Ministrul de externe a detaşat-o pe dna Kovesi la MAE, în urma unei cereri a Ministerului Justiţiei. Multora un asemenea gest li s-a părut contra-intuitiv, ba chiar imposibil, asemeni fetei din povestea albaneză care călăreşte alături de fratele ei mort. De unde şi o primă explicaţie: cineva (UE) a forţat pur şi simplu mâna guvernului.

Dar la o privire cât de cât atentă această explicaţie nu ne poate satisface complet. România a dat înapoi de la obligaţii mult mai importante – şi explicite. Ar fi interesant deci să înţelegem cum a putut scăpa cazul doamnei procuror de „furia anti-reformistă a USL”.

În opinia mea trebuie să ţinem cont de faptul că tema corupţiei influenţează USL diferit la nivele diferite. Presaţi şi de teama de dosare, PNL şi PSD au împins în frunte şi în faţă personaje mai puţin sensibile la atacuri. Expresia „cel mai curat guvern” a fost ridiculizată din cauza demisiilor dese – dar dacă ponderăm numărul de cazuri cu paguba acuzată putem vedea imaginea unui guvern (deocamdată) cuminte în raport cu mulţi dintre predecesorii săi.

Să zicem deci că dl Oprişan este trimis în judecată cu probe consistente şi irefutabile. Pentru dl Dragnea acest eveniment ar fi dramatic şi poate catastrofic. Căderea unui pion din reţea îi ameninţă măcar simbolic pe toţi. Iar în fapt scăderea simbolică se poate transforma în rebeliuni ale clientelei din teritoriu.

Pentru dl Ponta, însă, există opţiuni mult mai numeroase şi confortabile. Ar putea juca cartea martiriului („Uite ce ne fac ăştia…”), a echidistanţei („Iată, asta este o justiţie liberă”) sau, discret şi eficient, ar putea să umple golul de putere cu fidelii săi. Nu vreau să spun neapărat că Victor Ponta ar ieşi în câştig, dar pierderea este mult mai controlabilă şi posibil de compensat în centru faţă de teritoriu.

În perspectiva textelor publicate aici pe Civitas Politics, faptele nu sunt nici măcar surpinzătoare. Vorbind de „reforma statului” (ca gen proxim „reformei în justiţie”) am remarcat atitudinea şovăitoare dar relativ indiferentă a USL.

[Dar] nu este cu totul imposibil ca în lunile ce urmează nucleul promisiunilor fundamentale să sufere unele schimbări ca urmare a situaţiei politice speciale. Spre exemplu USL ar putea fi obligat să formuleze o politică minimală vis-a-vis de justiţie. (Ce putem reţine din promisiunile USL)

Guvernul Ponta şi potenţialul preşedinte Antonescu au mâna liberă să facă reformă – sau nu – după cum doresc. […]

Astfel, este de aşteptat ca USL să se preocupe de realizarea unor reforme – nu neapărat în forma canonizată de PDL, dar nu fără sinceritate. Cât de intense vor fi aceste reforme va depinde de dinamica politică. O alianţă între lideri şi populaţie contra baronilor locali va duce la reforme mai intense pe când lipsa acesteia la paşi mai moderaţi. (USL faţă cu reforma statului)

Pe când scriam aceste rânduri UE nu se implicase atât de radical în dinamica politică. Fie că alianţa între lideri şi populaţie se va realiza fie că nu, prezenţa Uniunii ridică astăzi miza şi cristalizează cumva jocul. Astfel, începe să fie posibilă o nuanţare a predicţiilor de mai sus.

Simplu şi elegant spus, pentru USL dosarul Justiţiei este în mod real şi fundamental negociabil. Sau, în termeni foarte direcţi, conducerea USL va răspunde la presiunile în domeniul Justiţiei în măsura în care poate fi (co)interesată să răspundă şi le va ignora în măsura în care îi convine să le ignore.

Andrei Tiut