Noua stângă este o încrengătură de grupuri şi de idei post-moderne, apărută odată cu “contra-cultura” şi „revoluţia sexuală” a tinerilor din Occident sau din “Lumea Liberă”, cum se spunea atunci, în anii 1960 şi începutul anilor 1970. Dacă la nivelul străzii ea s-a hrănit din muzica rock şi proteste, la nivel ideologic ea a avut la bază o reinterpretare a marxismului pe o filieră anarhică sau libertară, cum se mai spune în Franţa, în opoziţie parţială cu filonul marxismului de stat şi marxismului leninist din deceniile anterioare. Extinzând lupta de clasă marxistă din domeniul economic şi politic la cel social şi cultural, ea a dat naştere tuturor mişcărilor ideologice contemporane de stânga, care au ajuns repede într-o poziţie dominantă: feminism radical, ecologism radical, „drepturile animalelor”, „anti-elitism cultural”, multiculturalism comunitarian, emancipare sexuală, stiluri de viaţă alternative, consum recreaţional de droguri etc. Pe măsură ce s-a generalizat, această contracultură de stânga demarată în anii 1960 a generat ca reacţie o „contracultură” de dreapta în mediile mai burgheze, caracterizată prin revalorizarea familie, religiei, reuşitei personale ş.a.m.d.
În pofida acestei evoluţii „dialectice” din Occident, care a declanşat o serie de aşa-numite “culture wars”, noile generaţii de activişti neostângişti continuă să se comporte ca şi cum au de luptat bătăliile trecutului. Deşi trăiesc într-o lume dominant neostângistă din punct de vedere ideologic şi social, ba chiar plictist de dominant neostângistă în unele locuri, aceştia sunt de regulă incapabili să îşi reînnoiască discursul osificat al exploatării culturale capitalist-burgheze altfel decât radicalizând proliferarea de noi “drepturi speciale” în anumite chestiuni-nişă, cum ar fi extinderea drepturilor omului la maimuţele antropoide sau căsătoriile homosexuale (nu lipsesc totuşi ceva tentative de a nuanţa lucrurile, vezi feminismul generaţiei a III-a, de pildă). Iată de ce, în discursul neostângist, Hitler, de pildă, continuă să se ascundă în spatele fiecărui individ care se duce la biserică (deşi Hitler personal şi nazismul în general au fost ostile creştinismului), iar lumea întreagă este condusă de corporaţii malefice care ar trebui înlocuite, dacă s-ar putea, cu nişte cooperative hippie. După cum se ştie, “All you need is love!”.
În statele din “Lagărul sovietic”, cum era cunoscută Europa central-estică şi URSS înainte de căderea comunismului, influenţa mişcării neostângiste occidentale din anii ’60 a fost indirectă şi destul de slabă, deşi ea nu a lipsit complet nici la nivel academic (ceva semi-samizdate şi burse pe la Sorbona) şi nici la nivelul străzii (ceva discuri Beatles, cutii de pepsi sau blugi de contrabandă). În blocul comunist, egalitatea – cât mai reală – de clasă, sex, rasă şi formaţie culturală s-a realizat de sus în jos, prin decret, muncă în fabrică şi şantier, înregimentare în serviciile publice, uniformizare ş.a.m.d, creându-se cu totul alte probleme şi preocupări decât în Vest (femei care munceau şi la uzină şi acasă, copii crescuţi de bunici şi cu cheia la gât de la cinci ani ş.a.m.d. versus femei care nu mai doreau să fie casnice întreţinute de soţi, fără o carieră şi ocupate exclusiv cu cina şi creşterea copiilor). În sfârşit, progresul laicizării s-a făcut prin suprimarea practicii libere a religiei, persecutarea clerului şi distrugerea multor asociaţii şi lăcaşuri de cult.
Odată cu căderea comunismului însă, ideile şi normele sociale neostângiste pătrund şi în fostele state comuniste care se aflau pe o traiectorie socio-culturală cu totul diferită, atât în mod informal, prin imitarea modului de viaţă occidental de către generaţiile mai tinere, cât şi în mod formal, prin adoptarea unor standarde legale de inspiraţie occidentală (decriminalizarea homosexualităţii, noi măsuri de protecţie a femeii, inventarea unor drepturi ecologice etc).
