Traian Băsescu și Jose Manuel Barroso

După eșecul aderării la Spațiul Schengen din primăvara acestui an eforturile României și Bulgariei de integrare europeană au fost din nou năruite în această toamnă. Acest nou refuz s-a produs deși Franța și Germania s-au angajat să negocieze un compromis care să permită Bucureștiului și Sofiei să devină membrii ai Spațiului Schengen în trepte, prin integrare pe rând a aeroporturilor și porturilor, urmate de aderarea deplină. Acest compromis a fost respins însă de Olanda și Finlanda, care au considerat că România și Bulgaria nu prezintă destule garanții politice pentru a se integra în Spațiul Schengen.

Aderarea la Spațiul Schengen s-a transformat dintr-un obiectiv secundar, dar de prestigiu al politicii externe și europene românești, într-unul principal. De asemenea subiectul a fost preluat în dezbaterea politică internă unde a devenit o temă polarizatoare între putere și opoziție. Cauzele eșecului țin atât de politica internă cât și de cea europeană a României. Respingerea aderării României la Spațiul Schengen pune într-o lumină proastă atât Bucureștiul, cât și statele membre ale acestui acord. România continuă să aibă o problemă de credibilitate în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește reforma justiției și combaterea corupției.

Franța și Germania poartă și ele o bună parte din responsabilitatea pentru eșecul ultimei tentative de aderare a României și Bulgariei la Spațiul Schengen, deoarece aceste state au propus soluția aderării pe etape și și-au asumat responsabilitatea construirii unui consens în jurul acesteia. Eșecul României și Bulgariei de a deveni membri ai Spațiului Schengen le-a afectat credibilitatea.

În fine, credibilitatea Uniunii Europene este și ea afectată de eșuarea acestui proces, deoarece atât Bucureștiul cât și Sofia îndeplineau criteriile tehnice de aderare, singurele listate în mod expres de acordul Schengen. Spectrul unei Europe cu două viteze, cu membrii de prim rang și de mână a doua începe să bântuie coridoarele puterii Comunității Europene. Mesajul transmis de Olanda și Finlanda prin respingerea României și Bulgariei, chiar dacă parțial întemeiat, întărește percepția românilor și bulgarilor că sunt cetățeni de mână a doua a Europei.

Contextul politic european în care se desfășoară procesul de aderare a României și Bulgariei la Spațiul Schengen nu este unul tocmai propice. Criza economică pune sub semnul întrebării libertatea de circulație a cetățenilor în Uniunea Europeană, mai ales a celor ce provin din cele mai sărace state europene. Guvernele statelor deja membre trebuie să protejeze sau să pară că încearcă să protejeze piața muncii de un posibil aflux de mână ieftină de lucru sau de viitori șomeri.

Fenomenul de enlargement fatigue combinat cu un climat economic incert fac ca procesul de aderare la Spațiul Schengen să fie o temă politică dificil de asumat din punct de vedere politic de elitele statelor deja membre. Valul de euroscepticism, simbolizat de ascensiunea partidelor populiste cu agende anti-imigrație și xenofobe au afectat foarte mult eforturile diplomatice ale Sofiei și Bucureștiului de aderare la Schengen. Blocarea planului de aderare pe etape propus de Franța și Germania s-a datorat în mare parte șantajului unui partid olandez cu o agendă politică anti-imigrație, care a amenințat că părăsește coaliția de guvernare dacă acest Bucureștiul și Sofia sunt acceptate în Spațiul Schengen.

Problema imigrației și a securizării frontierelor a revenit în prim-planul politicii externe europene odată cu Primăvara Arabă și intervenția multinațională din Libia. Perspectivă unui aflux de imigranți din Magreb și Orientul Mijlociu a pus sub semnul întrebării extinderea Spațiului Schengen. Una din componentele politicii externe și de securitate europene, mai puțin recunoscute public, este descurajarea valurilor migratoare, capabile să afecteze comunitatea europeană.  România și Bulgaria au fost percepute ca având granițe vulnerabile unor valuri migratorii, chiar dacă nu se găsesc pe ruta preferată de imigranții ce provin din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Riscuri unor granițe poroase, apărate de grăniceri corupți, cum a fost relevat în cazul României la începutul acestui an, și al unui sistem juridic coruptibil și rezistent la reformes este inacceptabil pentru Finlanda. Îngrijorările Helsinkiului au fost exprimate clar de ministrul de externe finlandez Päivi Räsänen:

Pe lângă asumarea unor reguli, acestea trebuie să fie şi respectate. Existenţa pe scară largă a corupţiei pune în pericol respectarea acestora. Progresele înregistrate în combaterea corupţiei şi îmbunătăţirea sistemului judiciar ar duce la creşterea încrederii reciproce în cadrul spaţiului Schengen. Încrederea reciprocă este de o importanţă-cheie în sistemul Schengen.

