Dosarul rusesc al lui Donald Trump (II) Răspunde

Filorusismul și filoputinismul lui Donald Trump de care a dat dovadă campania electorală din 2016 nu au fost niciodată pe deplin explicate. Acest comportament a fost atribuit fie admirației lui Donald Trump pentru lideri puternici și autoritari, o apetență greu de acceptat pentru „liderul lumii libere”, fie prin legăturile de business dintre acesta și Kremlin. În orice caz, așa cum notează Roger Cohen într-un editorial recent din New York Times, „afinitatea lui Trump pentru Putin reprezintă abandonarea fundamentelor morale ale alianțelor americane.”

Scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale americane este departe de a se fi încheiat și fiecare nouă dezvăluire întărește suspiciunea fie că între Trump și Kremlin ar fi existat legături politice nefirești, fie că intervenția Moscovei ar fi înclinat balanța în favoarea actualului președinte american în alegerile din noiembrie 2016. În momentul de față nu se poate exclude transformarea acestui scandal într-un nou Wategate. Orice s-ar întâmpla un lucre este deja evident: legitimitate politică al lui Donald Trump este pusă în momentul de față sub semnul întrebării. More…

O notă despre legitimitate Răspunde

Într-o democrație deciziile se iau cu majoritate de voturi, însă majoritatea nu poate să limiteze drepturile opoziției. De asemenea, majoritatea nu poate acționa ignorând legile și normele de funcționare ale democrației. Legitimitatea este conferită de voința cetățenilor prin intermediul mecanismelor și procedurilor statului de drept. A acționa împotriva acestor mecanisme, premeditat și cu rea voință, pune orice guvern, grup de cetățeni sau organizație politică în afară normelor democratice.

Scopul ordonanței privind modificarea codului penal nu este acela de a remedia sau de a pune în acord niște decizii ale Curții Constituționale cu textul de lege, ci de a schimba radical atât sensul deciziei, cât și al legii, pentru a favoriza un anumit grup. Practic, prin această ordonanță, se legalizează delapidarea din fondurile publice și abuzurile, până la un anumit prag stabilit arbitrar. Este un atac direct contra supremației legii și a egalității în fața legii. Este un cec în alb dat hoților. More…

Liviu Dragnea și tehnica loviturii de stat 1

50388468-h

Ordonanța privind Codul Penal și Codul de procedură penală adoptată pe furiș, în toiul nopții de cabinetul Grindeanu echivalează cu o lovitură de stat dată pe cale administrativă. Nu avem de ce să ne ascundem după degete – puterea executivă s-a folosit în mod abuziv de prevederile legii pentru a da o lovitură în forță puterii judecătorești prin golirea de conținut a infracțiunilor de abuz în serviciu, a neglijenței în serviciu și a conflictului de interese.

Scopul acestei acțiuni este unul profund ilegitim și vizează fragilizarii statului de drept, în favoarea unui grup anume. Ordonanța pune capăt anchetelor și proceselor în care sunt implicați anumiți lideri din PSD, și crucial îl salvează de închisoare pe Liviu Dragnea. Mai grav decât atât sunt efectele acesteia pe viitor – practic deschide posibilitatea prăduirii pe scară largă a bugetului de stat, a bugetelor locale și a fondurilor europene. More…

Trump și demnitatea funcției Răspunde

trump-screaming

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane – această este realitatea în care trăim începând cu 9 noiembrie 2016. Iar astăzi își va prelua mandatul și va depune jurământul. Timp de 4 ani, magnatul din Manhattan, va conduce destinele a 320 de milioane de americani și va fi, de bine sau de rău, liderul lumii libere – deși nimeni nu știe cât de libere vor fi democrațiile occidentale în 2020.

Semnalele care vin din Statele Unită dau de înțeles că următorii patru ani vor fi dificili. Donald Trump pare să confirme toate evaluările negative făcute înainte de alegeri în ceea ce privește mandatul său . More…

2016 – anul fragilizării alianțelor României Răspunde

the_ambassadors_-_header

Brexitul reprezintă o provocare multiplă pentru România – o dată în plan bilateral, pe urmă la nivel comunitar și în final la nivel euroatlantic. Marea Britanie este unul dintre pilonii fundamentali ai Alianțeli nordatlantice. Deși #brexitul nu înseamnă părăsirea NATO, rolul Marii Britanii în alianță se va diminua pe termen mediu și lung. Lucru acesta se va datora în primul rând faptului că energiile politice și diplomatice ale Whitehall-ului vor fi absorbite de procesul de părăsire al UE – care este în esență inversul procesului de aderare.