Totuşi, această sincronizare rapidă cu modul de viaţă occidental la nivelul generaţiilor tinere sau la nivelul documentelor oficiale de stat, nu a putut să elimine discrepanţele profunde (culturale, sociale şi economice) dintre Est şi Vest. Căderea comunismului şi încetarea persecuţiei practicii religioase a dus, în majoritatea statelor ex-comuniste, la o creştere a participării religioase, spre exemplu; de asemenea, starea mai înapoiată de dezvoltare economică face ca normele şi structurile sociale tradiţionale (familie, în primul rând, comunităţi religioase etc) să joace un rol mult mai important în viaţa de zi cu zi a esticului obişnuit decât în viaţa de zi cu zi a occidentalului obişnuit, care de regulă se poate bizui pe o asistenţă socială de stat relativ generoasă; în sfârşit, un anume conservatorism social caracteristic multor societăţi din statele ex-comuniste, dar şi din Occident în general, chiar şi după triumful ideologiei neostângiste, (vezi Italia, mai ales sudul, Irlanda, vestul Canadei, centrul SUA etc) face ca stilurile de viaţă alternative şi alte idei occidentale devenite truisme după 50 de ani în unele locuri din Vest să aibă aici mai puţină căutare şi înţelegere.
Din acest motiv, sunt contrariat de fiecare dată când citesc comentarii ale unor ONG-uri neostângiste româneşti, de regulă construite după un calapod occidental sau chiar filiale ale acestora, ori comentarii ale unor activişti neostângişti români, de regulă de un militantism rigid şi autosuficient, care dovedesc o inadecvare extraordinară la particularităţile mediului cultural şi social autohton, o incapacitate de a gândi realmente critic (deşi asta e lozinca stângii postmoderne!), ignoranţă şi o predispoziţie pentru repetarea nedigerată a unor truisme, prejudecăţi şi dogme (din cele laice!) ale stângii occidentale, care circulă în această subcultură de grup.
Există în această rigiditate ideologică o anumită intoleranţă derivată din spiritul absolutizant iacobin tipic stângii, cu nimic diferită de intoleranţa de sorginte religioasă, însă cuplată cu neînţelegerea şi inadecvarea la condiţiile efective ale mediului local, ea relevă o incultură politică şi un anumit deficit democratic, care nu duce doar la poluarea inutilă a dezbaterilor publice, ci aduce deservicii chiar şi ONG-urilor şi activiştilor cu pricina.
Iată un exemplu.
Într-un comentariu critic asupra unei propuneri legislative cu slabe şanse de adoptare privind condiţionarea avortului de un aviz medical (un aviz medical!), Ovidiu Voicu, de la Fundaţia Soros, de regulă un comentator prudent şi echilibrat, se face vinovat de toate problemele de mai sus, reluate încă mai apăsat într-un comentariu cam başcălios pe aceeaşi temă semnat de Florin Buhuceanu, la rândul său un activist împotriva discriminării minorităţilor sexuale de la Asociaţia ACCEPT. Cele două comentarii întretăiate care critică propunerea legislativă privind modificarea condiţiilor laxe de avort se încheie, prompt şi neavenit, cu varianta românească (profund ignorantă!) a înjurăturii civilizate proferate de reprezentanţii stângii în dezbaterile publice ţinute în Vest la adresa celor de altă părere: celebrul argumentum ad Hitlerum. Aflăm, aşadar, din opiniile celor doi, că Asociaţia Pro-Vita (sau alt grupuri religioase anti-avort din România, mai ales dacă ele sunt asociate cumva confesiunii creştin-ortodoxe) nu este de fapt decât o organizaţie legionară-paravan!
Nu discut aici chestiunea statutului legal potrivit al fătului prenatal în fiecare stadiu de sarcină, şi, prin urmare, al avortului. E suficient de zis că este vorba de o problemă morală, filozofică, teologică, biologică şi medicală complicată, asupra căreia părerile sunt împărţite, chiar dacă pentru unele persoane aceasta nu este nici măcar o problemă. În România, în orice caz, după experienţa tramautizantă a interzicerii avortului în a doua parte a epocii comuniste (începând cu 1966), o experienţă traumatizantă amplificată în mod extraordinar în primul rând de absenţa oricăror mijloacele moderne de contracepţie datorită autarhiei economice şi sociale, sunt slabe şanse ca vreo lege fermă anti-avort să fie adoptată în viitorul previzibil. Deci, by default, în România de azi o majoritate tacită este în favoarea avortului. În plus, influenţa publică şi politică efectivă a Bisericilor din România (sunt mai multe, nu doar BOR, chiar dacă e cea mai mare!) este mult supraestimată în astfel de chestiuni – şi cu atât mai mult este această influenţă supraestimată de persoanele care găsesc ofensator orice altceva în afară de un ateism declarat, programatic şi militant, cum se întâmplă adesea în dezbaterile care implică prezenţa unor valori religioase în diverse zone sociale. Din punct de vedere istoric, BOR şi Bisericile în general, deşi au reuşit să conserve sau să câştige diverse avantaje patrimoniale, băneşti sau simbolice, în România ele nu au făcut niciodată mari eforturi şi nu au avut niciodată câştig de cauză în materie de legislaţie morală puritană. Ca şi în Italia, în România etosul religios tradiţional este temperat de o bună doză de libertinism popular acceptat în mod tacit.
