame­ri­can în relația cu Europa (deținută până anul trecut de Victoria Nuland) a fost pri­mită cu entuziasm în presa de la București. Din pos­tura de președinte al CEPA, singurului think-tank din Washington dedicat full time Europei Centrale și de Est, Mitchell a fost un sus­ținător constant al con­so­li­dării statului de drept și al instituțiilor care luptă îm­po­triva corupției. Vede Flan­cul Estic ca un veritabil „câmp de luptă“, Rusia ca o amenințare fundamentală și avertizează asupra ris­cu­rilor utilizării „corupției“ ca armă. Dar un­de se situează Mitchell în dezbaterea pri­vind paradigmele concurente care ar tre­bui să fundamenteze politica externă ame­ricană de astăzi? More…

Și Aligică are habarniștii lui 1


Una dintre cele mai semnificative probleme ale societății și regimului politic românesc este incompetența și autosuficiența activiștilor politici afiliați diferitelor partide și mișcări politice românești. Indiferent că vorbim despre dreapta conservatoare, stânga progresistă sau partidele politice tradiționale, habarnismul și autosuficiența duce la o inposibilitatea de a discuta probleme sociale și politice mai în profunzime, analizând nuanțele diferitelor subiecte de pe agenda publică. Simpatizanții și membrii diferitelor entități politice românești pot fi caracterizati, in numeroase cazuri, drept promovatori de sloganuri și idei reducționiste și cam nimic altceva. Incapacitatea de gândire critică și de înțelegere a oponentului, de căutare a cauzelor și motivelor comportamentelor și ideilor opuse, duce deseori la imposibilitatea oricărei discuții între diferitele tabere și chiar în interiorul taberelor, atunci când trebuie discutate subiecte mai nuanțate. În opinia mea, acestea constituie condițiile care favorizează polarizarea politică excesivă și diminuarea posibilității unui dialog real în societate, cu efecte nocive pentru democrația românească.

Am plecat de la eveniment cu părerea sinceră că și dreapta suferă de aceleași probleme ca și stânga, când vine vorba de nivelul „resursei umane” de la firul ierbii. Poate e și normal, doar reprezintă societatea ca întreg. Cu toate acestea, mereu am crezut că iarba e mai verde pe partea dreaptă a gardului, dar se pare că m-am înșelat. Într-un articol de pe ÎLD, Robert Gabriel îi acuza pe cei de stânga că „gândesc în sloganuri”, dar cred că același lucru s-ar putea spune și despre conservatori. More…

Gânduri despre Coaliția pentru Familie 1


Separate but equal, baby

Există o mare similaritate între opoziția fată de parteneriatele/căsătoriile homosexuale și opoziția din trecut față de căsătoriile inter-rasiale. În ambele cazuri argumentele sunt o combinație de biologie și tradiție.

Teama cea mai mare a Coaliției pentru familie este față de propriul popor. Legile favorabile homosexualilor, în lumea întreagă, nu trec prin manevrele secrete ale lui Soros sau ONU. Ci prin parlamentele naționale sau chiar prin referendumuri. More…

Iohannis la Casa Albă. Relația româno-americană în epoca Trump Răspunde

Vizita lui Klaus Iohannis pică foarte prost. Pe de o parte are loc la scurt timp de la Summitul NATO de la Bruxelles și retragerea SUA din Acordul de la Paris, ambele evenimente considerate afronturi grave de către aliații europeni. Pe de altă parte pe 8 iunie fostul director al FBI James Comey a depus mărturia în fața comisiei parlamentare care anchetează implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 și conexiunile cu Administrația Trump. Acest scandal politic major are toate șansele să compromită definitiv mandatul lui Donald Trump. Având în vedere dezvăluirile făcute de Comey pe 8 iunie în timpul audierii sale e greu de crezut că pe 9 iunie, Trump se va putea concentra asupra  mesajului președintelui român. Este posibil ca președintele american să folosească vizita omologului său român pentru a abate atenția de la scandalul Rusia/Comey și a demonstra ce diplomat bun este.

Donald Trump este primul și singurul președinte american care nu sprijină proiectul integrării europene – la 70 de ani de la lansarea Programului Marshall. Sprijinul său pentru Brexit și Front National, precum și afișarea cu lideri politici eurosceptici și populiști precum Nigel Farage sau Marine Le Pen, dublate de atacurile la adresa Germaniei, indică respingerea și neînțelegerea proiectului european. Încurajarea tendințelor populiste și eurosceptice pe bătrânul continent nu face altceva decât să dubleze eforturile rusești de scindare și subminare a Uniunii Europene. În prezent comunitatea europeană este atacată din est de revizionismul Rusiei și de peste ocean de ignoranța și populismul președintelui SUA. More…

Vizita lui Iohannis în SUA: Toate lucrurile care s-ar putea întâmpla Răspunde


Strângerea de mână a lui Trump  va fi una foarte viguroasă și violentă. A se vedea cazurile Trudeau și Macron. Înainte de a pleca spre Washington D.C., Klaus Iohannis va trebui să-și exerseze strângerea de mână cu ajutorul SPP-ului și să facă exerciții pentru întărirea încheieturii mâinii drepte.

Trump ar putea să îi înmâneze lui Iohannis o notă de plată privind costurile apărării României, înainte ca președintele român să spună că anul acesta alocăm 2% din PIB pentru apărare (vezi vizita Angelei Merkel, deși lucrul acesta a fost infirmat de Casa Albă). Posibil ca Trump să ceară „chirie” pentru baza de la Deveselu.  (vezi declarația privind desfășurarea sistemului THAAD în Coreea de Sud). More…

Primele 100 de zile ale Administrației Trump: un eșec calificat Răspunde

Una din promisiunile fundamentale cu care Donald Trump a câștigat alegerile în 2016 a fost că va „asana mocirla” (drain the swamp) care este Washington D.C., adică va elimina încrengătură de interese politico-economice care denaturează sensul democrației americane. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar mlaștina s-a extins în cele 100 de zile de la preluarea mandatului. Cel mai bun exemplu în acest sens este imperiul imobiliar al magnatului ajuns președinte, avocații acestuia încercând cu greu să-l „dezlege” pe Trump de numeroasele sale interese private.

Lipsa de experiență politică anterioară câștigării alegerilor se dovedește un handicap major pentru Donald Trump. Acest aspect se traduce în practică în incompetență politică și administrativă. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este tentativa Administrației Trump de a elimina și înlocui Affordable Care Act (Obamacare), cu o altă lege a sănătății. Proiectul susținut de administrație a fost respins de aripa radicală a republicanilor din Congres, Freedom Caucus. În condițiile în care Partidul Republican controlează atât Casa Albă cât și cele două camere, eșecul adoptării unei noi legi a sănătății în primele 100 de zile este unul de proporții, având în vedere valul de așteptări pe carel l-a creat. Acest insucces demonstrează inabilitatea președintelui Trump de a genera consens în interiorul propriului partid. Un aspect hilar al proiectului susținut de actuala administrația este că ar fi lăsat fără asigurare medicală în jur de 24 de milioane de americani, o bună parte dintre aceștia votanți Trump sau republicani. More…