Incertitudinile post-Helsinki Răspunde


În SUA asistăm la o confruntare surdă între establishmentul bipartizan de securitate, care prețuiește alianțele și vrea să le păstreze, și impactul inerțial al ideilor promovate de Steve Bannon, Breitbart & Co, care duc o campanie furibundă pentru dizolvarea lor. Aceștia din urmă beneficiază de ajutorul contextual al retoricii președintelui American.

Cert este că în multe dintre colțurile lumii occidentale apar semne de întrebare privind voința SUA de a mai apăra ordinea liberală internațională. „Președintele Statelor Unite ne semnalează că America a obosit să mai fie polițistul lumii, că America s-ar descurca foarte bine rămânând doar un stat-națiune care să se preocupe preponderent de propria vecinătate“, spune Sikorski. Fostul ministru de Externe al Poloniei identifică astfel catalizatorul care tinde să reseteze percepția față de Statele Unite chiar dincolo de Europa (ea însăși semnalând de ceva timp intenția autonomizării strategice), în spațiul Indo-Pacific-ului. More…

Reclame

Denunțarea acordului nuclear cu Iranul – un dezastru de proporții pentru diplomația americană Răspunde

Denunțarea unilaterală a JCPOA de către SUA are un efect nefast asupra politicii externe americane și ar putea fi sursa unor evoluții diplomatice și strategice negative, dincolo de regiunea Orienului Mijlociu. Abandonarea acordului nuclear cu Iranul concomitent cu cea Acordului climatic de la Paris ar demonstra aliaților europeni ai SUA că nu se mai pot baza deloc pe capacitatea Washingtonului de a respecta sau a pune în aplicare angajamentele internaționale liber asumate și negociate.

Abandonarea JCPOA deschide ușa conflictului militar dintre Teheran și Washington. Iranul este ținta perfectă pentru o intervenție militară americană din cauza programului său balistic, a sponsorizării terorismului în Orientul Mijlociu, relația adversarială îndelungată cu SUA și neîncrederii funciare a Administrației Trump și a Partidului Republican în conduita externă a acestui stat. More…

Dosarul nord-coreean și soarta alianțelor SUA Răspunde


Existența arsenalului nuclear nord-coreean reprezintă o variabilă menită să-l forțeze pe președintele american să se gândească de două ori la prețul pe care este dispus să-l plătească pentru apărarea aliaților.

În general, este puțin plauzibil ca o dinastie politică, rațională în felul ei, preocupată în mod fundamental de supraviețuire, să renunțe la arsenalul care-i garantează existența fără că SUA să demonstreze că sunt dispuse la concesii la fel de revoluționare. Cu atât mai puțin după ce memoria instituțională a regimului a văzut ce se întâmplă cu cele care nu au această garanție ultimă, precum Gaddafi sau Hussein. More…

Falimentul politic al doctrinei „America First!” Răspunde

În ciuda faptului că Trump susține sus și tare în fața electoratului său că pune interesele americane pe primul loc, în practică lucrurile nu stau așa. Confruntat cu scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 – un fapt fără precedent prin dimensiunea operațiunii de dezinformare și manipulare online, Trump nu numai că nu-l trage la răspundere pe omologul său rus, Vladimir Putin, ci s-a opus pachetului de sancțiuni adoptat de Congres. Trump a luat de bune dezmințirile lui Vladimir Putin în dauna dovezilor aduse și a analizelor oferite de serviciile secrete americane.

America First! este un atac direct la adresa unuia dintre miturile fondatoare ale politicii americane și ale conservatorilor – „cetatea de pe colină” (city upon the hill). Este fix antiteza excepționalismului american. Trump propune o viziune nativistă (naționalistă, xenofobă și șovină) fundamentată pe un izolaționism rudimentar – construcția unui zid la granița cu Mexicul pe care vecinul de la sud să-l plătească, restricționarea parțială a imigrației din Orientul Mijlociu, ostilitate față de alianțele tradiționale americane și retragerea din organizațiile și acordurile internaționale care nu ar reprezenta interesele americane). More…

Rex Tillerson și consolidarea alianței cu Europa Răspunde

Suntem preocupați de iliberalismul din interiorul UE, dar uităm uneori de proiectul marilor puteri iliberale (Rusia şi China) care vor să-și croiască propria ordine, propria sfera de influență după chipul și asemănarea lor.