Acestea fiind spuse, într-o democraţie, fie ea din România sau din orice altă ţară din Europa ori din America de Nord, de pildă, grupurile şi persoanele care se declară împotriva avortului sunt la fel de îndreptăţite ca şi grupurile şi persoanele care se declară în favoarea avortului să uzeze de procesul democratic pentru a influenţa opinia publică, legislaţia şi politicile publice. Asta e democraţia, şi nu cred ca are rost să se transfere dezbaterea în plan constituţional. Ca urmare, este absolut neingenios, fals şi pierzător din start să începi o discuţie pe tema asta făcându-ţi adversarii de opinie fascişti, nazişti sau legionari, aşa cum fac Ovidiu Voicu şi Florin Buhuceanu, mai ales că utilizarea chiar şi metaforică a adjectivului este eronată.
Dintre mişcările aşa-zise de extremă dreaptă care au bântuit Europa şi, într-o măsură mai mică, Americile, în perioada interbelică, legionarii sau gardiştii români au avut într-adevăr una dintre cele mai pregnante retorici religioase (mai ambivalente în cazul fascismului italian sau francez, care au colaborat cu Biserica catolică; aproape absentă, dacă nu chiar ostilă în cazul nazismului german; dar prezentă în aceeaşi măsură în cazul „Crucilor cu săgeţi” din Ungaria, de pildă). Cu toate acestea, retorica religioasă legionară era departe de a reprezenta linia oficială, mainstream, a Bisericii Ortodoxe în materie de religie, fiind de fapt o filozofie şi o mistică proprie, cu elemente păgâne precreştine, care justifica violenţa, totalitarismul şi antisemitismul. În plus, ideologia mistică extremistă a legionarilor (care au fost totuşi în epocă o mişcare politică minoritară, cu un vot de doar 15,58% la alegerile din 1938 şi aflată doar câteva luni la putere), nu îşi are originea în rândul populaţiei rurale religioase tradiţionale, ci în rândul tinerilor studenţi cosmopoliţi, inclusiv teologi, din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Cernăuţi, Chişinău sau Timişioara, cu toate că pe parcurs li s-au alăturat şi oarece elemente rurale.
Desigur, în genealogia ideologiei – teologice şi politice – a legionarilor anumite idei agrariene şi religioase autohtone au fuzionat cu idei naţionaliste, care cuprindeau deja o dimensiune religioasă tradiţională, şi cu idei socialiste/naţional-socialiste, xenofobe şi antisemite tot mai populare în toată Europa acelor vremuri. Dar curentele agrariene româneşti mainstream din epocă au rămas în afara curentelor de extremă dreaptă, reprezentând aripa ţarănistă Ion Mihalache din Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu, spre deosebire de cazul spaniol şi portughez, unde s-au dizolvat în mişcarea falangistă, respectiv regimul Estado Novo a lui Salazar. Acest lucru este valabil şi pentru Biserica Ortodoxă, a cărei ierarhie fie a intrat chiar în conflict deschis cu mişcarea legionară (e.g. disputa dintre patriarhul Miron Cristea şi Nae Ionescu; salutarea căderii regimului legionar de către patriarhul Nicodim), fie a asistat relativ impasibilă la ce se întâmpla cu tinerii, inclusiv studenţii teologi numeroşi din epocă (v. Mirel Bănică, Biserica Ortodoxă Română, stat şi societate în anii ’30, Polirom, Iaşi, 2007).
Aşadar, deşi mi se pare cam evident, trebuie spus că problema avortului a intrat pe agenda politică şi juridică din ţările democratice abia după al Doilea Război Mondial şi, în forma sa actuală din multe locuri, inclusiv din România, cu oarece întârziere, ea reprezintă o dezbatere eminamente post-modernă în jurul mult discutatelor valori post-materiale. Cei care susţin criminalizarea avortul sau o anume revigorare a tradiţiilor religioase în viaţa societăţii nu sunt câtuşi de puţin nişte marginalizaţi sau nişte extremişti, ci de regulă persoane educate, de carieră şi relativ prospere din zona urbană, care formează această nouă “contracultură” de dreaptă şi a căror legătură cu ierarhia tradiţională bisericească este mai degrabă indirectă. Ca urmare, a suspecta de legionarism nişte organizaţii caritabile religioase anti-avort doar pentru că există o istorie a extremismului de dreapta, atât în România cât şi în alte ţări vest-europene, ce conţinea şi o retorică religioasă, ori pentru că vreun angajat de acolo o fi recitând cu plăcere o poezie de Radu Gyr sau cine ştie ce alt autor cu asocieri legionare din epocă retipărit abia după căderea comunismului (căci, trebuie să o recunoaştem, mulţi dintre cei mai buni scriitori din anii ’30 au trecut şi prin faza asta), constituie o pistă falsă şi o eroare. Există în România o subcultură care a conservat elemente antisemite şi xenofobe caracteristice legionarismului şi cuzismului (mişcarea întemeiată de A.C. Cuza, rivală celei întemeiate de Corneliu Zelea Codreanu, iniţial un „cuzist”), însă de regulă ea se regăseşte fie în stânga de origine comunistă, inclusiv PRM la extrema populismului, în varianta reciclată de naţional-comunismul din timpul lui Ceauşescu, fie în mici grupuri urbane de tineri nervoşi şi dezorientaţi, nicidecum în grupurile asociate instituţional cu BOR, sau în Asociaţa Pro-Vita, o organizaţie non-profit fondată de scriitorul şi politicianul ţărănist Ioan Alexandru dedicată îngrijirii orfanilor (nu de mult o problemă gravă în care statul a eşuat în mod epocal!).
