Amprenta Kremlinului și scandalul #MacronLeaks Răspunde

Atacul cibernetic lansat împotriva lui Emmanuel Macron poartă amprenta Kremlinului și s-a desfășurat după o rețetă verificată și perfectată deja în 2016, în cazul campaniei prezidențiale din SUA. Atunci serverele partidului Democrat și a celui Republican au fost atacate. Doar datele furate de la democrați și care o vizau direct pe Hillary Clinton au fost făcute publice, prin intermediul și complicitatea Wikileaks.

În momentul de față asistăm la un atac concentrat și fără precedent al Rusiei împotriva sistemelor democratice occidentale. Acest atac exploatează nemulțumirile acumulate în rândul unor pături mari de cetățeni și suspiciunea acestora față de elitele politice și economice. Kremlinul utilizează atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și sprijinul direct (financiar și simbolic) pentru formațiunile politice europene ale căror agendă este pe aceeași undă cu cea a Rusiei. Această strategie este amplă și cu bătăie lungă, scopul final fiind fragmentarea și disoluția instituțiilor euro-atlantice. More…

Apărarea antirachetă are nevoie de… apărare antirachetă Răspunde

maxresdefault

Dotarea distrugătoarelor americane de la Rota cu sistemul SeaRAM reprezintă o evoluție interesantă, cel puțin la fel de importantă precum patrulele regulate ale acestor nave în Marea Mediterană și Marea Neagră.

Într-un atac spectaculos pe 7 octombrie 2015, 4 nave aparținând Flotilei Caspice au lansat 26 de rachete Kalibr care au lovit ținte din Siria aflate la 1500 km depărtare. Atacul a fost repetat pe 20 noiembrie, când au fost lansate 18 rachete 3M14T Kalibr. Ultimul atac s-a produs pe 9 decembrie 2015, când cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei Mării Negre, Rostov-pe-Don, a lansat rachete de croazieră Kalibr din Marea Mediterană împotriva unor ținte din Siria. Deși până acum a fost utilizată varianta de atac la sol a acestei rachete de croazieră, sistemul Kalibr a demonstrată că este un sistem de arme eficient și performant. Variantele antinavă ale acestui sistem de armament sunt supersonice în ultima parte a traiectoriei către țintă. More…

O altfel de moștenire a lui Obama Răspunde

barack-obama-sxsw-2016

Nu campania împotriva ISIS, ci descurajarea marilor puteri revizioniste este laitmotivul ultimului an de mandat al Administrației Obama.

Este foarte interesantă, din această perspectivă, evaluarea generalului Philip Breedlove asupra teatrului său operațional, aflat la ultima apariție în Congres din postura de comandat suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR). Pentru el însă, investițiile anunțate de Statele Unite după 2014 reprezintă doar o avanpremieră, vârful unui iceberg, un pas necesar din „schimbările pe care trebuie să le începem pentru a descuraja în mod cuprinzător Rusia“, însă aspectele „pivotului“ trebuie menținute și finanțate timp de câțiva ani, „pentru a ajunge în poziția în care putem să descurajăm“. More…

Necunoscutele cunoscute ale summit-ului NATO de la Varșovia 1

00-robert-ariail-protected-by-nato-160615

Militarizarea Kaliningradului și a Crimeei pune sub semnul întrebării modelul de descurajare și reasigurare al NATO pentru zonele de periferie.

La adăpostul acestui „dom virtual“, pot prinde contur tot felul de scenarii subversive, sub pragul articolului 5. Sau, așa cum arată noul raport CEPA (High Tide – Romanian Security on Europe’s Frontline), o Rusie naționalistă, aflată sub povara sancțiunilor economice, care vede lumea imediată într-o grilă imperială, ar putea pune în pericol bunurile comune regionale din Marea Baltică, respectiv Marea Neagră: traficul maritim, libertățile de navigație și de survol pot fi suspendate. Mai mult, revendicări creative asupra perimetrelor energetice plasate în zonele economice exclusive ale statelor litorale nu sunt imposibil de imaginat. More…

Criza din Ucraina, după doi ani 1

Pe 27 februarie 2014 forțe militare ruse, fără însemne naționale, de unitate sau individuale, împreună cu forțe paramilitare locale pro-ruse, ocupau punctele cheie din Crimeea și din Sevastopol, capitala regiunii. Astfel începea criza ucraineană care în scurt timp a escaladat într-un conflict militar între Ucraina și Federația Rusă. Pe 18 martie 2014 Rusia anexa în mod oficial Crimeea, luând act de rezultataul unui referendum ilegal organizat de autoritățile separatiste din regiune. În data de 6 aprilie 2014 a izbucnit conflictul din estul Ucraine, războiul din Donbas, o agresiune proxy a Moscovei împotriva Kieviu, dar care are și elementele unui război civil.

