Intro.

În privința alegerilor naționale, sunt de obicei tolerant cu faptul că partidele nu publică programe. În definitv, fluxul de comunicare este continuu și cetățeanul are ocazia să se lămurească care sunt promisiunile formațiunilor politice.

Lucrurile se schimbă în cazul alegerilor europene. Aici discutăm odată la patru ani și ar fi de dorit să știm și noi ce vor partidele de la și în Europa.

În plus, ar fi de dorit ca partidele și candidații să vrea lucruri care există. La ultimele alegeri am fost atât de sătul de „voi apăra interesele românești” și „voi fi un ambasador al României” că nu am mers la vot. Parlamentul European este gândit pentru a reprezenta interesul general al Europei. Evident, parlamentarii pot reprezenta ce doresc ei, dar influența lor este tot asupra legislației generale. Un senator român poate repara biserici și atrage investiții preferențiale în circumscripția sa – aceste pârghii îi sunt, în general, inaccesibile europarlamentarului. Orice descriere a mandatului unui europarlamentar care nu ține seamă de aceste limite este o fraudă intelectuală.

Concurenți

Să vedem, deci, ce ne oferă partidele și candidații independenți. În ordinea aproximativă a procentelor de pe tricou.

În cazul PSD am găsit repede zona de campanie pe situl partidului. Programul însă este contraintuitiv plasat într-o pagină care se numește Promovează campania. Așa cum este de așteptat pentru o campanie care se numește „Mândri că suntem români”, temele europene sunt mai degrabă absente:

Veniți alături de noi, pe 25 mai, pentru a vota candidații PSD-UNPR-PC, pentru alegerile europene, o campanie electorală despre cine face România Puternică în Europa. Suntem mândri că suntem români și trimitem la Bruxelles o echipă de oameni care să îi apere pe români. Promovăm, prin această campanie, un mesaj pozitiv și constructiv – despre cum luptăm pentru România, despre cum ne ținem de cuvânt și despre cum construim o Românie puternică aici, acasă, dar și în Europa, unde prea mult timp ne-a fost rușine de modul în care regimul Băsescu ne-a reprezentat.

La PNL, în schimb, am găsit imediat Manifestul PNL Pentru Parlamentul European 2014, deși, altfel, campania liberală de până acum mi s-a părut timidă. Sloganul de pornire („Liberalii sunt EuroCampionii României”) nu spune mare lucru, dar continuarea este la obiect:

Cele mai multe legi aplicate în România sunt decise în Parlamentul European, care modelează viața a 500 de milioane de oameni. Dintre ei, 20 de milioane sunt români. Pentru ca viața noastră să fie mai bună este nevoie de legi bune, făcute de oameni politici competenți, cu experiență în cadrul mecanismelor europene de decizie și care au curajul să schimbe lumea în care trăim.

Europa este în fața unor decizii istorice pentru viitorul ei politic și economic într-o lume care își reașază centrele de putere. Alegerile europarlamentare de acum înseamnă România și Europa de mâine. Iar votul de acum ne va întări sau ne va slăbi vocea în corul națiunilor europene.

Evident, referința la „vocea României” nu are treabă cu mandatul de europaramentar. Dar mesajul este că PNL dorește să facă în PE legi bune. Ce înseamnă legi bune, scrie în document, care este relativ detaliat. Din nefericire nu este clar cum și cu cine va promova PNL aceste legi. Va fi alături de Liberalii lui Verhofstadt? Sau alături de Popularii lui Juncker?

La PDL deja începe pustiul. Găsim niște declarații ale d-lui Stolojan (despre buget) sau ale d-nei Macovei (despre R. Moldova). Din fericire mi-am amintit un clip electoral care circulă pe Facebook. Îl copiez aici: https://www.facebook.com/photo.php?v=728900447156109

Candidații ne vorbesc despre cum va fi România sub mandatul lor, fonduri europene, corupție. Chiar dacă unele din aceste teme pot avea o dimensiune europeană, mesajul este în mod evident unul local. Pe final avem și un pic de mândrie națională, ca, deh, se cere.

La PMP aflăm că si-a lansat candidatii la europarlamentare in Centrul Vechi. Bun, și ce mesaje au fost? Păi…

Dupa noiembrie 2014 (sic), Romania va continua pe un drum al modernizarii, al dezvoltarii, va continua sa sprijine lupta impotriva coruptiei, justitia. Noi dam semnalul astazi ca vrem sa schimbam clasa politica”, a declarat Elena Udrea, in Centrul Vechi.

Adică europenele sunt o etapă pentru prezidențiale și atâta tot.

Deși nu este foarte vizibil pe Google, Mircea Diaconu are un sit. Pe sit, un clip de 30 de secunde. În clip aflăm tot ce avem nevoie să știm, în viziunea candidatului, pentru a vota:

După ce vedeți clipul, ați putea crede că sunt ironic. Nu sunt. Influența unui independent asupra legislației este marginală. Faptul că dl Diaconu nu pretinde decât că va vorbi altfel despre România este un comportament transparent față de alegător. Dacă veți vota cu oricare din partide, acestea vă vor înșela așteptările într-o oarecare măsură. Mircea Diaconu în schimb, va putea face ceea ce a promis (adică aproape nimic).

