În primul rând trebuie să menţionăm că elementele tehnice implicate în acest tip de revoluţie există deja. Avem mijloace de a prelua şi procesa fotografii de rezoluţie mare, luate chiar şi la o distanţă focală mică şi cu algoritmi atât de buni încât operatorii de fotografie/film nu trebuie să fie profesionişti. Avem o modalitate relativ ieftina de transport al datelor prin reţelele de telefonie mobilă. În sfârşit, avem aparate de măsură a funcţiilor vitale pentru sportivi şi anumiţi bolnavi cronici (diabet, hipertensiune).

De nu se întâmplă atunci „revuluţia”? Nu cred că este vorba de eluzivul element uman. Elevii din fermele australiene învaţă prin radio şi nu se plâng. Chiar şi rezistenţa socială nu explică suficient acest fenomen. Problema este: de unde începem şi cine sunt cobaii? Orice sistem nou riscă să fie implementat într-o formă imperfectă. De aceea o noutate în medicină nu se introduce decât dacă beneficiile depăşesc riscurile. Aici intră în joc România. Cu un sistem medical în cădere controlată, medici care pleacă şi programatori care încă mai stai, naţiunea noastră pare unul din locurile ideale pentru inovaţie.
More…