Toate femeile din lume ştie că binili învinge (Tamango)
În vară vroiam un text despre utilitatea confruntării electorale. Gândeam atunci că prezenţa băsescienilor la votul de suspendare ar fi precum o ieşire la interval. În armată – mi-au spus unii care au făcut-o – „intervalul face legea”. Ieşi, te baţi, iei pumni în gură, apoi îţi dai mâna şi se creează solidaritate de pluton. La fel, ne-boicotarea votului ar fi fost echivalentă cu o re-integrare (voluntară!) a minorităţii în naţiunea politică. O plecăciune simbolică, un legământ de loialitate, cu speranţă că majoritatea va reciproca. În lipsa acestei reuniri, mă gândeam, băsescienii riscă anihilarea. Nu am scris ca să nu infamez spiritele. Astăzi, când PDL pare a fi la 12%, regret că nu am făcut-o.
Aşa că o să scriu măcar acest text despre democraţie. De unde porneşte democraţia, înainte chiar de domnia legii? De la transferul paşnic de putere. V-aţi gândit, însă, de ce îşi transferă oamenii puterea? Răspunsul stă în încrederea reciprocă. Cel ce pierde ştie că (1) căştigătorul nu ia (chiar) totul şi că (2) în patru ani va putea (dacă se comportă frumos) să revină la putere.
Dacă, însă, o facţiune crede că cealaltă aduce Apocalipsa, atunci nu va ceda de bună voie puterea. Pur şi simplu raţiunea i-ar dicta să-şi păstreze puterea prin diverse tertipuri şi, dacă este absolut necesar, să recurgă la forţă. Iar acest risc de a abuza tranziţia de putere este cu atât mai puternic cu cât este raţional şi, până la urmă, de bun simţ.
Se ia acum acest text de pe Facebook:
Deci cum e mai papagalilor, desene animate care sunteti, ca ne-ati facut capul mare cu teoria voastra de doi bani ca:
– justitia e ok, a atins masa critica de reformisti, si…
– ce conteaza omul, da-l dreaq pe Morar, ca nu-i de neinlocuit, sunt sute ca el, deoarece…
– s-au schimbat generatiile de magistrati, au venit cei tineri, deci…
– nu mai e nevoie de promotori ai reformei, ca Basescu si Macovei, de acum inainte avem institutii, ele merg singure, si…
– noooo, n-a fost nici un puci, guvernul Ponta se lupta doar asa, un pic mai barbateste ca sa scape de Basescu, dupa aia stim noi ca va face ce trebuie cu statul de drept.
Uite ca face. Teapa, baaaai, ati luat teapaaa ca fraierii… Si noi dupa voi
Nu vă luaţi după stilistică, autorul nu este un postac ci absolvent de ştiinţă politică, un fost coleg chiar. Textul este reprezentativ pentru o anumită frustrare apărută în urma revocării lui Cristi Dănileţ şi a Alinei Ghica. Alţi băsescieni au ales să fantazeze acte violente împotriva Monei Pivniceru sau a premierului, au propus alinierea cu serviciile secrete şi alte gesturi la fel de oportune. În mod neplăcut, Dan Turturică (un ziarist pe care l-am lăudat cândva) nu a găsit sub demnitatea lui să îl […] în […] pe George Maior. Interesant este că, dată fiind disperarea lor declarată faţă de România, aceste declaraţii sunt normale şi la un moment dat chiar punerea lor în practică are sens. Disperarea produce radicalism.
(Paranteză: în sensul acestui articol, radicali nu sunt cei care îl alintă pe Traian Băsescu „tati” ci aceia care cred că lipsa sa de la pupitrul prezidenţial produce daune ireparabile sau intolerabile democraţiei româneşti.)
Dar, veţi spune unii, nu este normal să proclami Apocalipsa când ea se întâmplă sub ochii tăi? Nu este pesimismul o formă de minimă inteligenţă? Pesimismul care te îndeamnă să foloseşti servicii (şi deci proceduri) secrete contra puterii politice alese liber nu este normal şi nu oferă, vă asigur, o soluţie. Dar problema de percepţie este în altă parte.
Democraţiile nu sunt frumoase. Ele sunt murdare şi urâte. O parte a elitei politice americane a continuat, spre exemplu, torturarea prizonierilor făcându-se, în opinia mea, vinovată de crime de război. În aceeaşi ţară Patriot Act limitează habeas corpus şi alte drepturi, iar procedurile greoaie de înregistrare ţin în afara corpului electoral largi populaţii de minoritari. În Franţa lui Sarkozy magrebienii şi ţiganii au avut motive să creadă că trăiesc într-un stat poliţienesc. Chiar şi aşa, opoziţia se desfăşoară între limite pre-stabilite. Cum ar fi ca Barack Obama, înfrânt, să nu îi cedeze puterea lui Mitt Romney de teamă că acesta va încălca drepturile omului? Sau ca susţinătorii săi să folosească proceduri formale pentru a mai obţine câţiva săptămâni până la predarea mandatului?
