Nonsensuri despre justiție 6

Lawandorder01

Orice s-ar spune despre campania de combatere a corupției, România nu devine republica procurorilor. Adevărata problemă este dacă ne mai putem permite să tolerăm o elită politică cleptocratică. Dacă politica în România se reduce la competiția pentru accesul preferențial la resursele publice și nu între diferitele definiții ale binelui public atunci experimentul democratic început în decembrie 1989 devine un nonsens. Procurorii sunt anticorpii necesari funcționării democrației și protejării valorilor democratice de abuzuri și arbitrariu.

Faptul că cetățenii încep să acorde mai multă încredere procurorilor și justiției în general nu înseamnă automat că România este în pericolul unei derive autoritare. Mai curând pericolul derivei autoritare se regăsește în posibilitatea acapărării puterii de politicieni populiști care știu cum să profite de incompetența și corupția existente în instituțiile statului român. More…

Anunțuri

Independenţa Justiţiei. Sau lipsa ei Răspunde

image

În opinia mea există argumente serioase care sugerează că justiţia nu este independentă politic şi, ca atare, era natural să mă îndoiesc de beneficiile sale sociale. Reforma în justiţie a început de sus în jos cu o serie de instituţii excepţionale (e.g. DNA) sau chiar para-judiciare (ANI). Scopul lor, aşa cum l-am perceput, a fost să limiteze abuzul de putere al … Puterii. Din punctul meu de vedere acest scop a eşuat de mult; chiar dacă a avut unele efecte la periferia sistemului de putere, pe măsură ce ne apropiem (în timp şi „spaţiu”) de nucleul dur al oamenilor care conduc România, sistemul de justiţie excepţională şi justiţia în general şi-au dovedit ineficienţa.

Din punctul meu de vedere una dintre cele mai … curate epoci a fost cea a guvernării Tăriceanu deoarece în Justiţie exista o balanţă de putere şi deci un control reciproc între diverse facţiuni politice. În noua coabitare, însă, nu cred că preşedintele Băsescu va mai putea fi o contrapondere la fel de eficientă, iar PNL şi PSD sunt, totuşi, mai apropiaţi decât erau în 2005.

Însă echilibrul politicienilor este suficient cât să permită apariţia unei „facţiuni a magistraţilor”. Deşi descrierea generalizantă de mai sus ar putea sugera altceva, nu toţi sunt lipsiţi de curaj, încredere sau simţ al misiunii. Dimpotrivă. Şi dacă ar alege să se bazeze mai puţin pe politicieni providenţiali şi mai mult pe propriile forţe, şansele lor de succes ar creşte.

O a doua soluţie este instituţionalizarea și întăirea controlului reciproc dintre putere şi opoziţie. Am vorbit despre asta într-un articol anterior, însă propunerile de acolo s-au nuanţat puternic în timpul discuţiilor cu restul Grupului de la Verona. Despre acestea voi mai scrie. More…

Aceşti ziarişti nenorociţi şi calomniile lor criminale 2

libertatea presei

După cum probabil ştiţi, CCR a hotărât să re-incrimineze insulta şi calomnia ca infracţiuni în Codul Penal.

Ce spun legile şi tratatele?

În mod surprinzător, cea mai liberală poziţie pare să o aibă ONU. Într-o decizie luată împotriva statului Filipine, Comitetul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului ar fi decis că criminalizarea defăimării nu respectă articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimării; acest drept include libertatea de a avea opiniii fără imixtiune din afara, precum si libertatea de a căuta, de a primi si de a raspândi informaţii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Nu am stat sa verific în detaliu cazul, deoarece Declaraţia nu se aplică direct în dreptul românesc. M-am uitat însă la articolul corespunzător (10) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Observaţi lista lungă de motive de limitare a libertăţii de exprimare care include chiar şi autoritatea puterii judecătoreşti. Ne putem închipui cum nu puţini magistraţi români visează ca aceste limitări să fie aplicate cât mai ferm. Includerea insultei și calomniei în Codul Penal este implicit permisă. More…

Cu legea pre lege călcând: 5 motive pentru care România nu este un stat de drept 2

No-Rule-Of-Law_2011

Cam din 2004 am crezut și am pornit de la premisa că România este un stat de drept. Unul cu multe minusuri, desigur, dar acestea țineau mai degrabă de infracționalitate. Adică, puteai să exerciți o putere arbitrară nepedepsit, dar măcar era ilegal. Prin 2010 am ajuns la concluzia că nu este chiar așa. Nu neapărat că din 2010 s-au dus lucrurile pe apa sâmbetei, dar atunci m-am lămurit eu.

Statul de drept este mai mult decât respectarea legilor. Altfel, stat de drept ar fi fost și Germania nazistă prin aplicarea celebrului Führerprinzip (Voința führerului este lege în stat). Statul de drept/domnia legii apare atunci când conducerea cetății se face primordial prin reguli stabile care permit cetățeanului și instituțiilor să își organizeze viața știind dinainte ce așteaptă statul de la ei și astfel să fie stăpânii propriului destin.

