Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgul Mureş: tot o politizare excesivă a educaţiei rămâne Răspunde

Din motive electorale oportuniste, opoziţia a declanşat o moţiune de cenzură împotrivă Guvernului, în care amalgamează decizia de înfiinţare a unei secţii în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgul Mureş cu decizia de a privatiza o serie de companii de stat, înfăşurând totul într-o retorică paranoică expirată din tolba propagandei FSN a anilor 1990 care demonstrează cât de săracă cu duhul este alianţa USL. More…

Extremele se atrag, însă cea stângă beneficiază încă de tratament preferenţial în raport cu cea dreaptă 8

Deşi au trecut circa 20 de ani de la căderea comunismului, ideologia totalitară de extremă stângă şi numeroasele reformulări, justificări, rectificări, nuanţări şi dezvoltări ale acesteia continuă să beneficieze de un tratament (supra)preferenţial la nivel politic, academic şi în masa largă a opiniei publice comparativ cu ideologia totalitară de extremă dreaptă. Acest lucru este cu atât mai de neînţeles cu cât ideologia totalitară de extremă stânga este prioritară în raport cu ideologia totalitară aşa-zis de extremă dreapta, care nu a fost decât o reformulare a acesteia din urmă, şi a fost mult mai longevivă şi mai distructivă. Mai mult, deşi acest lucru se aminteşte rar, chiar şi anumite elemente care particularizau ideologia totalitară de dreaptă – în esenţă exploatarea unui filon tradiţionalist şi xenofob – au fost asimilate în timp, deşi la o intensitate mai scăzută, de majoritatea regimurilor totalitare de stânga. More…

Paşte fericit! Răspunde

Efectele mortale ale ideilor „progresiste” neostângiste Răspunde

În istorie – şi mai ales în istoria din ce în ce mai globalizată a ultimelor două veacuri – ţările mai puţin dezvoltate suferă un proces de aculturare din partea ţărilor mai dezvoltate, prin care are loc un transfer benefic, dar adesea dificil, de cunoaştere, de norme sociale şi de tehnologie. Din nefericire, acest proces de aculturare are adesea efecte nocive acolo unde intelighenţia, liderii politicii şi ale categorii sociale care intră în contract cu cele mai „progresiste” idei din ţările dezvoltate nu are discernământul să distingă între ideile bune care trebuie adoptate, atent adaptate la condiţiile locale şi apoi emulate şi ideile rele, adesea ridicole, absurde, chiar catastrofale, care trebuie evitate şi respinse. More…

Sociologia fără fond a domnului Vasile Dâncu 2

În opinia domnului Dâncu, cei 73% dintre români care se consideră ca făcând parte din clasa de mijloc suferă de o „dureroasă iluzie”, această categorie socio-economică ridicându-se în realitate la numai 15% în opinia sociologului şi politicianului social-democrat. De ce anume s-ar înşela atât de mult românii domnul Dâncu nu ne spune, nici nu ne oferă o definiţie riguroasă a clasei de mijloc – şi asta pentru că nici nu există una! Conceptul de clasă de mijloc este unul vag si problematic, cu o istorie ideologică, politică, socială, economică şi culturală lungă şi încărcată. More…

Principii de reformă electorală Răspunde

Parlamentul discută din nou modificarea legii electorale şi propune, din câte se pare, nimic altceva decât o nouă variantă a sistemului opac de vot mixt, „uninominal-proporţionalist”, care a fost introdus prin legea electorală din 2008, deşi unele formaţiuni politice, atât de la putere cât şi din opoziţie, se declară oficial în favoarea unui sistem de vot „uninominal” sau majoritarist… Aşadar, această nouă propunere de reformă electorală, încercată ca şi ultima taman în an electoral şi realizată după dictonul neaoş caragialesc „să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica!/să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!”, a ajuns din nou captivă calculelor obscure şi intereselor înguste de partid şi de grup ale unei clase politice profund disfuncţionale şi mult îndepărtată de interesele reale ale ţării şi ale cetăţeanului (care de altfel a ajuns la un vârf statistic al apatiei politice). More…

Arta politică şi politica artei Răspunde

Urmare a bulversărilor enorme provocate de regimul totalitar comunist, societatea românească suferă nu doar de o adâncă ocultare a memoriei istorice, ci şi de o atrofiere a simţului estetic. La mai bine de 20 de ani de la căderea comunismului, scuarurile publice din oraşe, de pildă, deşi curăţite de statuile industriale dedicate lui Lenin şi Marx, sunt invadate de amenajări comerciale improvizate ori de noi monumente de o calitate îndoielnică, în timp ce monumentele de for public de o înaltă valoare artistică şi istorică, distruse sistematic după 1947 din motive ideologice, nu sunt reconstruite. Totuşi, în ultimii ani reprezentanţii autorităţilor publice par să înţeleagă – dacă nu necesitatea – atunci măcar utilitatea reconstruirii unora dintre aceste elegante monumente publice dedicate unor personalităţi şi evenimente din epoca precomunistă. More…

O pledoarie pentru o nouă Constituţie Răspunde

Actualul regim constituţional din România, instituit în anul 1991 şi revizuit marginal în anul 2003, conţine o serie întreagă de idiosincrazii ideologice tributare mentalităţii gorbacioviste a FSN şi  o sumă de imperfecţiuni, incoerenţe şi ambiguităţi, în special la nivel instituţional, care şi-au revelat neajunsurile în ultimii 20 de ani.  Din acest motiv, o nouă Constituţie – şi nu doar o nouă revizuire a documentului parentat de Ion Iliescu şi Antonie Iorgovan, care în parte nu face decât să corecteze o revizuire anterioară care s-a dovedit proastă, aşa cum doreşte preşedintele Traian Băsescu şi actuala coaliţie de la putere – constituie demersul necesar pentru a soluţiona problemele de fond puse de actul constituţional din prezent. Adoptarea unei noi Constituţii înseamnă convocarea unei Adunări Constituante, care să îşi desfăşoare lucrările în paralel cu Parlamentul, până la ratificarea şi intrarea în vigoare a noului regim constituţional.

