Fuga lui Donald Trump de Articolul 5 Răspunde

Simbolurile contează în relațiile internaționale. Sunt exact ceea ce pescuiesc „prădătorii“ din ape tulburi. Militarii înțeleg foarte bine acest lucru. În urmă cu câteva luni, amiralul Harris, șeful unuia dintre marile comandamente re­gionale americane (cel din Pacific), spunea că descurajarea este o ecuație compusă din câ­te­va variabile – „capabilități înmulţit cu de­ter­minare înmulţit cu mesaj“ – care, proiectate la unison, afec­tează percepția publicului țintă. „Dacă una dintre aces­tea este zero, atunci nu ai ni­cio descurajare“, spune Har­ris. Ultimele componente sunt în mod direct afectate prin ne­asumarea Articolului 5. Oa­re ce mesaj și ce determinare a proiectat Trump săptămâna trecută?

Pentru cancelarul german pare că rup­tura de anglo-sferă ar fi devenit un fapt împlinit. Este o muzică parcă special pregătită pentru proas­pătul locatar de la Palatul Elysée. În definitiv, este exact pledoaria de campanie a lui Ma­cron, care, în paginile Financial Times, vorbea despre emanciparea Europei de sub tutela americană… More…

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (II) Răspunde

Filorusismul și filoputinismul lui Donald Trump de care a dat dovadă campania electorală din 2016 nu au fost niciodată pe deplin explicate. Acest comportament a fost atribuit fie admirației lui Donald Trump pentru lideri puternici și autoritari, o apetență greu de acceptat pentru „liderul lumii libere”, fie prin legăturile de business dintre acesta și Kremlin. În orice caz, așa cum notează Roger Cohen într-un editorial recent din New York Times, „afinitatea lui Trump pentru Putin reprezintă abandonarea fundamentelor morale ale alianțelor americane.”

Scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale americane este departe de a se fi încheiat și fiecare nouă dezvăluire întărește suspiciunea fie că între Trump și Kremlin ar fi existat legături politice nefirești, fie că intervenția Moscovei ar fi înclinat balanța în favoarea actualului președinte american în alegerile din noiembrie 2016. În momentul de față nu se poate exclude transformarea acestui scandal într-un nou Wategate. Orice s-ar întâmpla un lucre este deja evident: legitimitate politică al lui Donald Trump este pusă în momentul de față sub semnul întrebării. More…

Generalul McMaster și datoria de a-i spune adevărul preşedintelui Trump Răspunde

gettyimages-643207730-e1487622202418

În aparițiile și interviurile sale publice, McMaster se distanțează flagrant de discursul de campanie al lui Donald Trump: vede alianțele ca pe niște active strategice esențiale în balansarea comportamentului puterilor revizioniste; pledează pentru întărirea apărării la frontieră (în statele aflate în prima linie, precum cele de pe Flancul Estic al NATO), inclusiv prin prezența americană, respingând perspectiva descurajării de la distanță.

Nominalizarea generalului Herbert Raymond McMaster pentru poziția de consilier pe probleme de securitate națională este o veste bună. Mișcarea întărește mâna lui Mattis, a lui McCain și denotă o reasigurare a establishmentului bipartizan de politică externă. Prin plecarea lui Flynn (forțat să demisioneze pe fondul scandalului Russia-gate), scade consistența aripii ideologice din Casa Albă și se deschide perspectiva contrabalansării lui Steve Bannon. Iar pentru cei care vor să vadă neapărat o comparație cu anii ’80, McMaster este încă general activ (așa cum era și Colin Powell în ultimii ani ai lui Reagan, când avea să ocupe aceeași poziție). More…

Dosarul rusesc al lui Donald Trump (I) Răspunde

screen-shot-2016-12-18-at-1-36-31-pm

„Nu vreau să fiu prea dur cu Rusia, deoarece vreau să ajung la o înțelegere cu această țară.” Aceasta este doar o parte din declarațiile șoc făcute de președintele Trump la conferința de presă din 16 februarie 2017. Întrebarea ce urmează acestei afirmații este cui prodest o mare înțelegere ruso-americană în momentul de față. Sau cum ar spune Michael McFaul, fostul ambasador american în Federația Rusă, de ce SUA să caute o înțelegere cu Rusia?