Rule of law este un concept deosebit de popular în gândirea libertariană. Domnia legii, combinată cu un număr minimal de reguli și legi sunt ingrediente ale acelei societăți cvasi-utopice și anti-politice în care legile sunt stabilite în avans și legiferarea ulterioară de către un Parlament este absentă sau minimală. Pe scurt, libertate fără democrație și dreptate fără politică. Pentru acest articol însă, vom recunoaște că politica nu poate fi eradicată. Pentru a avea stat de drept este suficient ca zona de acțiune a politicului să fie pre-stabilită și limitată rezonabil. More…

Câteva nuanțe despre mediere, informare și viol. O dezbatere cu Cristi Danileț, Tudorina Mihai și Laura Ștefănuț despre OUG 90/2012 26

????????

Noua ordonanță de urgență privind legea medierii a adus această problemă în atenția opiniei publice feministe. Opuși de principiu medierii în cazul de viol (pentru că agresorul scapă) mai mulți feminiști și feministe s-au îngrijorat cu atât mai mult văzând că informarea despre mediere ar putea fi obligatorie. Pe de altă parte declarațiile Consiliului de Mediere nu au făcut nimic pentru a liniști aceste temeri. Dimpotrivă, prin lipsa lor de sensibilitate au îngrijorat și persoane care, precum subsemnatul, nu simpatizează neapărat cu feminismul militant.

În dezbaterea noastră punctul de vedere feminist a fost reprezentat de Tudorina Mihai – găsiți un articol reprezentativ pentru poziția ei aici. Laura Ștefănuț în schimb crede că medierea este oportună întrucât măcar oferă un cadru mai sigur pentru un proces care se desfășura informal și până acum. Cristi Danileț mai vechi promotor al medierii în sistemul juridic susține că totul este o mare neînțelegere alimentată de o confuzie procedurală. More…

Ză Challenge 19

challenge
După cum poate ştiţi, în a doua parte a anului am început să pun la îndoială în scris eficienţa justiţiei româneşti. Dovezile aduse sunt de suprafaţă, recunosc, dar măcar sunt. Putem începe cu faptul că indicatorii furnizaţi de DNA, fără a fi aritmetic falşi, sunt probabil irelevanţi. Apoi, există semne că cele mai mari şanse de a fi deranjaţi de justiţia independentă au fie figurile opoziţiei fie figurile marginale ale puterii.

(Pe principul salamului din iepure şi cal (fifty-fifty: un iepure plus un cal) , cineva mi-a atras atenţia că, per total, numărul de anchete care vizează USL ar fi perfect comparabil cu cel care vizează ARD – nu sunt de acord cu argumentul dar măcar am primit o replică, deci o menţionez).

În sfârşit se adaugă faptul că toţi ceilalţi indicatori din aval, care ar documenta eficienţa socială a justiţiei sunt varză. „Ease of doing business” este prost, indicele celalalt compilat de nemţii de la noi la fel, Democracy Index (al The Economist Intelligence Unit) este stagnant când vorbeşte de calităţile statului şi în scădere per total, Corruption Perception Index (Transparency International) este slab, MCV ne vorbeşte de bine dar nu dispare (v. comentariile mai vechi). More…

Tabula rasa: Justitia explicată pentru vulcanieni 4

Colegul George îmi spune uneori că nu sunt suficient de subtil atunci când analizez nuanţele reformei în Justiţie. De obicei îi răspund că după 7 ani rezultatele ar trebui să mă izbească în faţă. Pentru astăzi însă am hotărât să îmi revizuiesc prejudecăţile. Un exerciţiu bun pentru asta este să îi explici problema ta unui klingonian imaginar. Asta te ajută să ieşi din propriile tale clişee culturale şi să revizuieşti radical claritatea şi consistenţa propriilor convingeri. Am ales însă să folosesc altă specie din Star Trek. Klingonienii sunt o naţie barbară şi războinică ce ar putea cădea pradă carismei lui Traian Băsescu, i-ar înfuria impertinenţa lui Barosso şi ar avea sentimente de-a dreptul ambigue despre Adrian Năstase. Vulcanienii sunt o specie mult mai potrivită pentru analiza noastră. Pe lângă lipsa de pasiune, ei nu au nici talibanisme de tip Fiat Justitia! ci se ghidează după binele comun. Live long and prosper.

Justiţia la nivel înalt

Aşadar vine vulcanianul într-o delegaţie la noi. În ciuda cunoştinţelor lor despre cultura umanilor, nici un vulcanian nu a studiat până acum România, aşa că este interesat. Primul lucru pe care îl spune robotul de bord este că arestările la nivel înalt au crescut semnificativ. Corelaţii, cere vulcanianul. Iar computerul afişează următoarea diagramă. More…

Pentru un mare blat patriotic 4

Domnii Antonescu, Ponta, şi Băsescu sunt, împreună, produsele cele mai bune ale unui sistem bazat pe anticorupţie şi concurenţă politică.