More…

Campania „Nu ne vindem ţara” II 6

Când credeai că nimic nu te mai poate surprinde, citeşti în ziarul Pravda, adică Adevărul în limba română, cum domnul Florin Iaru – un veteran atât al „Glorioasei Revoluţii” din decembrie ’89 cât şi al represiunii din Piaţa Universităţii din ’90 – se face ecoul lui Victor Ponta, liderul cheguevarist al PSD, şi declanşează în mod poetic campania „Nu ne vindem ţara II”!… „O ţară care îşi vinde resursele este condamnată la subdezvoltare”, conchide sapienţial domnul Iaru, aceeaşi persoană cu domnul Iaru care, cu alte ocazii, susţinea „criogenizarea” ecologică întru eternitate a munţilor, apelor şi câmpiilor patriei. Nici aşa, nici pe altminteri, cu alte cuvinte. More…

Cum ajunge stânga şi dreapta rezonabilă să se pună aproximativ de-acord, şi problema filozofică care rămâne deschisă (one last time despre avort) 4

Într-un foarte bun comentariu apărut pe portalul Criticatac, Laura Şefănuţ respinge aplicabilitatea argumentului privind dreptul la viaţă în dezbaterea (complexă) care există în jurul avortului şi recurge în schimb la un argument prescriptivist enunţat de R.M. Hare, „regula de aur”, care conchide în mod convingător că „avortul nu este moral, cu unele excepţii”. Aceste excepţii indicate de filozoful britanic, în speţă legitimitatea morală a avortului în cazul în care viaţa mamei este pusă în pericol sau se ştie ca nou-născutul va suferi de afecţiuni congenitale serioase, sunt în esenţă aceleaşi cu excepţiile stipulate în ţările care au interzis avortul, cum e cazul Irlandei sau Poloniei în Europa, ba mai mult, ele sunt chiar acceptate de multe biserici şi culte religioase, inclusiv de Biserica Ortodoxă Română (doctrina actuală a Bisericii Catolice, deşi practic aceeaşi, este prima facie mai puţin cazuistică în această privinţă). Cu toate acestea, Laura Ştefănuţ, consideră că statul nu ar trebui să intervină în această chestiune, că acesta nu ar trebui de regulă să instituţionalizeze moralitatea, ci să lase indivizilor libertatea de acţiune, inclusiv pe aceea de a acţiona moralmente greşit, oferind ca avertisment problemele apărute, din mai multe motive, în perioada comunistă. More…

Scurt îndreptar privind problemele de atitudine, incultură politică şi deficienţă de spirit democratic a ONG-urilor neostângiste (Post-scriptum) 4

Florin Iepan : Născuţi la comandă. Decreţeii (film documentar)

După tentative grăbite de etichetare drept „fascism” sau „legionarism” unele grupuri pro-viaţă sau propuneri legislative în favoarea reglementării condiţiilor laxe de avort din România, reprezentanţii Noii Stângi recurg  acum la comparaţii mai apropiate de adevăruri istorice, însă tentate de acelaşi tip de recurs la epitete hiperbolice.  Într-un comentariu pe portalul Criticatac care analizează proiectul de lege din Parlament,  Oana Dan vorbeşte deja de „neo-decreţei”, facând referire la generaţia numeroasă născută imediat după interzicerea avortului în România (şi adoptarea altor politici pro-nataliste active) de către regimul comunist, prin Decretul 770 din anul 1966.

More…

Scurt îndreptar privind problemele de atitudine, incultură politică şi deficienţă de spirit democratic a ONG-urilor neostângiste 17

Noua stângă este o încrengătură de grupuri şi de idei post-moderne, apărută odată cu “contra-cultura” şi „revoluţia sexuală” a tinerilor din Occident sau din “Lumea Liberă”, cum se spunea atunci, în anii 1960 şi începutul anilor 1970. Dacă la nivelul străzii ea s-a hrănit din muzica rock şi proteste, la nivel ideologic ea a avut la bază o reinterpretare a marxismului pe o filieră anarhică sau libertară, cum se mai spune în Franţa, în opoziţie parţială cu filonul marxismului de stat şi marxismului leninist din deceniile anterioare. Extinzând lupta de clasă marxistă din domeniul economic la cel social şi cultural, ea a dat naştere tuturor mişcărilor ideologice contemporane de stânga, care au ajuns repede într-o poziţie dominată: feminism radical, ecologism radical, „drepturile animalelor”, „anti-elitism cultural”, multiculturalism comunitarian, emancipare sexuală, stiluri de viaţă alternative, consum recreaţional de droguri etc. More…