Cei câţiva zeci de kilometri de graniţa între Şiria şi Turcia pe care îi controlează ISIS (linia Al Rai – Jarablus) sunt un subiect extrem de fierbinte în Şiria. Există dovezi incontestabile şi de notorietate care arată că ISIS primeşte prin punctele de frontieră respective armament şi oameni şi exporta petrol şi agenţi infiltraţi. Coaliţia internaţională şi-ar dori foarte mult ca cineva să ocupe acest teritoriu din nordul Siriei şi să întrerupă conexiunea califatului cu „rezervorul de jihadisti”. Armata turca are resursele necesare să închidă graniţa, dar prefera să asiste impasibilă la schimburile transfrontaliere în timp ce îi vânează pe militanţii kurzi cu costuri grele pentru populaţia civilă.
Singurii care vor şi sunt capabili să cucerească oraşele ocupate de ISIS sunt kurzii. Se opun însă turcii care nu vor ca cele două cantoane kurde din est să se conecteze cu Efrin, cantonul izolat în vest. Erdogan a declarat zona respectivă ca fiind linia roşie a cărei încălcare va duce la implicarea directă a armatei turce în nordul Siriei împotriva kurzilor sirieni. Eforturile kurde au fost oprite succesiv. Ofensiva dinspre est către Manbij a fost amânată sine die din cauza opoziţiei turceşti după cum a confirmat formal col. Steve Warren într-un AMA pe reddit. Ofensiva dinspre vest a fost oprită în Mara.
Oraşul Mara, cu o populaţie preponderent arabă, este un simbol al revoluţiei siriene şi a fost controlat aproape de la început de câteva mărunte grupări rebele formate din localnici, nu din jihadisti. Istoric, relaţiile dintre miliţiile arabe din Mara şi kurzi au fost destul de paşnice, iar când forţele kurde au început să recruteze şi luptători arabi sub umbrelă SDF, câteva unităţi rebele au acceptat ofertă şi şi-au unit forţele. Restul au rămas în Mara unde se apăra de nişte ani buni de asalturile frecvente ale ISIS. Când kurzii din vest au cucerit Tall Rifat şi au ajuns la porţile oraşului Mara, au negociat cu apărătorii rebeli un compromis prin care aceştia predau oraşul kurzilor şi se retrăgeau spre Azaz în siguranţă şi cu tot armamentul din posesie. Planul a fost aplaudat de mai toată lumea pentru că nu are nimeni interesul ca nişte rebeli moderaţi să fie decimaţi fix de kurzi, dar a eşuat în ultimul moment. Chiar când SDF intra în oraş, rebelii au anunţat că nu mai pleacă şi că se vor apăra până la ultimul în oraş. Toată lumea a bănuit că au fost şantajaţi de turci să rămână, cert e că americanii au pus presiune pe kurzi care s-au retras din periferia oraşului şi i-au lăsat pe rebeli în pace.
Turcii au fost obligaţi să ofere ceva la schimb americanilor, aşa că au început să transfere masiv rebeli turkmeni pe care îi controlează din provincia Idlib în buzunarul de la Azaz, întărind astfel controlul islamiştilor în Idlib. Rebelii din Azaz au declanşat o ofensivă către Jarablus, plănuind să preia ei de la ISIS toată graniţa cu Turcia dintre cele două teritorii kurde. Astfel, toată lumea era mulţumită mai puţin kurzii. Americanii puteau să bifeze că ISIS nu mai are graniţa, ISIS lucrează cu rebelii din zona mult mai bine decât ar fi lucrat cu kurzii, turcii controlează situaţia prin proxy, Assad nu are decât de câştigat din divizarea teritoriul kurd, ce să mai, soluţia perfectă.
Sub acoperirea artileriei turceşti, rebelii au şerpuit o vreme pe graniţa către Jarablus pe o bandă de câţiva kilometri lăţime (cât să fie precisă acoperirea mortierelor turceşti). Când păreau că au prins viteza de la stânga spre dreapta, ISIS a atacat de jos în sus carnatzul rebel simultan în două locuri, l-a rupt în trei segmente şi a înghiţit două dintre ele aducându-i înapoi pe rebeli de unde plecaseră. Treaba e că artileria turca îi poate ajuta pe rebeli când aceştia ataca, pentru că poate distruge poziţiile defensive fixe ale jihadistilor. Nu îi poate ajuta însă atunci când se apără, pentru că ISIS foloseşte tehnici de cavalerie uşoară şi are unităţi prea mici şi prea rapide pentru a putea fi lovite cu mortierele de la zeci de kilometri distanţă. Planul s-a dovedit astfel a fi neviabil şi a fost abandonat.
