România şi Orientul Mijlociu sau de ce ar trebui reactivat un parteneriat 1

Am avut plăcerea să mă reîntâlnesc zilele trecute cu o veche cunoştiinţă – Manuela Paraipan, un observator şi cunoscător al politicii Orientului Mijlociu şi a Levantului. Din această întâlnire fortuită a rezultat un interviu, pe care Manuela a avut bunăvoinţa să mi-l acorde:

1.Ce ar avea România de câştigat dacă s-ar implica in Orientul Mijlociu şi Levant?
Înainte de 1989 Romania a avut şi a intreţinut o relatie privilegiată cu lumea arabă
şi musulmană.  Între timp, multe s-au schimbat şi pentru noi, şi pentru ei. Parteneriatul activ s-a transformat într-unul pasiv.  Ca stat membru al Uniunii Europene, NATO, ONU şi a altor organizaţii la nivel internaţional, România beneficiază de o poziţie favorabilă pentru a juca un rol dinamic în regiune. Ce câştigăm? În momentul în care venim cu o politică externă coerentă şi cu proiecte pragmatice care să ne facă vizibili, vom beneficia de influenţă, iar aceasta înseamnă putere.

2. Care ar fi oportunităţile în care companiile româneşti ar putea investi?
Oportunităţile sunt multe: de la industria IT, la cea petrolieră, la industria maşinilor grele, turism, servicii ş.a.m.d. M-aş fi aşteptat ca mai multe firme româneşti să participe la reconstrucţia si dezvoltarea Irakului. Securitatea e încă precară în această ţară, dar chiar şi in aceste condiţii, beneficiile sunt mai mari decât pierderile.

3. Cum s-ar putea implica România in procesul de pace din regiune?
România şi-ar putea oferi oficiile de negociator prin intermediul MAE şi al unui lobby organizat. Acest lobby ar putea avea o componentă de business, prin participarea şi implicarea oamenilor de afaceri şi o componentă socio-politică.  De exemplu, un think tank, o fundaţie prin reprezentanţii ei, va avea mai mult
ă libertate de mişcare şi de exprimare decât o ambasadă şi personalul aferent.
Oriunde mă uit în jurul nostru, de la Europa, la America, la Asia (
şi nu numai),  văd o preocupare continuă de acţiune pe diverse planuri, de colaborare cu, şi de informare despre celălalt. Nu ştiu dacă unii dintre noi se consideră a fi in centrul universului, dar cred că dacă continuăm pe acest drum atuurile se pierd şi rămânem nişte spectatori.

4. Care este percepţia despre România în Orientul Mijlociu?
Aş spune ca avem o imagine bună.

5. Prin ce se caracterizează procesul politic din Liban?
Putem conversa ore intregi pe marginea acestui subiect f
ără să-l epuizăm.  Libanul e o democraţie confesională. Au 18 secte recunoscute prin lege, dintre care 5 sau 6 sunt mai importante. E o ţara a minorităţilor, în care toţi, din motive evidente, îşi doresc să guverneze. Teoretic au şi opoziţie. Post-Taef şi mai recent post-Doha se încearcă o readaptare a sistemului politic la noile realităţi naţionale, regionale şi internaţionale.
Luna viitoare, pe 7 iunie, vor avea loc alegeri legislative. Fără să intru
în detalii spun doar că această campanie a fost (şi încă mai e) una foarte activă, interesantă de studiat pentru cei care iubesc Orientul şi PR-ul politic, iar simbolismul rezultatului final, mai mult decat rezultatul in sine, va avea un impact major, mediatic şi nu numai. Spun simbolism, pentru că într-o ţară a minorităţilor, singura soluţie pentru a merge înainte e de a coopera, şi de a lucra cu ceilalţi.

6. Se inregistrează o tendinţă spre democratizare în Levant si Orientul Mijlociu sau modelul autoritar rezistă reformei si schimbării?

Nu ştiu ce inţelegi tu prin democratizare, şi termenul deşi sună bine, e uşor găunos. Nu suntem încremeniţi intr-o formă dată, nici noi, şi nici ei. Exista o tendinţă progresistă, la fel cum exista o tendinţă de adaptare şi readaptare la evenimentele globale. Trăim într-o societate, acest sat global, în care suntem interdependenţi. Ne place sau nu aceasta e realitatea. Modelul autoritar e viu dar şi reforma e prezentă si energică, şi mai mult, nu poate fi oprita.

7. Care este actorul extern cel mai activ in Orientul Mijlociu şi Levant?
Nu cred ca putem discuta de un singur actor extern activ
în intreaga zona.  Sunt mai mulţi, şi deşi zarurile au fost aruncate, încă nu s-au făcut toate jocurile.  Statele Unite au o pozitie privilegiata, la fel  Rusia, China şi vin din urma, India, unele ţări din America Latină şi unele state europene. Uniunea Europeană are şansa de a juca un rol crucial dacă va reuşi să promoveze o politică unitară în regiune.

8. Există şanse de relansare a procesului de pace pe termen scurt ?
Procesul de pace a continuat indirect şi în vreme de conflict.  La nivel regional, ţari ca Arabia Saudită şi Egiptul, pe de-o parte, şi Iranul şi aliaţii săi pe cealaltă parte, îşi rediscută rolul. Dialogul nu e calm şi nici facil. Între realitatea armelor nucleare, problema palestiniană, interesele jucătorilor regionali, mai mici şi mai mari, şi interesele jucatorilor externi, rămâne propaganda destinată maselor şi speranţa că retorica de multe ori, agresivă, nu se va transforma
în acţiuni militare.

A consemnat:

George VIŞAN

Anunțuri

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s