Realitatea din teren e următoarea: Administrația Trump dorește încheierea rapidă a unei „mari înțelegeri” cu Federația Rusă, însă nu există un interes național american clar la mijloc, iar argumentele în favoarea acesteia sunt în cel mai bun caz, retorice. Motivele pentru care administrația de la Casa Albă dorește acest lucru nu sunt clare, iar ultimele revelații în privința fostului consilier Michael Flynn ridică semne de întrebare majore în privința direcției în care se îndreaptă mandatul lui Donald Trump. More…

Trump și demnitatea funcției Răspunde

trump-screaming

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane – această este realitatea în care trăim începând cu 9 noiembrie 2016. Iar astăzi își va prelua mandatul și va depune jurământul. Timp de 4 ani, magnatul din Manhattan, va conduce destinele a 320 de milioane de americani și va fi, de bine sau de rău, liderul lumii libere – deși nimeni nu știe cât de libere vor fi democrațiile occidentale în 2020.

Semnalele care vin din Statele Unită dau de înțeles că următorii patru ani vor fi dificili. Donald Trump pare să confirme toate evaluările negative făcute înainte de alegeri în ceea ce privește mandatul său . More…

Clinton vs Trump: ciocnirea a două filozofii Răspunde

160201150128-trump-clinton-split-portrait-exlarge-169

Cursa electorală a intrat în linie dreaptă. Sondajele arată un avans al democraților de 8 procente. Pe fond însă, asistăm la o ciocnire între două filozofii de politică externă (Globalism vs. Americanism) care, odată ajunse la Casa Albă, pot recomanda roluri si politici cu consecințe fundamental diferite pentru lumea de dincolo de America.

Oare ce explică popularitatea lui Donald Trump în rândurile republicanilor? Sigur, el este un creator al spațiului mediatic american de astăzi și, în același timp, marele său beneficiar. Știe exact ce să vândă și cum să-și vândă mesajul. Dar discursul său rezonează la firul ierbii, la nivelul comunităților care se simt sub un veritabil asediu identitar. Știe cum să pună reflectorul și să amplifice amenințările imediate. În epoca televizată a furiei antisistem, Trump știe cum să mobilizeze fricile parohiale ale unui electorat care a acumulat o ură profundă împotriva tușelor pe care le asociază establishmentului (multicultural, inclusivist, corect politic, globalist). More…

Summit-ul NATO de la Varșovia – cronica unui eșec anunțat Răspunde

nato-iohannis-varsovia

Cel mai important obiectiv pentru România la acest summit a fost obținerea de garanții suplimentare de securitate prin desfășurarea unei prezențe aliate pe teritoriul său și în Marea Neagră. Acest obiectiv a fost realizat doar parțial.

Președintele Klaus Iohannis este liber să spere, dar timpul nu curge în favoarea României. Dimpotrivă – summitul NATO a demonstrat clivaje importante în ceea ce privește abordările Alianței cu privire la amenințarea rusă. Deși alianța a desfășurat trupe în România, Polonia și țările baltice, a demonstrat concomitent că este deschisă dialogului cu Rusia. De fapt, aceste mișcări militare trebuie privite ca pârghii politice pentru reluarea dialogului cu Moscova, nu numai ca măsuri de apărare. Trupele desfășurate sunt prea puține pentru a face față unui improbabil atac rusesc, dar sunt destule pentru a demonstra hotărârea alianței de a-și proteja membri. Franța, Italia și Germania preferă reluarea dialogului Rusia și ridicarea sancțiunilor – mai ales Franța și Italia. Peste doi ani deci o forță NATO în Marea Neagră ar putea fi considerată un gest provocator. More…

Donald Trump și alianțele Răspunde

Una dintre țintele frecvente din ultimul timp ale candidatului Donald Trump a fost NATO și în general sistemul de alianțe al Statelor Unite. În fond, el pune sub semnul întrebării un anumit mod de a face politică pe scena globală.

Deseori, campaniile electorale lucrează cu emoții și instincte de moment. Sloganurile tind să acopere argumentele. Este foarte ușor ca în zgomotul de fond și al revoltei anti-establishment să se piardă rațiunea care a condus la dezvoltarea acestui sistem de alianțe globale instrumentat de Washington și să se uite care este rolul lor fundamental. Nu vorbim exclusiv de un serviciu adus aliaților sau umanității, ci mai degrabă de un „interes luminat“, pentru că marele beneficiar rămâne securitatea Americii. Este lecția extrasă din războaiele mondiale, din marile calamități geopolitice care au răvășit secolul XX. More…

Intervenționismul ca fetiș Răspunde

6558250-3x2-940x627

Orientul Mijlociu și, în general, instabilitatea conexă spațiului MENA au fost mereu percepute de Obama prin prisma supraextinderii imperiale.

