Gazoductul Iaşi-Ungheni și geopolitica energetică a Rusiei Răspunde

gazoduct-iasi-ungheni.wekt4lon30

Ileana Racheru a comentat pentru Revista 22 inaugurarea gazoductului Iași-Ungheni

În ciuda retoricii guvernului de la București și a MAE, Rusia a câștigat, cel puțin temporar, micul război geopolitic cu gazoductul Iași-Ungheni.

La 18 septembrie, Iurie Leancă, șeful gu­ver­nului de la Chișinău, a declarat că gazoductul Iaşi-Ungheni reprezintă doar un proiect cu va­loare simbolică pentru independenţa energetică a Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă și că pornirea lui depinde de compania Moldovagaz (controlată 51% de Gazprom). La 27 august 2014, atunci când a fost inaugurat gazoductul, pre­mierul de la Chişinău afirma:

De la 1 septembrie gazul românesc va trece Prutul, ini­țial într-o primă cantitate, asigurând astfel o sursă alternativă.

Informațiile prezentate de presa de la Chișinău și București, la două săptămâni de la inaugurare, arată că declarațiile celor doi premieri, Victor Ponta și Iurie Leancă, au fost simple promisiuni, înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale care se vor desfășura în noiembrie în cele două state. În prezent, proiectul independenţei energetice a Republicii Moldova este incomplet şi nefuncţional. Compania Vestmoldtransgaz, creată special de guvernul de la Chișinău pentru acest proiect, nu a obținut încă licența. Vice­premierul Adrian Cându se va deplasa la Moscova pentru a discuta despre posibilitatea ca sub­sidiarele Moldovagaz, controlate de Gazprom, să poată importa gaz din România. Chiar dacă va depăși toate aceste obstacole, gazoductul Iași-Ungheni va funcționa doar la o capacitate de 2% și va necesita construirea unei stații de comprimare la Onești și a unui nou gazoduct care să lege Ungheni de zona Chișinăului (unde se află cei mai mulți consumatori industriali).

„Capul plecat sabia nu-l taie“, aşa ar putea fi sintetizată stra­tegia energetică a Moldovei. Dincolo de presiunile exercitate de Federaţia Rusă, situaţia Republicii Moldova se explică prin interesele pe care guvernanții de orice culoare politică le-au urmat în negocierile cu Moscova. Aceste interese au avut ca obiectiv major menţinerea status-quo-ului politic, prin obţinerea unui preţ mai mic decât cel practicat pe piaţa europeană sau reeşalonarea datoriilor pentru gazul livrat. În toată perioada care urmat după proclamarea independenţei, guvernanţii de la Chişinău nu au încercat să implementeze o strategie energetică care să urmărească realizarea intereselor Republicii Moldova și asi­gurarea unei independenţe politice reale.

În relația cu Republica Moldova, Rusia a manipulat prețul la gaz și reeșalonarea datoriilor până când companiile rusești au ajuns să controleze sistemul moldovean de aprovizionare cu gaz. Spre deosebire de guvernanţii de la Chişinău, Moscova a avut o strategie pe termen lung, implementată pas cu pas, pentru a asigura dependenţa energetică şi, indirect, pe cea politică a Republicii Moldova. Legislația moldovenească care a stat la baza demonopolizării pieței de gaze naturale a asigurat doar separarea juridică a activităților de transport de cele de furnizare și producție. În practică, acest lucru a însemnat crearea mai multor subsidiare ale Moldovagaz pentru furnizare și transport. În paralel, Moscova a monitorizat atent și a subminat tentativele Republicii Moldova de a diversifica sursele de aprovizionare cu gaz. În anul 2012, după ce fostul premier moldovean Vlad Filat și Victor Ponta au semnat o declarație comună privind cooperarea în domeniul securității energetice (ce prevedea inclusiv construirea gazoductului Iași-Ungheni), Rusia s-a asigurat că, cel puţin pe termen scurt, acesta nu va putea fi operațional. Obiectivul vizat a fost menținerea legislației care favoriza monopolul Gazprom (ce con­tro­lează Moldovagaz) prin solicitarea adresată autorităţilor de la Chişinău (şi implicit UE) de a amâna implementarea de către Moldova a pachetului energetic III, care prespune separarea activităților de transport de cele de producție și furnizare în domeniile electricitate și gaze naturale.

În vara lui 2012, la cererea Moscovei şi în urma negocierilor cu Bruxellesul, oficialii de la Chişinău au obţinut amânarea implementării pachetului energetic III, care ar fi scos din joc filialele Gazprom (Energocom sau Unghenigaz) care urmau să încheie contracte de furnizare cu Romgaz pentru aprovizionarea gazoductului Iași-Ungheni. Adoptarea pachetului energetic III ar fi putut înlătura și necesitatea de a construi un sector suplimentar (de prelungire) a gazoductului Iași-Ungheni, până la Chișinău, ca alternativă la cele controlate de Gazprom pentru asigurarea transportului gazului venit din România de la Ungheni la Chișinău.

În ciuda retoricii guvernului de la București și a MAE, Rusia a câștigat, cel puțin temporar, micul război geopolitic cu gazoductul Iași-Ungheni. Dar deznodământul este pus sub semnul întrebării de UE, care a anunțat că va investi pentru construirea sectorului suplimentar, Ungheni-Chișinău. Câștigarea micului război geopolitic depinde de felul în care autoritățile de la Chișinău vor gestiona construirea sectorului suplimentar, iar cele de la București vor realiza stația de comprimare de la Onești. Temerile sunt întemeiate. După alegerile din noiembrie, gazoductul nu va mai fi o miză electorală decât după patru și, respectiv, cinci ani.

Ileana Racheru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s