În mod normal o alternanță la putere la Washington ar trebui să aducă schimbări minime în politica externă a unui stat, mai ales în cazul unei mari puteri. Dar cazul lui Donald Trump e cu totul special. Pe tot parcursul campaniei electorale din 2015-2016 acesta și-a manifestat opoziția față de sistemul de alianțe americane și împotriva ordinii liberale. Iar această opoziți nu este una recentă sau un artificiu de campanie. Iar pe 8 noiembrie 2016, în materie de politică externă, americanii au avut de ales între două opțiuni: pe de o parte continuarea actualului rol de garantor al ordinii globale, pe de alte parte abandonarea acestui rol în spatele sloganului America First! care definește interesul național american de într-un mod obtuz. More…

Trump, o amenințare pentru Europa și democrația americană Răspunde

14484893_10154225442792293_667106645218415912_n

Deja după un an de campanie electorală scrutinul prezidențial american ar trebui să dea fiori liderilor de pe flancul estic. Din cei patru candidați pentru poziția de „lider al lumii libere”, doar unul singur, Hillary Clinton, a demonstrat un angajament solid față de valorile euroatlantice. În schimb principalul contracandidat Donald Trump a arătat pe întreaga durată a campaniei sale o admirație fățișă și un conciliatorism nejustificat față de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.

Problema Trump poate fi redusă la caracterul acestuia. The Donald este oportunist, narcisist, ignorant și mitoman – trăsături de caracter care nu-l recomandă ca fiind un interlocutor diplomatic serios. El este incapabil să articuleze interesul național al SUA sau să-l pună în aplicare cu succes și nici să înțeleagă pozițiile aliaților sau ale adversarilor Americii. More…

Balonul de săpun al proiectului de țară Răspunde

proiect_de_tara_17769000

În România tema proiectului de țără, din punct de vedere al percepției publice, este una epuizată. Din 2007, de la aderarea la UE, s-a tot vorbit despre un nou proiect de țară. Incapacitatea României de a culege roadele aderării, de exemplu, a fost pusă pe seamă absenței unui proiect de țară. Aproape toate personalitățile vieții publice românești au rostit cândva termenul de proiect de țară pentru a părea mai interesați, iar de la Academia Română, până la asociațiile de studenți, instituții mai mult sau mai puțin cunoscute au propus proiecte de țară la un moment dat în istoria recentă. Cu alte cuvinte terenul a fost deja „bătătorit”, iar rezultatele au fost în general aceleași: nimic.

Momentul ales de Klaus Iohannis a fost unul foarte prost. Dacă la începutul mandatului să a părut ceva mai inspirat – a se vedea cazul compromisului între partide negociat în 2015 privind alocarea a 2% din PIB pentru Apărare timp de 10 ani – în cazul acestei comisii a greșit. Alegerile parlamentare nu sunt departe și ar fi fost de preferat că această comisie să fie lansată după formarea noului guvern. E foarte probabil ca în campania electorală subiectul „proiectului de țară” să fie politizat, iar activitatea comisiei paralizată (oricum cu 23 de membri va fi dificil de lucrat). More…

Ambasadorul și barbarii Răspunde

13331121_10153771052538022_452490684015334255_n

Trendul naționalist din România, din păcate, se va intensifica în următoare perioadă de timp, pe măsura apropierii aniversării a 100 de ani de la Marea Unirea și pe fondul problemelor structurale ale societății românești, aliniindu-se unei tendințe europene mai largi. Populismul și demagogia elitei politice românești va contribui la această exacerbare a naționalismului, care riscă să depășească agitația zgomotoasă pe tema pericolului crizei migranților sau a cantității de produse autohtone de pe rafturile hypermarketurilor.

În acest context politica externă a României riscă să se decredibilizeze, mai ales pe fondul revizionismului rusesc din regiune. Avertismentul lui James Pettit trebuie înțeles în sensul schimbării cursului politicii externe românești în ceea ce privește Chișinăul, spre proiecte de substanță și realiste, și nu crearea de iluzii populiste. Dacă Bucureștiul nu reușește să țină sub control această „manie” a unirii cu R. Moldova, va deveni o piatră de moară pentru aliații săi occidentali în raporturile cu Moscova. More…

De ce unirea României cu R. Moldova este în continuare o idee proastă? 2

10352838_10152161865320703_3229932273851771813_n

Perspectiva petrecerii unei anumite perioade de timp în pușcărie s-ar putea să nu-i încânte pe politicienii corupți de la Chișinău. Există deci o probabilitate foarte ridicată pentru încheierea unui târg faustian între cele două elite: unirea contra imunitate în fața justiției. Noua „Românie Mare” va fi una coruptă și injustă.