Să mă explic. Pentru scopurile acestui articol putem împărţi politicienii în trei categorii:

Principii: politicieni de vârf, temuţi în partid, dispreţuiţi şi urâţi de adversari. Deşi unii au probleme cu justiţia sau morala, supravieţuirea lor se datorează faptului că, de-a lungul unei cariere relativ lungi, nu au putut fi condamnaţi sau discreditaţi. Este o listă extrem de scurtă : Antonescu, Băsescu, Boc, Macovei, Ponta, Stolojan (?), Tăriceanu.

Ei sunt vârful înzăpezit al muntelui, zona în care opinia publică a putut cenzura comportamentul aleşilor pe criterii de corupţie dovedită. Dacă lista vi se pare destul de pestriţă şi tristă, probabil aveţi dreptate. Chiar şi aşa, această listă, mai mult decât condamnarea lui Adrian Năstase, arată că discursul anticorupţie a avut un oarecare impact real: din cauza ei partidele au trebuit să pună la vârf persoane cu un dosar curat.
More…

Cum de este posibil ca dl Corlăţean sa o numească pe dna Kovesi… oriunde 5

Ministrul de externe a detaşat-o pe dna Kovesi la MAE, în urma unei cereri a Ministerului Justiţiei. Multora un asemenea gest li s-a părut contra-intuitiv, ba chiar imposibil, asemeni fetei din povestea albaneză care călăreşte alături de fratele ei mort. De unde şi o primă explicaţie: cineva (UE) a forţat pur şi simplu mâna guvernului.

Dar la o privire cât de cât atentă această explicaţie nu ne poate satisface complet. România a dat înapoi de la obligaţii mult mai importante – şi explicite. Ar fi interesant deci să înţelegem cum a putut scăpa cazul doamnei procuror de „furia anti-reformistă a USL”. More…

Judecătorul Cristi Danileţ şi fantasmele Justiţiei 8

CSM a dat un comunicat în care se arată îngrijoraţi de declaraţiile politicienilor români (în special Crin Antonescu) şi în acelaşi timp arată acestuia că nu are dreptul să convoace Consiliul. Dreptatea se află, cred, în afara acestei discuţii. Nici politicienii nu procedează foarte corect, nici CSM nu are de ce să confunde o cerere de convocare (potenţial legitimă, dat fiind contextul) cu un ordin. Dar pe mine m-a fascinat justificarea adusă de judecătorul Cristi Danileţ la televiziune.

În esenţă domnul judecător a argumentat că declaraţiile politicienilor aduc atingere imaginii Justiţiei, susţinând partizanatul politic al procurorilor. Dacă populaţia crede în acest partizanat, atunci ar putea scădea încrederea în actul de justiţie. Asta ar fi un lucru rău, ergo, trebuie ca declaraţiile să înceteze. Astfel o politică de silenzio stampa le este cerută politicienilor pentru a apăra actul de justiţie (pe care nu ei îl făptuiesc) în timp ce CSM însuşi are libertatea de a sta în vacanţă, fără să iasă activ în apărarea membrilor puterii judecătoreşti. Este un tip de argumentare pe care ţin minte că l-am mai auzit şi cu alte ocazii.

Această opinie este, cred, profund perversă. Credibilitatea Justiţiei nu poate veni în lipsa dezbaterii publice ci tocmai din dezbaterea publică. More…

De ce nu pot să cred în Justiţie (4 argumente) 20

Am înţeles, cu mare întârziere, că eficienţa şi integritatea Justiţiei reprezintă punctul sensibil al majorităţii controverselor dintre mine şi simpatizanţii lui Traian Băsescu. Dacă Justiţia este puternică şi independentă atunci doamna Udrea este un ministru onorabil, dl Băsescu un lider onest iar doamna Anastase cel mult un caz exotic în care legea nu a putut fi aplicată. Dacă Justiţia merită acest nume atunci corupţia din vămi este un subiect tabu iar Hidroelectrica a fost corect gestionată (dimpotrivă, USL greşind prin procedura de insolvenţă). Iar apărarea aceste Justiţii independente merită susţinere din partea electoratului. Atunci când mă îndoiesc de aceste afirmaţii partizanii preşedintelui îşi suspendă propriul simţ critic şi îmi cer dovezi. Dovezi înseamnă fie condamnări fie (în logica infamă a dlui Tapalagă) referate ale procurorilor. More…

USL față cu reforma statului 2

După intrarea la guvernare USL ar fi făcut câteva mutări care ar trebui să îi pună pe gânduri pe partizanii „reformei statului”. Acordurile cu FMI au rămas în picioare, camerele video de la Bacalaureat sunt tot acolo și, de curând, ministrul Transporturilor a spus că ia în considerare privatizarea CFR.

Desigur momentul de reculegere al Opoziției nu va dura mult. Vom auzi că de fapt reformele au ajuns (surpriză!) la un point of no return sau dimpotrivă, că reformele sunt doar aparente atâta vreme cât nu au girul Monicăi Macovei, al lui Daniel Funeriu sau al specialistului PDL în economie (Andreas Vass?). Dar tema în sine este interesantă. More…