PFC face un Apel pentru respectarea dreptului la vot al românilor din diaspora. Dar nu ne spune de ce am vota cu ei. Noroc cu Andrei Pleșu, căci altfel am fi fost cu totul în ceață:

Voi vota cu Mihai-Răzvan Ungureanu. Sau îi socotiți mai potriviți pe D. Drăghici, pe C. Bușoi, pe M-J. Marinescu, sau pe altul? Cum credeți. Dar eu prefer să mă știu reprezentat de un domn care știe bine o meserie (aceea de istoric), vorbește frumos englezește, a condus un ministe, un guvern și un serviciu de informații. N-o să facă gafe, n-o să doarmă în post și n-o să mă facă de rușine. (sursa)

Dacă pentru dna Udrea votul pentru PMP e un mod de a ajuta partidul să meargă mai departe, pentru domnul Pleșu votul (pentru PFC) este un mod de a-și exercita obligațiile civice fără să fie jenat.

PPDD nu are sit sau pagină de campanie, nu mai zic de program. După eforturi considerabile, am găsit emisiunea în care Dan Diaconescu a lansat partidulîn cursa pentru europarlamentare. Așa cum poate așteptați a vorbit (singur) aproape despre orice altceva, incluzând confiscarea averilor ilicite și administrarea lor de către o companie de stat.

Mai departe, dar nu prea departe, PRM nu are nici el un sit de campanie. Am găsit în schimb un interviu pe Agerpres în care Tribunul ne explică ce și cum:

AGERPRES: Care considerați că vor fi temele de campanie pentru alegerile europene în România?

Corneliu Vadim Tudor: Nivelul de trai și corupția. Sînt două teme. Creșterea nivelului de trai, ceea ce înseamnă renașterea economiei, și să nu se mai exploateze capitalul. La București, aproape totul e dat pe mîna străinilor: exploatarea apei, a curentului electric, a gazelor naturale. Deci, o mai bună guvernare a țării. Voi saluta întotdeauna acele demersuri judiciare care îi vor băga la pușcărie pe cei vinovați de dezastrul țării. Dar să fie cu probe adevărate, să nu fie răfuială politică. O justiție nu se poate face numai pe intuiții și fler, ci pe probe imbatabile

Ceva informație am găsit și pe situl lui Iulian Capsali, sub forma unui clip audio de 40 de secunde intitulat „De ce trebuie să ieși din casă pe 25 mai”.

Interpretarea acestui clip este dificilă. Dl Capsali ne anunță că legiuitorii europeni sunt opuși ortodoxiei și a ființei naționale. Deci să îl votăm pe el. Ce va face însă acolo este un mister. Sau poate nu. Pentru un creștin mărturisirea adevărului este o faptă buna în sine, indiferent de consecințe. Vorbind în plenul PE dl Capsali, împreună cu cei ce l-au votat, devine, în proprii, săi ochi un „mărturisitor”. Un paragraf din prezentarea pare să susțină această interpretare.

Parlamentul European este locul în care astăzi se decide viitorul popoarelor europene. Însă, până acum, majoritatea reprezentanților noștri au votat, în cele mai multe cazuri, așa cum li s-a dictat din culise, mai curând împotriva intereselor familiei, a suveranității naționale, a educației și sănătății poporului român. Cu ajutorul dumneavoastră, vom încerca să adunăm semnăturile necesare pentru participarea lui Iulian Capsali la alegerile europarlamentare și pentru câștigarea acestui loc în Parlamentul European, unde să ne reprezinte voința.

Observați, în mod particular, cum dl Capsali promite să ne reprezinte voința, nu să și producă un rezultat tangibil.

Ierarhie

Cu tristețe voi spune că cei mai deschiși candidați sunt independenții. Când am pornit documentarea pentru articol știam că un independent nu poate să schimbe ordinea legală a Uniunii. Am fost plăcut surprins să văd că domnii Diaconu și Capsali nu mă mint prin afirmație sau omisiune.

Urmează PNL. Liberalii au program, programul vorbește despre ce trebuie dar sunt trași înapoi de criza de identitate euro-ideologică.

Pe locul trei se află PSD. Substanța europeană este profund minoritară în materialele sale de campanie, dar există.

Pe locul patru,  PMP și PFC. Ambele partide candidează ca să se afirme și nu pare să le pese nici cât negru sub unghie de PE. Dar măcar nu ne vând povești vânătorești ci ne oferă un spectacol al personalității candidaților. Într-un fel, aceste partide seamănă cu cei doi candidați independenți. Dar pretențiile mele sunt mai mari, de unde și această poziționare.

Pe locul cinci se află PDL. Mesajul lor este cel clasic de la ultimele alegeri: votați-ne și obținem ceva de la Europa pentru voi. Dacă PDL ar binevoi să aibă un program, probabil ar scrie ceva și despre temele europene și ar prinde locul trei împreună cu PSD.

Pe locul șase PPDD și PRM. Teme de campanie dintr-o altă realitate decât cea a politicii europene. Poate chiar teme dintr-o altă realitate pur și simplu.

A fi și a face

Ni se spune obsesiv să ne uităm cine sunt cei care ne cer votul. Eu vă propun să vă uitați în primul rând la ce spun că vor face. Apoi, încercați să vă dați seama ce au de gând cu adevărat să facă. Apoi aplicați un filtru de plauzibilitate. Și abia apoi, și numai peste cei rămași, merită să ne uităm la CVuri.

Căci un candidat care nu are de gând să facă nimic, sau are de gând să facă lucruri care nu se pot face, degeaba este el cine este și are CVul pe care îl are.

Haideți să îi votăm pe cei ce fac ceva, nu pe cei ce sunt cineva. Întru această idee, aștept noi mesaje și programe dinspre partide.

Andrei Tiut