Faptul că România contestă indirect suveranitatea și independența unui stat european alei cărei granițe le-a recunoscut încă din 1991 ne transformă într-un factor de instabilitatea regională. Suntem practic în aceeași oală cu Rusia, însă fără agresiunea armată. More…

Summit-ul NATO de la Varșovia – cronica unui eșec anunțat Răspunde

nato-iohannis-varsovia

Cel mai important obiectiv pentru România la acest summit a fost obținerea de garanții suplimentare de securitate prin desfășurarea unei prezențe aliate pe teritoriul său și în Marea Neagră. Acest obiectiv a fost realizat doar parțial.

Președintele Klaus Iohannis este liber să spere, dar timpul nu curge în favoarea României. Dimpotrivă – summitul NATO a demonstrat clivaje importante în ceea ce privește abordările Alianței cu privire la amenințarea rusă. Deși alianța a desfășurat trupe în România, Polonia și țările baltice, a demonstrat concomitent că este deschisă dialogului cu Rusia. De fapt, aceste mișcări militare trebuie privite ca pârghii politice pentru reluarea dialogului cu Moscova, nu numai ca măsuri de apărare. Trupele desfășurate sunt prea puține pentru a face față unui improbabil atac rusesc, dar sunt destule pentru a demonstra hotărârea alianței de a-și proteja membri. Franța, Italia și Germania preferă reluarea dialogului Rusia și ridicarea sancțiunilor – mai ales Franța și Italia. Peste doi ani deci o forță NATO în Marea Neagră ar putea fi considerată un gest provocator. More…

Politica externă românească – din eșec în eșec până la victoria finală 2

13592373_1060344004052850_2456881043087289386_n

Au trecut mai bine de doi ani de când a izbucnit cea mai gravă criză de securitate de după 1989 cu care s-a confruntat România – războiul din Ucraina. Deși această provocare provocare gravă de politică externă și securitate națională ar fi putut fi transformată într-o oportunitate strategică în acest moment asistăm la o serie de eșecuri diplomatice românești grave, care pun sub semnul întrebării capacitatea de a gestiona interacțiunile și evoluțiile din sistemul internațional a statului român.

Dacă România nu va găzdui o brigadă multinațională pe teritoriul său după summit-ul de la Varșovia, cu un calendar de rotire a militarilor aliați, atunci eforturile diplomatice românești pentru asigurarea securității naționale după criza din Ucraina, din februarie 2014 și până astăzi, au eșuat lamentabil. Practic, asistăm la un dezastru de proporții. Pentru care cineva va trebui să răspundă. More…

#brexit: To be or not to be Răspunde

3298

Astăzi imposibilul este probabil să se producă și Marea Britanie să părăsească UE. Acesta deja nu mai este o simplă predicție, este realitatea ultimelor sondaje de opinie date publicității de cotidienele britanice în seara de 22 iunie. În ciuda faptului că tabăra pro-UE (#bremain) era creditată anul trecut cu un avans respectabil, tabăra anti-UE (#brexit) a recuperat, acum două săptămâni această din urmă a recuperat în decursul campaniei conducând cu 10% (7% după ponderarea rezultatelor cu estimarea de participare).

Cel mai mare risc după un vot pentru părăsirea UE este dezintegrarea politică a Marii Britanii, având în vedere că Scoția este covârșitor favorabilă UE – un nou referendum scoțian este deci de așteptat în viitorul apropiat, mai ales că naționaliștii scoțieni sunt la putere la Holyrood. Irlanda de Nord ar urma să fie prinsă într-o menghină geopolitică – pe de o parte să fie vecină cu un membru al UE, și pe de altă parte să fie dependentă politic de o Londră în afara comunității europene. Mai mult, este posibilă reaprinderea violențelor sectare, care încă mocnesc în această provincie cu o istorie sângeroasă. Cetățenii Ulster-ului ar putea să părăsească Regatul Unit pentru a se uni cu restul Irlandei strict din motive pragmatice – pace și prosperitate. Soarta rămășițelor imperiului britanic ale căror statut este subiectul unor dispute diplomatice, Insulele Falklands cu Argentina și Gibraltarul cu Spania, ar fi puse sub semnul întrebării în contextul părăsirii UE. More…