Percepția insecurității granițelor, generată de corupția celor care ar urma să pazească frontierele statelor a fost utilizată și de ministrul olandez pentru imigrație Geerd Leers pentru a-și justifica opoziția față de aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen:

Haideți să fim sinceri, normal că are legătură. Nu putem lăsa să ne păzească poarta de la intrare cineva care ar lăsa pe oricine să treacă. Este o situație de care infractorii vor profita… Eu vreau să îmi apăr țara și să iau decizii pentru ea și în beneficiul celorlalte state din zona Schengen.

Nu putem discuta problema percepției României și a Bulgariei fără a lua în considerare Mecanismul de Cooperare și Verificare. Chiar dacă acesta nu face parte din criteriile de aderare la Spațiul Schengen, reprezintă principalul mijloc  de verificare a credibilității României și Bulgariei în ceea ce privește combaterea corupției. De asemenea s-a dovedit și un mijloc de presiune politică eficient asupra Bucureștiului și Sofiei. România nu este percepută de statele europene, în special de Olanda și Finlanda ca făcând eforturi credibile pentru reforma justiției și combatere corupției. Conexiunea politică dintre MCV și aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen este evidentă în poziția adoptată de Olanda, care a condiționat acordul pentru aderarea celor două state din Europa de Est, de un raport pozitiv pe justiție în februarie 2012.

În februarie va fi un raport intermediar, iar pentru mine va fi o ocazie bună pentru a avea discuţii despre care ar putea fi vor fi paşii următori… Următorul raport MCV  ne va spune dacă există progrese… România şi Bulgaria trebuie să ne arate la următorul raport că au înregistrat progrese…

Realitatea din teren susține, parțial, această percepție: justiția românească este reticentă la reformele cerute de statutul României membru al UE, clasa politică sfidează eforturile și instituțiile care încearcă să combată corupția și foarte puține dosare de corupție sunt soluționate de instanțe.

Integrarea romilor este o altă problemă ce afectează aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Puțin integrați în țările de origine, discriminați și migratori, romii au intrat în atenția Franței, Finlandei și Olandei prin infracționalitate și cerșit. Există percepția că România și Bulgaria încearcă să-și exporte problemele etnice în restul țărilor membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Schengen.

Problema romilor este însă relativ recentă comparativ cu cea a combaterii corupției și a reformării justiției, fiind strâns legată de ascensiunea partidelor populiste, xenofobe și eurosceptice, precum și a fenomenului de enlargement fatigue. În Franța problema infracționalității romilor a fost abil instrumentalizată de către guvernul francez, în ciuda faptului că cifrele utilizate pentru a susține opoziția Parisului pentru aderarea României și Bulgariei, nu justificau o asemenea poziție. Mai mult opoziția Franței față de aderarea României la Spațiul Schengen a fost însoțită și de o campanie media anti-românească, ale cărei efecte încep să se facă simțite.

În chestiunea infracționalității și a integrării romilor nici România nu scapă de responsabilitate. Cerșetoria, ubicuă pe străzile capitalei și a orașelor mari din România, nu este în niciun fel descurajată de autorități, cu toate că în spatele sutelor sau poate miilor de mâini întinse se află rețele de crimă organizată. Aderarea la Uniunea Europeană a ușurat, din păcate, afacerile rețelelor de crimă organizată, care trimit grupuri de cerșetori peste graniță, fără ca autoritățile române să poate lua măsuri adecvate împotriva acestei forme de trafic de persoane. De-abia după 20 de ani și din cauza problemelor de aderare la Spațiul Schengen în România a fost propusă o lege care vizează combaterea cerșetoriei.[i]

Respingerea pentru a doua oară a aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen în decursul în mai puțin de un an testează procesul de integrare europeană. Mai mult circumstanțele acestei respingeri pun sub semnul întrebării statutul României și Bulgariei în cadrul Uniunii Europene. Chiar dacă opoziția făță de aderarea acestor două state la Spațiul Schengen este parțial îndreptățită, modul în care s-a manifestat a pus în dificultate instituțiile europene. Președintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a remarcat acest lucru:

Am discutat şi despre aderarea României la Spaţiul Schengen. Vreau să repet sprijinul CE ca România să se alăture Spaţiului Schengen. România a îndeplinit toate criteriile necesare. Deci este o chestiune de simplă echitate intrarea României în Schengen.

Summitul european din iarnă va tranșa cel mai probabil aderarea Sofiei și Bucureștiului la Spațiul Schengen. Consiliul European din octombrie a cerut găsirea unei soluții care să permită aderare pe etape a României și Bulgariei în martie 2012 cu spațiul aerian și maritim, și pe deplin în iulie 2012. Orizontul de timp pentru integrarea în Spațiul Schengen în 2012 ia în considerare astfel cererile Olandei și Finlandei cu privire la progrese de substanță în cadrul MCV, dar oferă un calendar clar de aderare constrângător pentru oponenții acesteia. Atât Finlanda cât și Olanda nu pot amâna la infinit aderarea la Spațiul Schengen a Bucureștiului și Sofiei, atât timp cât acestea din urmă îndeplinesc condițiile tehnice. Soluția politică trebuie găsită până la debutul Summitului European de iarnă, până atunci valsul Schengen va continua.

George VIŞAN