Conflictul nu a fost niciodată unul exclusiv între Kiev și Moscova – lucru greu de acceptat atât de partenerii Ucrainei, cât și de cei ai Moscovei. Este un conflict între „Moscova și lumea”, unde „lumea” în viziunea liderilor ruși este America. Este un conflict costisitor pentru Rusia, iar acest lucru deja se vede în nivelul indicatorilor macroeconomici, rezultatele sondajelor și comportamentul diferitor actori interni, tot mai sensibili la efectele sancțiunilor impuse Rusiei. Iar întrebarea pe care și-o pun acum cei care l-au alimentat poate fi definită în felul următor: care este soluția pentru o problemă care a fost susținută atât de mult timp tehnic, financiar, uman?
More…

Domnia legilor vs politica de putere Răspunde

reportint20120822221311280

Fărâmițarea regulilor internaționale este tot mai prezentă în Estul Ucrainei, Orientul Mijlociu sau Marea Chinei de Sud. Iar procesul se intensifică.

Fărâmițarea regulilor în zonele de margine și de falie geopolitică nu este întâmplătoare. Survine într-un moment în care capacitatea convențională de descurajare a Vestului este mult slăbită, iar credibiblitatea sa este tot mai incertă, pe măsura democratizării sistemelor antiacces și de interdicție regională (A2/AD). Pe acest fond, vedem reîntoarcerea SUA la strategia de offset, o paradigmă testată cu succes în timpul Războiului Rece, menită să-i confere avantaje de secol XXI în competiția cu marile puteri. Mișcarea Washingtonului spune multe despre simbolismul momentului. În cuvintele lui Bob Work, este sfârșitul unei ere care s-a întins pe un sfert de secol, din 1989 până în martie 2014, când se consacră revenirea politicii de putere. More…

Turcia vs Rusia – avionul buclucaș 1

11232223_455315351308181_7880822592041542476_n

Acest incident este unul foarte grav, fiind prima dată după Războiul Rece când un stat NATO doboară un avion rusesc. Doborârea avionului rusesc nu ar trebui însă să reprezinte o surpriză având în vedere modul în care se desfășoară intervenția rusă din Siria și incidentele militare în care au fost implicate nave și aeronave rusești după izbucnirea crizei din Crimeea.

Incursiunea avioanelor rusești în spațiul aerian turc care s-a încheiat cu doborârea unuia dintre acestea ar putea fi considerată o excepție dacă tipul acesta de incidente nu s-ar fi multiplicat de la anexarea Crimeei și a destabilizării Ucrainei. Numai în 2014 surse independente au identificat și analizat peste 40 de incidente în care avioane rusești au hărțuit nave sau aeronave ale SUA și ale NATO aflate în spațiul aerian internațional sau în ape internaționale, avioane rusești au zburat în proximitatea spațiului aerian ale unor membri ale Alianței, iar aeronave sau submarine rusești au violat spațiul aerian sau ar fi pătruns în apele teritoriale ale unor state membre ale NATO sau chiar și a unor state neutre (Suedia). Înaintea doborârii avionului rusesc de către Turcia, în largul coastelor Scoției, Royal Navy împreună cu avioane de patrulare franceze și canadiene căutau un submarin de ultimă generație al marinei ruse. Un incident similar a avut loc și anul trecut. More…

Ce caută Rusia în Siria? 2

12038107_949056185132425_3372176856975322618_n

Din capul locului pot să afirm că salvarea creștinilor din Siria sau combaterea ISIL/ISIS/Daesh nu reprezintă scopul principal intervenției rusești în această țară. Acestea sunt obiective care în cel mai bun caz sunt secundare sau vor fi consecințe neintenționate ale intervenției acestei intervenții spectaculoase și surprinzătoare în Orientul Mijlociu.

Rațiunile din spatele acestei intervenții sunt ceva mai complexe decât aceste explicații facile. Principalul motiv din spatele desfășurării de forțe din este protejarea accesului Rusiei la baza navală de la Latakia, port care permite proiecția puterii în Marea Mediterană. Pierderea acestei ieșiri la mare ar reprezenta o lovitură majoră pentru prestigiul și putere Moscovei. Latakia a servit încă de pe vremea URSS drept bază pentru Flotila a V-a a marinei sovietice. More…

Swift Response 15 și provocările descurajării unei agresiuni împotriva NATO Răspunde

Swift-Response-Osprey

Swift Repsonse 15 este un exercțiu foarte important pentru NATO deoarece testează abilitatea forțelor aliate de a „forța accesul” în zone apărate cu mijloace anti-acces – sisteme anti-aeriene cu raza lungă de acțiune, sisteme anti-nava supersonice ce pot fi lansate de pe nave, submarine, avioane și lansatoare mobile cu baza la sol și rachete balitice cu raza scurtă de acțiune de înaltă precizie. Aceste tipuri de arme ar urma să fie desfășurate de către forțele rusești în cazul anexării unui teritoriu aparținând unui stat NATO (țările baltice de exemplu) pentru a preveni eliberarea acestuia de către forțele alianței.