Pe acest fond, prioritatea recalibrării, a resetării paradigmei în care America se ocupă de reconstrucția altor na­țiuni, desfășoară campanii de pacificare și își asumă la nesfârșit rolul Leviathanului hobbesian care „suprimă și îmblânzește impulsurile războiului tuturor împotriva tuturor“. Este moștenirea epocii post-9/11 de care Obama a încercat permanent să se distanțeze. A preferat în general angajamentele predominat offshore (bombardamente chirurgicale și raiduri de drone) sau cele care implică o prezență limitată, sub forma forțelor speciale sau a contingentelor de antrenament și consiliere. De fiecare dată însă, crizele din timpul mandatelor sale, fie că vorbim de Libia, Siria sau ISIS, l-au făcut să se simtă precum Michael Corleone în partea a treia din Nașul: „Chiar când crezi că ai scăpat, te trage înapoi“. More…

Apărarea antirachetă are nevoie de… apărare antirachetă Răspunde

maxresdefault

Dotarea distrugătoarelor americane de la Rota cu sistemul SeaRAM reprezintă o evoluție interesantă, cel puțin la fel de importantă precum patrulele regulate ale acestor nave în Marea Mediterană și Marea Neagră.

Într-un atac spectaculos pe 7 octombrie 2015, 4 nave aparținând Flotilei Caspice au lansat 26 de rachete Kalibr care au lovit ținte din Siria aflate la 1500 km depărtare. Atacul a fost repetat pe 20 noiembrie, când au fost lansate 18 rachete 3M14T Kalibr. Ultimul atac s-a produs pe 9 decembrie 2015, când cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei Mării Negre, Rostov-pe-Don, a lansat rachete de croazieră Kalibr din Marea Mediterană împotriva unor ținte din Siria. Deși până acum a fost utilizată varianta de atac la sol a acestei rachete de croazieră, sistemul Kalibr a demonstrată că este un sistem de arme eficient și performant. Variantele antinavă ale acestui sistem de armament sunt supersonice în ultima parte a traiectoriei către țintă. More…

O altfel de moștenire a lui Obama Răspunde

barack-obama-sxsw-2016

Nu campania împotriva ISIS, ci descurajarea marilor puteri revizioniste este laitmotivul ultimului an de mandat al Administrației Obama.

Este foarte interesantă, din această perspectivă, evaluarea generalului Philip Breedlove asupra teatrului său operațional, aflat la ultima apariție în Congres din postura de comandat suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR). Pentru el însă, investițiile anunțate de Statele Unite după 2014 reprezintă doar o avanpremieră, vârful unui iceberg, un pas necesar din „schimbările pe care trebuie să le începem pentru a descuraja în mod cuprinzător Rusia“, însă aspectele „pivotului“ trebuie menținute și finanțate timp de câțiva ani, „pentru a ajunge în poziția în care putem să descurajăm“. More…

Domnia legilor vs politica de putere Răspunde

reportint20120822221311280

Fărâmițarea regulilor internaționale este tot mai prezentă în Estul Ucrainei, Orientul Mijlociu sau Marea Chinei de Sud. Iar procesul se intensifică.

Fărâmițarea regulilor în zonele de margine și de falie geopolitică nu este întâmplătoare. Survine într-un moment în care capacitatea convențională de descurajare a Vestului este mult slăbită, iar credibiblitatea sa este tot mai incertă, pe măsura democratizării sistemelor antiacces și de interdicție regională (A2/AD). Pe acest fond, vedem reîntoarcerea SUA la strategia de offset, o paradigmă testată cu succes în timpul Războiului Rece, menită să-i confere avantaje de secol XXI în competiția cu marile puteri. Mișcarea Washingtonului spune multe despre simbolismul momentului. În cuvintele lui Bob Work, este sfârșitul unei ere care s-a întins pe un sfert de secol, din 1989 până în martie 2014, când se consacră revenirea politicii de putere. More…