Deşi înţeleg că există persoane cu opinii foarte categorice şi cu argumente puternice în favoarea accesului nerestricţionat la avort, trebuie adăugat de dragul clarităţii şi completitudinii că o posibilă interzicere a acestuia nu este câtuşi de puţin incompatibilă cu democraţia şi nu înseamnă deloc instaurarea „fascismului” sau a „legionarismului”, dovadă peremptorie în acest sens stau două ţări europene, Irlanda şi Polonia, unde avortul este interzis. În sfârşit, solicitarea unui aviz medical ori psihologic înainte de efectuarea unui avort, aşa cum prevede proiectul de lege al parlamentarilor PDL de la care a plecat discuţia, poate nu e o idee chiar aşa de proastă într-o ţară aflată constant pe locul I în Europa la avorturi, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, deşi o varietate de aticoncepţionale se pot procura cu uşurinţă, cel puţin în zonele urbane, de la orice farmacie şi magazin de cartier!
În concluzie, mai uşor cu Hitler şi legionarii pe scări!
Bogdan C. Enache
Civitas Politics 
Chiar dacă decriminalizarea homosexualitatii a fost promovata în anii 60 de activistii de stânga in occident, mi se pare o măsură liberală, în sensul că statul nu poate interveni în sfera privată a individului. Preluarea acestei măsuri în legislația românească post-comunistă (anularea infamului articol 200 din codul penal) ține mai mult respectarea unor drepturi fundamentale. Statul nu are ce căuta în așternutul cetățeanului!
Ultimul recesământ a reaprins dezbaterea privind avortul în România care nu era prezentă în agenda publicăt, alimentând într-o oarece măsură temerile, mai mult sau mai puțin fondate, ale taberei „conservatoarea” din această dezbatere. Problema pusă însă de Pro-Vita și de alte fundații de acest fel: avorturile au contribuit la scăderea populației și natalității, însă este falsă. Migrarea masivă către occident, documentată chiar de recensământ, condițiile economice din România ultimilor 20 de ani, mortalitatea infantilă ridicată, absența creșelor și numărul scăzut al grădiniților au fost factori cu un impact mult mai mare asupra natalității si evoluției populației României, decât presupusele efecte ale liberalizării avortului.
În fine propunerea legislativă care a intrat în atenția opiniei publice mi se pare excesivă, în sensul că intervine într-o problemă ce ține de individ și viața sa de familie. Problema limitării numărului ridicat al avorturilor din România se poate rezolva prin o mai bună educație sexuală. Însă cei care propun limitarea avorturilor în România, se opun și acestei măsuri, susținând că astfel ar încuraja începerea vieții sexuale a tinerilor la vârste nepotrivite.
Exista evident intrepatrunderi intre liberalism si neostangism, nu degeaba in SUA li se spune liberals ultimilor, in chestiuni ca decriminalizarea homosexualitatii sau o forma mai putin ideologic de feminism, ori intrepatrunderi intre neostângism şi alte tipuri de idei in ce priveste, de pilda, o forma mai putin radicala de ecologism, o anumită idee de comunitarianism tradiţionalist etc. Nu acesta era insa subiectul textului, ci faptul ca discutia politica si legala asupra avortului este legitima, democratica, coomuna si in alte tari – oricum, in niciun caz o dovada de „legionarism” sau alte asemenea aberatii.
Bogdan, îți răspund aici doar din respect pentru tine și pentru felul cum ai scris altădată. Chiar mă întreb dacă tu ai scris cu adevărat articolul ăsta.
Observația cea mai simplă este că tu ești cel care l-a adus pe Hitler în discuție. Iar apoi mă acuzi pe mine de asta. Eu n-am folosit nici termenii de fascist sau nazist, tot tu ai făcut-o. Ai construit un întreg argument injurios de la lucruri inventat.