Într-o democraţie există trei forme prin care o minoritate politică poate spera să se opună cu succes sistemului. Există căi legale de atac (de preferinţă pe fond), demonstraţii de stradă şi nesupunere civică. Primele două sunt în limitele legii. A treia este o sfidare a ei dar, în acelaşi timp, o formă de a afirma încrederea în umanitatea comună, în con-cetăţenie. Nu există democraţie construită de lideri providenţiali (cel puţin nu în timpurile moderne), de serviciile secrete, sau de măciuci. Există democraţie construită de societate, pornind de la încrederea (poate iraţională) că, într-un târziu, binele învinge. Un anumit număr de băsescieni nu mai pot să creadă că binele învinge şi sunt, de aceea, limitaţi în acţiunile lor democratice. Dacă nu se vor dezmetici curând, penalitatea aplicată de societate ar putea fi dură.
Dacă aţi citit până aici fără furie partizană, aţi putea observa că argumentul poate fi întors cu uşurinţă asupra celeilalte tabere. Dacă USL ar fi în opoziţie, furia radicală a unor susţinători ar îmbrăca poate aceeaşi formă. Perfect corect, dar puţin relevant. La 74% USL poate spera să construiască un mainstream fără PDL. La 12%, PDL riscă să devină fringe.
Andrei Tiut
Civitas Politics 
Corect dar si uselismul extrem e anti-democratic. Nu poti sa spui ca fac parte din jocul democratic actiuni ce au ca scop ”imunizarea” parlamentarilor in fata rigorilor legii sau nominalizarea unor incompetenti in functii de conducere a celor mai importante parchete.
USL-ismul este o „ideologie” atat de catch-all si minimalista incat nu poate fi anti-democratica. USL-istii pot fi, unii, dupa cum ziceam si eu mai sus.
Nu pot fi de acord cu aceasta descriere. Cred ca exista germeni anti-democratici si in uselism. Doua exemple: Sorin Rosca Stanescu si Liviu Dragnea…
nu ne intelegem. Da sigur ca sunt germeni intre uselisti . Cand zici uselism te referi insa la un set de trei idei care este prea scheletic ca sa poate fi acuzat de ceva.
Ok.
Dar tot cred ca USElismul este o doctrina pernicioasa din punct de vedere democratic.
Hai sa te iau nitel la basesim feroce draga Andrei ca tot am baut niste beri impreuna.
Intai de toate transferul democratic de putere e una, discursul tau ipocrit e alta.
Intai de toate USL a preluat puterea guvernamentala intr-un mod care nu tine de democratie.
Traseismul parlamentar atat de incriminat, prilej de jale si adanci furii in studiourile Antenei 3 in 2009, 2010, 2011 si 2012 a fost metoda de a prelua puterea de catre USL.
Folosirea presiunilor in strada „cu mase populare”, de fapt scoaterea activistilor de partid si elaborarea unui sentiment de destabilizare sociala, nu are legatura cu democratia. A desfiinta in 60 de zile, legi, un cadru constitutional, reguli parlamentare, nu tin de exercitiul democratic. A sugruma CCR, a destitui un presedinte fara motivatie si fara avizul pozitiv al CCR nu tine de democratie.
A utiliza trusturi de presa pentru agresarea zilnica a unor judecatori, a membrilor CNA, de diabolizare ANI, a pune la stalpul infamiei uratenia fizica sau numele unor cetateni, de catre aceleasi trusturi controlate de politicieni ai arcului guvernamental, nu tine un ansamblu politic democratic.
Ce s-a intamplat ieri este o agresiune de acelasi tip ca si cel din vara. Doi judecatori sunt demisi la cererea AMR, fara motivare, sub presiunea unei greve ilegale, stiind ca AMR este organizatia controlata strict de ministrul de justitie.
Insa tu prezinti situatia ca fiind normala, iar basistii ca niste frustrati anormali.
Bineinteles ca sanctionezi derapajul de limbaj, epitetele sau metafora de ieri care imi apartine. Uitand desigur ca intre mesajul meu necrestin care presupune sa intorci celalalt obraz ci exemplul talmudic, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, nu e deloc scandalos.
Pentru ca basistii astia, dreptaci sunt poate cei mai decenti cetateni la capitolul actiune politica, in contrast evident cu nesimtirea stangii unde un ministru ataca public, repet, public o decizie a justitiei.
Cand un prim-ministru isi permite ca sa spuna despre un judecator ca este basist si ar trebui exclus din magistratura, cand prim-ministrul acuza politicienii de dreapta, din opozitiei ca si peceristul Dascalescu, ca sunt platiti de agenti straini nu e nimic scandalos, e „normalitatea” care tie iti place.