Sunt tot mai multe voci care nu se sfiesc să articuleze urgența momentului. De exem­plu, senatorul John McCain, aflat la 81 de ani, măcinat de cancer, nu are timp de pierdut cu lucruri or­di­nare. Este mai degrabă in­teresat de proiecțiile tes­ta­mentare. Astfel, în tra­di­ți­onalul număr dedicat ten­dințelor anului viitor, pu­blicat de The Economist, el vorbește despre im­pe­ra­ti­vul apărării ordinii liberale, o lume coagulată pe o altă fundație decât pasiunile et­no-naționaliste, sferele de influență sau excesele politicii de putere More…

Sfârșitul acordului nuclear cu Iranul? Răspunde

Pe 13 octombrie Donald Trump a anunțat într-un discurs bombastic și lipsit de substanță că Iranul violează „spiritul” acordului nuclear – JCPOA – și ca președinte al SUA el nu poate să verfice („să certifice”) în fața Congresului că Teheranul respectă litera acestui instrument diplomatic. Până în acest moment toți actorii implicați în acordul care a pus capăt efectiv programului nuclear clandestin iranian au confirmat faptul că Iranul își respectă angajamentele.

Refuzul Administrației Trump de a recunoaște că Iranul respectă termenii acordului nuclear reprezintă o nouă lovitură aplicată credibilității diplomației americane. Mesajul pe care îl transmit Statele Unite, prin vocea lui Trump, este că nu vă puteți baza pe noi să respectăm și să aplicăm tratatele și acordurile pe care noi înșine le-am inițiat, negociat, semnat și/sau ratificat. Este o situație care aduce aminte de respingerea de către Congresul SUA a Tratatului de la Versailles în 1920. More…

Suveranism și nativism la ONU Răspunde

Dar, pen­tru un președinte preo­cu­pat de apărarea suver­a­ni­tății, rămâne suspect de tă­cut asupra unui aspect che­ie: interferența rusă în ale­gerile de anul trecut, rea­li­tate asumată de Congres și considerată drept un atac asupra democrației americane.

Citită atent, filozofia articulată de Donald Trump la ONU îl plasează mai aproape de proiectele Rusiei și Chinei. More…

Ruleta nucleară din Coreea Răspunde

2017 reprezintă cea mai periculoasă perioadă din punct de vedere ale securității internaționale pentru Peninsula Coreană. În cele 9 luni de zile care s-au scurs de la începutul acestui an, Republica Populară Democratică Coreeană a reușit să demonstreze că deține potențialul de a produce o rachetă balistică intercontinentală (o rachetă cu o rază de acțiune mai mare de 5000 km), că poate miniaturiza un fococ nuclear sau termonuclear astfel încât să poată fi instalat cu succes pe o rachetă balistică intercontinentală și că deține și fabrică arme termonucleare (bombe cu hidrogen).

Testul termonuclear din 3 septembrie 2017, coroborat cu lansarea pe 3 iulie a unei rachete balistice intercontinentale, pun SUA într-o poziție extrem de dificilă – pentru prima dată Coreea de Nord poate amenința teritoriul american cu lovituri nucleare. Chiar dacă s-ar putea să mai dureze ceva timp până când nord-coreenii pun în serviciu o rachetă balistică intercontinentală cu focos termonuclear, mesajul e destul de clar: în cazul unui conflict, teritoriul american poate fi lovit. More…

Trump-Iohannis: un postmortem Răspunde

Autorităție române și decidenții politici s-au felicitat frenetic, în presă și la televizor, în legătură cu „succesul” vizitei lui Klaus Iohannis la Washington și întâlnirea acestuia cu omologul său Donald Trump. Problemele acestei vizite sunt multiple, dar ele pot fi reduse la doi factori: cum definim/măsurăm succesul? și ce a obținut România în materie de politică externă?