Critica mea, pe care te invit să o citești mai atent, se referă aproape în întregime la conținutul propunerii de lege. Singura remarcă politică e în trecere, într-un paragraf în care vorbesc de prevalența curentului conservator-religios în PDL, în defavoarea celui liberal.
În schimb, tu nu vorbești deloc despre inițiativa legislativă în cauză. Nici măcar despre ideile mele. Pur și simplu te răfuiești cu persoana mea și cu demonii tăi.
Păcat. Sunt profund dezamăgit, rareori mi-a fost să fiu în felul ăsta insultat de cineva pe care anterior chiar îl stimam pentru felul cum își argumentează deciziile.
Sunt curios dacă ceilalți autori ai blogului susțin tipul acesta de comunicare, măcar să știu la ce să mă aștept.
Ovidiu, imi pare rau daca am fost excesiv, insa ultimul text pe care l-am citit era cel al lui Florin Buhuceanu, care se incheia cu intrebarea „Sunt oare legionari astia de la Pro Vita?” (citat aproximativ) si tu citai aprobativ textul ca radiografiind atitudinea grupului respectiv – deci nu mi se pare ca ti-am pus in gura vorbe, iar in Romania a acuza pe cineva ca e legionar e varianta locala a trimiterii la Hitler.
Exista o practica extrem de nociva in anii 1990 de a lipi etichete legionare unora de alta parere, cred ca nu e bine sa o reinviem, cam asta e subiectul textului meu.
Admiratia era reciproca si este inca valabila de partea mea.
In sfarsit, am declarat in text ca nu discut initiativa legislativa; chestia cu demonii mei e atac la persoana.
@ Bogdan „grupurile asociate instituţional cu BOR” sunt o multime diversa care cuprinde de la partizani ai dialogului cu societatea sau cu alte confesiuni crestine pana la habotnici si partizani ai teoriilor conspiratiei. M-as mira teribil sa nu fie pe acolo si urme ale extremei drepte interbelice, fie ele si mascate prin abuzul de Cioran, Tutea.
@Ovidiu Teoria ca Bogdan citeste incomplet articolele pe care le „desfiinteaza” polemic nu e noua. Chiar si eu am sustinut asta de vre-o doua ori.
Dar nu cred ca a fost intentia lui Bogdan sa te insulte; desi pot intelege cum cuvinte precum „vinovat” creaza alta impresie.
De aceea nu cred ca este necesar pentru noi in mod colectiv sa sustinem sau dezavuam „tipul acesta de comunicare”. Este vorba de un articol care se pastreaza in sfera ideilor, interpretate mai mult sau mai putin fericit si corect. Suntem un grup divers si nu e in spiritul blogului sa penalizam imediat ce o idee ne pare gresita sau chiar aberanta. Eu am avut uneori ezitari si enervari vis-a-vis de aceasta politica dar, una peste alta, mi se pare bine ca este asa.
Totusi, daca vrei musai o opinie oficiala si nu a vorbit doar supararea din tine, lui George cred ca i-ar reveni nefericita sarcina sa-ti raspunda.
Andrei, de ce nu am penaliza imediat cand ceva nu e in regula? In vara Bogdan scria un articol despre unificare pe care l-am gasit nationalist obtuz si am zis-o. Si cred ca sunt foarte multe de criticat si aici. in primul rand ca autorul nu se razboieste cu stanga moderna, ci cu un dusman de plus pe care l-a inventat in propriul cap, pentru a-l supune analizei de „indreptar”. Adica iar discutam despre 1968, sex&rock si marxism. ma intreb daca a citit ceva din Marx, din scoala de la Frankfurt si urmasii ei, critical theory, feminism si queer theory. Daca da, cred ca i-au scapat cateva detalii minuscule. Sau poate ca le vom gasi in episodul doi, din acest, doamne-ajuta, indreptar.
Si chiar nu vad cum se poate sustine ca asta e o discutie din sfera ideilor. Oricat s-ar stradui sa ramana moderat, pana la urma tot claca in strachini in argumentul final, cand ne crede atat de stupizi incat ne spune ca initiativa de a limita dreptul femeilor de a dispune de propriul corp nu e deloc nedemocratica pentru ca o gasim in Irlanda si in Polonia. Beton!!!
Si oricum, oameni buni, avem populatie mica, in scadere, zice autorul. Fabulos. O nestemata a gandirii critice.
dupa titlul asta pompos, speram sincer ca voi gasi aici ceva amuzant, dar e pur si simplu deprimant. Stiu ca sunt singura care crede asta pe aici, dar nu e prima oara cand gasesc prin indreptarele astea argumente nationaliste, belicoase, revansarde sustinute de argumente atat de incurcate in cercuri vicioase incat ti-e jena sa te apuci sa le mai critici. Eu mi-am promis sa nu o mai fac de cand cu episodul basarabia, dar mi-ar fi rusine de mine insami daca nu as zice ca e pur si simplu oribila intentia articolului, pur si simplu jenanta lenea intelectuala a argumentelor si ingrijoratoare logica din ultimul paragraf al indreptarului.