Devine hilar cand tu, un baiat cu simpatii de stanga iti permiti sa critici democratia SUA. Incepi sa plangi pe umerii unor indivizi care nu se sfiiesc sa ucida, sa taie gatul unui occidental si sa inregistreze imagini si sa le publice ulterior pentru a aduce teroare in lumea occidentala.
Savurezi normalitatea USL, iti place sistemul si spui ca „democratia e dificila”. E dificila pentru un om cu alergii la conservarea regulilor, a independentei institutionale, a suprematiei legii deasupra politicii de partid.
Pentru ca viziunea stangii este dragopstea ei permanenta asupra unei „majoritati” care justifica orice abuz, orice incalcare de reguli, badjocorirea minoritatilor si folosirea puterii ca factor represiv si de strivire a contestarii.
Daca ai fi mai obiectiv, ti-ai aduce aminte ca totalitarismul comunist sau nazist folosesc intotdeauna justificarea majoritatii obtinute la un moment dat ca motivatie pentru eliminarea adversarilor de orice fel.
Vad o transformare a lui Andrei Tiut dintr-un partener de dialog, intr-un garant al abuzurilor USL de azi inainte. Ceea ce este stupefiant.
copiez linkul de pe FB, sa nu reiau discutia si aici
Eu cred ca esti nedrept cu Andrei aici. Nu sunt nici eu de acord cu multe dintre afirmatiile lui Andrei, dar în același timp nu pot să nu remarc ca in tabara „reformista” modul in care a fost inteleasa democratia nu a fost tot timpul unul consistent. Reformele propuse nu au fost explicate niciodata cum trebuie, au avut probleme de legitimitate si au fost partiale. Cel mai mare esec a fost incapacitatea de a convinge ca reformele din justitie nu sunt partizane. Au existat si in timpul guvernarii PDL abateri de la cutumele democratice: crearea UNPR, votul repetat in cazul judecatorilor CCR etc.
Cred ca exagerari cand il consideri pe Andrei de stanga – este mult mai conservator decat crezi. Cat despre paralela cu PATRIOT Act – ea mi se pare indreptatita. S-ar intoarce Parintii Fondatori in mormant daca ar auzi cum s-a combatut terorismul dupa 11 septembrie 2001.
mda, aligica e nefrecventabil ca vorbeste urat despre adversarii politici, care adversari nu numai ca vorbesc frumos, dar fac totul absolut perfect din punct de vedere al democratiei.
ps. basist e un termen primitiv, folosit in mocirla romaneasca. inobileaza pe cel care il foloseste.
Basist este folosit cumva pt impact, recunosc, mai degraba decat pt a inobila textul.
In rest iti zic ce i-am zis si lui turnofftheglory: faptul ca observ niste chestii intr-o parte, nu inseamna ca dau un cec in alb partii adverse.
problema cu acele chestii dintr-o parte sunt cam asa: reprezinta o atitudine rezonabila la ceea ce se intampla. dar fiindca tie nu-ti plac, am o nelamurire: cam cum ar trebui sa se comporte oamenii astia ca tu sa fii multumit? tu spui ca exista trei cai de atac a puterii. bag sama ca toate implica sa taci. altceva?
in rest, ma bucur ca ai crezut ca folosirea termenului basist inobileaza. te-am mintit: nu arata decat o gandire asa ca termenul
nici una nu implica sa taci. citesti incorect. recomand un ceai de tei 🙂
da, am vazut ca replica ta principala e ca nu esti inteles. nu prea vad de ce nu-ti pui intrebarea de ce mai multi te inteleg intr-un sens despre care tu zici ca nu-i al tau
Devin din ce in ce mai inversunati pe masura ce raman mai putini, basistii astia. 😛 Asemanarile cu taranistii sunt izbitoare. Mai tineti minte „talibanii”?
Sa stii ca nu sunt toti la fel :)). In cazul Danilet/Ghica, partizanii cailor pasnice ii certau pe partizanii cailor confuz-autoritare.
Andrei, sa stii ca basistii sunt in acelasi timp legalisti si autoritaristi, asta e trademark-ul care-i impiedica sa fie interlocutori complet rationali. Basismul e o varianta mai rafinata a berluconismului – care nu se mai opune legii dar o subordoneaza carismei.
De asta opozitia de care vorbesti nu exista, in cazul csm au ales calea chitibusurilor legale, dar in alte conditii n-ar fi refuzat nici forta, doar e petnru cauza.
Superb comentariu. La nivel politic pot fi de acord. Cine a interpretat creativ Constitutia de cateva ori ar putea fi tentat la o adica sa foloseasca forta. In scop patriotic, desigur.
Dar la nivel de sustinatori lucrurile sunt mai amestecate. In cazul de fata mentin comentariu de mai sus.