Eh, între timp, americanii au încercat să îi convingă pe kurzi să atace Raqqa în loc de Manbij. Raqqa este cel mai mare oraş controlat de ISIS în Siria şi ar fi o pierdere foarte grea pentru califat. Kurzii nu au însă nici un motiv să îşi cheltuie resurse umane şi armament pentru a elibera un oraş cu o populaţie majoritar arabă pe care nu l-ar putea controla şi pe care ar trebui să îl predea altcuiva, aşa că au refuzat să se implice până foarte recent. În ultima vreme, însă, au recrutat masiv luptători arabi şi i-au antrenat împreună cu americanii. Acum vreo săptămână au anunţat că au format un Consiliu al Bătrânilor din Raqqa, practic au organizat un soi de guvern tribal în exil compus din reprezentanţii celor cinci triburi arabe principale din regiune. De câteva zile, muta trupe masiv înspre nordul oraşului şi au pornit nişte ofensive punctuale pentru a cuceri zona rurală care îi desparte de Raqqa. Trebuie zis că în Siria costul în soldaţi al asaltului urban este imens, în special când apărătorii sunt jihadisti, motiv pentru care SDF nu şi-a propus să atace direct oraşul, ci va încerca să îl încercuiască complet şi să forţeze o capitulare a contingentului ISIS local.
Răspunsul ISIS la această ofensivă kurdă s-a declanşat azi. Jihadistii au atacat şi cucerit rapid poziţiile rebele dintre Mara şi Azaz asediind astfel Mara din trei părţi (în spate sunt kurzii) şi presând trupele rebele din Azaz către granita turcă. Întreg buzunarul rebel din nord este în grav pericol, Mara nu are cum să reziste izolată şi va cădea în maxim câteva zile dacă nu intervine cineva, iar Azaz nu este deloc în siguranţă. Ce e foarte grav e că asaltul rapid al ISIS a fost facilitat de un număr mare de sleeper cells cu care jihadistii au infiltrat forţele rebele în ultimele luni şi care acum se activează pe măsură ce linia frontului ajunge la ele şi prăbuşesc defensivă lovind-o din spate. Conturile de propagandă ale ISIS anunţa acum peste tot ca şi apărarea oraşului Azaz e puternic penetrată de celule infiltrate, veste care, şi dacă nu e adevărată, tot are un efect devastator asupra moralului luptătorilor rebeli.
Kurzii sunt în momentul ăsta în expectativă pentru că situaţia nu este deloc clară sau previzibilă. Dacă pică Azaz, buzunarul rebel de pe graniţa din nord este eliminat complet şi între cele două cantoane kurde nu mai rămâne decât ISIS. Asta ar fi şi sfârşitul oficial al planului lui Erdogan şi o undă verde implicită pentru relansarea ofensivei kurde pentru conectarea cantoanelor care este, la urma urmelor, obiectivul strategic principal pentru kurzi. Orice se poate întâmpla în momentele următoare, de la o ofensivă a armatei turce împotriva ISIS în sprijinul rebelilor până la o ofensivă turca împotriva kurzilor în sprijinul ISIS.
O poveste paralelă care este posibil să aibă legătură cu atacul de azi se desfăşoară neobservată. ISIS vinde petrol rebelilor din Idlib la schimb pentru mâncare, dar nu are acces direct la ei. Până săptămâna asta, transporturile erau făcute pe ruta ISIS -> rebelii din Azaz -> kurzii din Efrin -> rebelii din Idlib şi retur. Şi rebelii din Azaz şi kurzii din Efrin taxează greu transporturile astea, micşorând profiturile părţilor furnizoare. Rebelii din Idlib au purtat în ultima perioadă negocieri cu Efrin să accepte direct transporturi dinspre ISIS şi tocmai au anunţat un acord în sensul ăsta.
Se elimină astfel un intermediar, mai exact rebelii din Azaz susţinuţi de turci. Aceştia nu mai au în momentul ăsta nici o utilitate strategică pentru ISIS care se pare că i-a infiltrat demult şi putea să îi distrugă oricând, dar i-a lăsat în viaţă ca să vândă prin ei în Idlib. Acum nu mai au nevoie de ei şi îi înghit ca să preia controlul punctului de frontieră. Dacă îi provoacă şi pe turci să intre în Siria împotriva kurzilor, cu atât mai bine. Trupele kurde atacate din spate de armată turca nu or să mai aibă nici un apetit să atace Raqqa şi vor ridica presiunea de pe Statul Islamic, permiţându-i acestuia să se concentreze pe campania din Iraq unde nu le merge la fel de bine.
E o teorie foarte interesantă.
În fine, să vedem ce se întâmplă…
Radu Ghelmez