Daca e ceva consistent in ce citesc prin indreptarele astea, e mai ales o gandire obtuza care isi imagineaza ca lucreaza cu date, cu statistici, cu pioni pe harta propriei confuzii ne-critice. Eu nu ma feresc sa spun ca ai un argument fascist daca poti spune ca interventia in corpurile femeilor ar fi o masura pentru a opri scaderea „natalitatii”. Fascist pur si simplu, in sensul extrem de actual in care fascismul isi vede de treaba prin Europa si prin campania republicana americana. dar chiar nu ma asteptam sa ajunga si aici toata hidosenia aia obtuza despre asa-zisa alegere pro-life. daca n-ar fi de plans, ar fi de ras.
Hmmm….
1. eu ma opun unei penalizari institutionale; ce ati facut tu sau Ovidiu este acceptabil si de dorit.
2. ideile care noua ni se par deplasate sunt totusi … in sfera ideilor. Stii ca eu am „catalogat” un articol al tau ca avand idei „periculoase”; Bogdan a reactionat violent la un artcol al meu despre Piata Universitatii. Dar, am zis atunci si zic si acuma, asta nu inseamna sa cenzuram articole sau sa formam un comitet de blog care sa demaste deviationismul. Replicile in comentarii sau articole mi se par un remediu suficient.
3. Nici eu nu m-as grabi sa cataloghez fascista miscarea pro-life.
Ideea de a limita drepturile fundamentale ale femeii in numele a ceea ce ei cred (sincer) ca sunt drepturi ale ne-nascutului nu echivaleaza cu o ideologie care justifica crima (adica fascismul).
Ideea de a limita drepturile in numele sporului demografic ar putea avea eventual parfum de fascism daca ar fi motivatia fundamentala a a acestor militanti. Dar, sa fim sinceri, este doar o strategie populista de a re-incalzi o tema veche si a obtine un loc in agenda publica.
Desigur, in limbajul comun al polemicii politice „fascist” poate insemna orice displace in stanga radicala. La fel neloliberal/neocons este folosit pentru tot ce displace la stanga mainstream. La fel „socialist” este folosit in America pentru tot ce displace in discursul stangii. Dar succesul acestor termeni in limbajul comun nu le da legitimitate in discursul stiintelor sociale. Prefer ca fascism si socialism sa reflecte ideologii istorice (cu mostenitorii lor intelectuali cu tot) dupa cum prefer sa nu folosesc niciodata termenul „neoliberal”. Altfel termenii se dizolva pana cand devin inutili.
PS: si mie mi se pare fascinanta relatia intre libertarianism si nationalism la Bogdan. Dar decat sa i se puna vata in gura prefer sa poata iesi cu aceste argumente in spatiul public unde, iata, trebuie sa raspunda unor intrebari incomode. Ceea ce este mult mai cool decat sa avem martiri intelectuali…
Andreea,
Comentariul tau e absolut penibil si ignorant, ca sa nu mai zic denigrator – un atac la persoana, un proces de intentie, o citire selectiva si distorsionata, care imi pune in gura cuvinte pe care nu le-am zis, in sfarsit o mostră de rea-vointa, obtuzitate si intoleranta.
1. Daca ai fi invatat suficient la scoala istoria doctrinelor politice, ai fi invatat ca principiul autodeterminarii nationale este la origine un principiu liberal, care a fost abia ulterior deturnat intr-o directie sovina.
2. A sustine ca Pactul Ribbentrop-Molotov a reprezentat o incalcare a dreptului international in epoca si este nul si neavenit moralmente si juridic este mai mult decat corect si deloc excentric, ba chiar ceva oficial in tarile baltice de pilda (desigur, daca ai fi invatat ceva istorie la scoala)
3. A sustine reunificarea paşnică şi democratica fireasca dintre Romania si Rep. Moldova, indreptatita pe baza princiului wilsonian al nationalitatilor, pe baza dreptului istoric si international, precedentului Germaniei Federale si dintr-o serie de ratiuni pragmatice foarte importante este mai mult decat liberal si corect (din nou, daca ai fi invatat istorie la scoala).
3. A sustine unificarea Romaniei si Rep. Moldova si o corectare a granitelor din epoca sovietica in estul Europei, care sa elimine conflictele inghetate si sa faciliteze guvernabilitatea si pacea in zona este mai mult decat liberal, ba chiar necesar si extrem de important in ce priveste securitatea naţională, relatiile internationale, politica europeana, politica externa romaneasca, moldoveneasca, ucraineana si a zonei in general (din nou, daca ai fi invatat ceva la scoala).