În paralel cu acest exercițiu de amploare, pe 3 septembrie au fost activate comandamentele forței de reacție rapidă (VJTF) a NATO în 6 țări europene, în conformitate cu deciziile privind răspunsul alianței la agresiunea Rusiei din Ucraina, luate anul trecut la summit-ul din Țara Galilor. Toate aceste aplicații militare și măsuri fac parte din planurile alianței de reasigurare a alianților de pe flancul estic. Pe lângă coordonarea ripostei aliate în cazul unui atac asupra teritoriului unui stat membru NATO, misiunea celor 6 centre va fi și gestionarea echipamentului militar prepoziționat de Statele Unite în țările baltice, Polonia și România – în total 250 de tancuri și vehicule blindate. Acest echipament va fi operat de unități ce vor fi desfășurate în aceste țări la intervale regulate prin rotație. More…

Hans Klemm și propaganda rusă 1

11940434_899222313485957_2095289385075718052_n

Simpla prezență în spațiul public românesc a unor mesaje anti-americane, anti-occidentale și/sau pro-ruse, nu înseamnă că românii sunt vulnerabili la propaganda rusească. Simpla existență a unor vectori de propagandă rusești în limba română nu înseamnă că România este în vreun fel vulnerabilă la mesajele Kremlinului sau că propagandă rusă are vreun succes.

Publicul românesc este vulnerabil la manipulare și dezinformare din cauză că este slab educat și datorită structurii presei românești. Zvonurile, fake news-urile pot fi utilizate ușor pentru a stârni panică în rândul unui public credul. „Rusofobia” istorică românilor, adică teama de politica externă rusă în această zonă de Europă, este un „scut” în fața propagandei rusești. More…

Modernizarea militară poloneză – un model și pentru România? Răspunde

Donald Tusk, Tomasz Siemoniak, Pawe³ Graœ

Geografia vulnerabilității, revizionismul Rusiei, scutul american, centrele de comandă și control ale NATO sunt forțe regionale care împing Polonia și România în aceeași direcție.

Decizia Varșoviei de a cumpăra baterii de rachete Patriot anunțată pe parcursul săptămânii trecute spune multe despre politica de securitate națională a Poloniei. E mai mult decât o simplă tranzacție comercială. Ea reflectă o orientare strategică. Se investește într-o relație specială de apărare. Opțiunea pentru Patriot-uri completează preferința pentru alte produse ultrasensibile din arhitectura defensivă poloneză – precum avioanele F-16, rachetele de croazieră aer-sol de tip JASSM sau sistemul de apărare antibalistică (Aegis), căutate tot peste Ocean. More…

România și miza amenințărilor rusești 3

081101-N-0000X-003

Tipul acesta de presiuni diplomatice însă sunt contraproductive și sfârșesc prin a crea un consens național împotriva potențialului agresor. Sondajele de opinie arată că în jur de două treimi dintre români percep Rusia ca pe o amenințare la adresa țării lor, iar doar 5,2% din români doresc reorientarea politicii externe spre Kremlin. Dacă Rusia chiar ar dori să fie percepută pozitiv de mai mulți români, amenințările cu utilizarea forței sau avertismentele diplomatice brutatele sunt primele care ar trebui să dispară din „arsenalul” diplomației publice rusești. Apoi atât guvernul României cât și președintele Klaus Iohannis sunt pro-americani, pe cale de consecință impactul asupra politicii externe românești este deci zero.

Ceea ce este notabil în privința atacurile diplomatice rusești la adresa României, cel puțin în ultimul an, este concentrarea asupra sistemului antibalistic ce urmează să fie operaționalizat la Deveselu. Acest aspect este unul „normal” având în vedere că anul acesta baza de interceptoare din România urmează să devină operațională. Kremlinul a început să promovează ideea că acesta ar fi un sistem ofensiv și că ar contraveni Tratatalui INF care interzice desfășurare rachetelor de croazieră și balistice cu baza la sol cu o rază de acțiune mai mare de 500 km. Piesa de rezistență a acestei acuzații pe care Rusia o răspândește este faptul că lansatoarele de Deveselu sunt identice cu cele de pe navele americane, respectiv Mk 41 VLS, care pot fi utilizate pentru a lansa rachete de croazieră Tomahawk, și prin urmare instalația ar fi ilegală, chiar dacă aceasta adăpostește interceptori antirachetă! More…