Chiar dacă pentru prima dată din 2002 încoace președintele României și cel al SUA au apărut împreună în public și au răspuns întrebărilor presei, trebuie să fim conștienți că Administrația Trump nu este una care să opereze în „parametri normali” ai unei administrații prezidențiale americane. Trump nu înțelege jocul diplomatic, semnificațiile alianțelor sau alocă destulă atenție formulării politicei externe americane, dincolo de sloganele de uz intern. More…

Avem o armată subfinanțată de mulți ani, cu o strategie de transformare eșuată 1

Prima întâlnire Trump–Putin nu a fost una bilaterală, oficială, cu subiecte negociate. Din această cauză, întâlnirea dintre cei doi președinţi nu a avut și o suită diplomatică cu ambasadori, consilieri și înalți responsabili din ambele guverne. În mod normal, la o întâlnire în marja unei reuniuni G20 nu vom avea niciodată referiri și concluzii/decizii pe subiecte precum drepturile omului, principiile democrației, Crimeea sau altele. Pe termen scurt, cred că sunt șanse mici ca să se organizeze o întâlnire bilaterală oficială americano-rusă în care să fie discutate sau să se convină ceva pe dosarele importante.

Sigur, în ansamblul său, administrația americană a oferit pretexte foarte bune pentru a împinge Europa în direcția autonomizării strategice. Însă despre acest obiectiv se vorbește din 2012. În documentele oficiale europene se vorbește de autonomia strategică de multă vreme. Chiar și britanicii au susținut-o. Ideea a fost întărită anul trecut prin lansarea Strategiei Globale a UE și acum este în proces de implementare. Cumva se revine la o școală de gândire din Europa Veche, potrivit căreia Europa trebuie să-și asume un rol global. În contrast, NATO nu-și asumă un rol global. Dezbaterea a fost blocată în Alianță înainte de 2010. More…

Fuga lui Donald Trump de Articolul 5 Răspunde

Simbolurile contează în relațiile internaționale. Sunt exact ceea ce pescuiesc „prădătorii“ din ape tulburi. Militarii înțeleg foarte bine acest lucru. În urmă cu câteva luni, amiralul Harris, șeful unuia dintre marile comandamente re­gionale americane (cel din Pacific), spunea că descurajarea este o ecuație compusă din câ­te­va variabile – „capabilități înmulţit cu de­ter­minare înmulţit cu mesaj“ – care, proiectate la unison, afec­tează percepția publicului țintă. „Dacă una dintre aces­tea este zero, atunci nu ai ni­cio descurajare“, spune Har­ris. Ultimele componente sunt în mod direct afectate prin ne­asumarea Articolului 5. Oa­re ce mesaj și ce determinare a proiectat Trump săptămâna trecută?

Pentru cancelarul german pare că rup­tura de anglo-sferă ar fi devenit un fapt împlinit. Este o muzică parcă special pregătită pentru proas­pătul locatar de la Palatul Elysée. În definitiv, este exact pledoaria de campanie a lui Ma­cron, care, în paginile Financial Times, vorbea despre emanciparea Europei de sub tutela americană… More…

Iohannis la Casa Albă. Relația româno-americană în epoca Trump Răspunde

Vizita lui Klaus Iohannis pică foarte prost. Pe de o parte are loc la scurt timp de la Summitul NATO de la Bruxelles și retragerea SUA din Acordul de la Paris, ambele evenimente considerate afronturi grave de către aliații europeni. Pe de altă parte pe 8 iunie fostul director al FBI James Comey a depus mărturia în fața comisiei parlamentare care anchetează implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 și conexiunile cu Administrația Trump. Acest scandal politic major are toate șansele să compromită definitiv mandatul lui Donald Trump. Având în vedere dezvăluirile făcute de Comey pe 8 iunie în timpul audierii sale e greu de crezut că pe 9 iunie, Trump se va putea concentra asupra  mesajului președintelui român. Este posibil ca președintele american să folosească vizita omologului său român pentru a abate atenția de la scandalul Rusia/Comey și a demonstra ce diplomat bun este.

Donald Trump este primul și singurul președinte american care nu sprijină proiectul integrării europene – la 70 de ani de la lansarea Programului Marshall. Sprijinul său pentru Brexit și Front National, precum și afișarea cu lideri politici eurosceptici și populiști precum Nigel Farage sau Marine Le Pen, dublate de atacurile la adresa Germaniei, indică respingerea și neînțelegerea proiectului european. Încurajarea tendințelor populiste și eurosceptice pe bătrânul continent nu face altceva decât să dubleze eforturile rusești de scindare și subminare a Uniunii Europene. În prezent comunitatea europeană este atacată din est de revizionismul Rusiei și de peste ocean de ignoranța și populismul președintelui SUA. More…