4. UE este o asociere de state-natiuni, nu un stat-natiune („L’Europe des patries”, de Gaulle etc).
In sfarsit, legat de avort, eu nu am facut nicio aluzie la sustinerea interzicerii avortului pentru a creste natalitatea, insa daca ai fi invatat ceva la scoala si ai fi mai putin obtuza in loc sa ii faci doar pe altii obtuzi, ai fi stiu ca niciodata o astfel de masura nu a fost asociata cu fascismul. In sfarsit, chiar daca alte persoane ar sustine interzicerea avortului ca o masura pronatalista (natalitatea fiind totusi, sub diverse aspecte, o chestiune de politici publice de regula legitime si frecvente chiar si azi : alocatii de copii etc) – ceea ce, repet, eu nu am facut, de fapt nu am luat nicio pozitie, insa tu imi faci procese de intentie – tot nu ar insemna fascism, chiar daca unii nu ar fi de-acord cu asta. Astea sunt pur si simplu faptele.
Asa cum aratat in text exemplificand cu cazul Irlandei si Poloniei (si asa cum se poate vedea analizand scrierile fondatoare ale constitutionalismului modern sau citind orice declaratie internationala clasica privind drepturile omului, Constitutia Romaniei si alte constitutii,) dreptul la avort este problematic, uneori restrictionat drastic si, in general, el nu este in multe locuri un drept fundamental constitutional si exista dezbateri aprinse in chestiunea asta, chiar si acolo unde a fost constitutionalizat (ex. SUA, de catre Curtea Suprema). Insa fanaticii neostangisti, ignoranti, intoleranti si denigratorii de profesie ca tine, care nu suporta sa le fie aratate fapte care arata cat sunt de complexe lucrurile si cate opinii diferite exista, nu vor sa stie de nimic, ci doar repeta lozinca FASCISM; FASCISM; FASCISM, ceea ce nu dovedeste decat ca degeaba ai facut o facultate de stiinte politice.
Nici nu mai discut despre genealogia Noii Stangi la care strambi din nas, desi e o trecere in revista standard, fara niciun argument.
Sa stii ca mi-e jena sincer ca am avut o parere mult mai buna despre tine in trecut. Comentariul tau e demn de revista Romania Mare in varianta Noua Stanga.
Nimeni nu i-a bagat vata in gura, Andrei. Si nu apreciez deloc faptul ca infunzi adanc problema ridicata de mine dadacindu-ma in privinta modului in care diverse etichete (scurtaturi pt minti lenese) de felul neoliberal, neocon etc. sunt folosite in spatiul public. Nu o sa te dadacesc la randul meu pretinzand ca iti voi explica in subsolul unui blog in ce fel fascismul nu se limiteaza la lectia din manualul de istorie de la capitolul Germania hitlerista. E altceva, desi primul l-a facut posibil pe al doilea. la fel cu fascism poti cu usurinta gasi la stanga europeana uneori, mai ales la cea mainstream (si as avea aici cate ceva de zis despre iesiri fascistoide ale lui Hollande pe Canal Plus acum cateva saptamani de mai mare dragul).
Tocmai pentru a nu intra in aceeasi capcana a „indreptarului” care explica totul si nimic in 2 pagini de word, o sa spun doar ca discutia despre fascism e lunga si complicata, dar ca vad prin toata Europa „civilizata” idei de restrangere a spatiului Natiunii sau al Poporului impreuna cu aceasta tema a imputinarii celor DE SUSA (souche), a diminuarii cantitative si calitative a populatiei. Apoi in urma celor nefrecventabili apar oameni aparent frecventabili, care ne spun ceva de felul „v-am spus eu, ati ratacit pe calea tolerantei/laxismului moral/sexualitatii detasate de responsabilitati etc. Si uite unde ati ajuns, apar extremistii care nu mai rabda mizeria asta”. Este pozitia aia jenanta a lui Aligica din Revista 22, unde spunea ca e naspa sa impusti oameni, dar hai sa ii intelegem pe oamenii astia, ca nu degeaba pun mana pe arme, ei s-au saturat, noi cu totii am ajuns la capatul unui model. A vomir…. ca sa ma exprim delicat.
Din pacate, pe civitas gasim pozitii din aceeasi familie cu cea a lui aligica. Nu bag pumnul in gura nimanui, exprimati-va, nene, dar e cam deprimanta situatiunea, nu crezi?
„Ideea de a limita drepturile in numele sporului demografic ar putea avea eventual parfum de fascism daca ar fi motivatia fundamentala a a acestor militanti. Dar, sa fim sinceri, este doar o strategie populista de a re-incalzi o tema veche si a obtine un loc in agenda publica.”
