În câteva ocazii m-am definit politic ca fiind „conservator, dar nu împreună cu conservatorii de la noi”. Asta pentru că, în România, s-a împrumutat un conservatorism prescriptiv care neagă nu doar progresul impus de stat ci și progresul/evoluția naturală, organică, a societății.

Conservatorismul care îmi place mie este, în secolul 21, mai degrabă liberal. Pentru că libertatea (inclusiv libertatea unei colectivități de a pune resurse în comun) a devenit parte integrantă a vieții noastre. Conservatorul român nu adaugă la libertăți ci mai taie din acestea, mai ales din cele de care, oricum, nu are nevoie. Fiindcă acest filon conservator a început să circule mai mult decât înainte, am simțit nevoia să scriu textul de mai jos. Așadar …

De ce sunt liberal, de ce sunt cosmopolit

Pentru că am părul lung, ceea ce nu pare să fie pe gustul creștinilor militanți (excepție fac legionaroizii, desigur).

Pentru că îmi place sexul premarital. Ok, mulți conservatori sunt în aceeași situație cu mine, dar măcar eu nu sunt ipocrit.

Pentru că îmi plac fetele cu părul verde.Uneori chiar și violet.

Pentru că îmi place să mănânc și nu întotdeauna lucruri autohtone. #prosciuttonuslănină.

Pentru că îmi place salata verde în toate anotimpurile. TOATE anotimpurile.

Pentru că îmi place sucul de portocale. Cine o să îmi cultive mie suc de portocale dacă devenim autonomi din punct de vedere alimentar??

Pentru ca înțeleg de unde vin sarmalele și cremvuștii.

Pentru că am două prietene care sugerează că sunt lesbiene (ma rog, nu am verificat) și aș dori să fie lăsate în pace.

Pentru că producția locală de muzică bună și film este în mod obiectiv mai mică decât consumul generației mele.

Pentru că mama m-a învățat să vorbesc frumos, înainte să se inventeze corectitudinea politică.

Pentru că, de la o vârstă nu foarte înaintată, părinții mei s-au despărțit și, pentru asta, nu mă simt mai puțin întreg.

Petru că sunt greco-catolic. Ultima dată când statul a sprijinit Biserica (Ortodoxă)a fost nașpa. Gen, după eliberare, unchiul meu nu a vrut să povestească nimănui prin ce a trecut, dar ieșea din când în când singur pe câmp și stătea acolo.

Majoritatea acestor lucruri fac parte din stilul meu de viață. Aș zice, la trei zeci și de ani, stilul meu tradițional de viață. Conservatorii nu vor de fapt să mă conserve. Ci, dacă sunt cât de cât coerenți și sinceri, vor să mă reformeze, să îmi îndoaie modul meu de viață (tradițional, după cum spuneam) după calapoadele lor.

Deci nu. Mulțumesc, dar nu.