Esti serios mai sus? Stii cat de mult conteaza pentru mine faptul ca e doar o strategie de avansare politica pentru ei? Si de unde stii tu care e motivatia lor „fundamentala”? Ai vreun detector special? probelma sunt efectele in spatiul public. problema e cu Limbaughii care ne antreneaza pe toti in discutii inepte zile in sir. Problema e ca aerul din spatiul public devine irespirabil din cauza efectului pe care discursul asta il provoaca, putin ma intereseaza ca ei vor doar sa fie mai vizibili. Discutam despre asta in loc sa discutam despre esecul complet al guvernelor de a asigura conditii decente pentru mame si copii, sau ca nu discutam deloc despre orfelinate, lipsa spitalelor (cica mor 6 copii pe zi in Romania din cauza sistemului actual, stire zilele trecute) sau despre miile de copii din Ferentari care nu stiu sa citeasca in clasa a 4 a. Dar nu, noi discutam despre prerogativele statului in corpul femeii, cum sa-si foloseasca tutele astea vaginul, uterul si alte chestii utile cu care mai sunt dotate. Si despre gloria Romaniei cand vom avea si noi natalitatea Chinei. Cred ca stiu ce ar face autorul cu ei. Armata tataie, „unirea ce va sa vie”, treburi de-astea de-ti vine sa iei paharu in mana si sa canti o doina de jale si de dor. E usor psihanalizabila preocuparea asta cu maruntaiele altora… ca si dorinta de a ne scurt-indrepta a unora saptamana de saptamana.
deprimant.
@Andreea
Si eu zic sa inghetam tema cu istoria doctrinelor politice dar, for the record, nu incercam sa te dadacesc.
Pentru mine diferenta intre populism si radicalism conteaza. Populistii („puri”) sunt oportunisti si mint in principiu de ingheata apele – deci avem a spera ca abandoneaza tema/abordarea imediat ce nu va mai fi la moda. Dealtfel asa ii si recunosti.
„Problema e ca aerul din spatiul public devine irespirabil din cauza efectului pe care discursul asta il provoaca, ”
Teoretic ai dreptate. Insa eu mi-am intarit plamanii cand am aflat ca 60-80% din colegii mei de birou, oameni educati care mergeau la teatru si ascultau muzica alternativa, erau rasisti. Asa ca acuma respir doar prin filtre; in plus, nu citesc Aligica si nu recomand nimanui sa o faca.
” in loc sa discutam despre esecul complet al guvernelor de a asigura conditii decente pentru mame si copii, sau ca nu discutam deloc despre orfelinate, lipsa spitalelor sau despre miile de copii din Ferentari care nu stiu sa citeasca in clasa a 4 a.”
… pai cine sa discute. Eu nu sunt documentat, George e cu ostirile, Bogdan crede ca statul trebuie sa asigure cat mai putin, Andreea isi cearta colegii de blog…
mai Bogane, eu zic doar atat:te rog sa nu mai spui nimanui ca ai avut o parere buna despre mine. Ma bucur tare mult ca ai o parere proasta despre mine, daca am fi fost de aceeasi baricada ar fi fost foarte trist pentru mine. Oricum nu vad de ce ai fi avut o parere buna despre mine in trecut, ne vedeam cam rar pe la cursurile de liberalism clasic din anul 3. Vad cu tristete ca ai ramas la textele alea comentate de-a gata, la kilogram. Poate ca scrii altfel cand nu te ocupi cu indreptare de 2 pagini in word, poate ca spui si ceva de la tine, poate ca esti capabul sa problematizezi niste teze care, aici, par extrem de prafuite cand le reciti de parca abia ti-au fost predate. In rest, nu vad nici o diferenta intre tine si cel care scrie discursurile lui Marine Le Pen. Dar stai linistit, ea e inca mainstream.
ps: imi spui cumva ca voiai sa iti discut genealogia stangii moderne intr-un comentariu de blog la schita ta? Am multe de zis, nu doate de bine, dar nu am de ce sa intru in jocul tau atata timp cat stiu ca nu te intereseaza dialogul. Mi-ai demonstrat cand am comentat la textul cu basarabia, cand am venit de buna credinta cu argumente iar tu ne-ai servit o doina din Basarabia ca raspuns. Trist atunci, trist acum. Doina…
Andreea,
Nu se vorbeste cu mai in mod civilizat. Esti penibila pur si simplu. Nu mai am ce discuta. Se vede cine stie mai bine despre Marie Le Pen si alte teorii ale conspiratiei.
„posibilă interzicere a acestuia nu este câtuşi de puţin incompatibilă cu democraţia şi nu înseamnă deloc instaurarea „fascismului” sau a „legionarismului”, dovadă peremptorie în acest sens stau două ţări europene, Irlanda şi Polonia, unde avortul este interzis.”
Iata un argument care nu ar avea ce sa caute intr-un articol pe o astfel de tema si pentru o persoana care se considera educata. Argumentul este atat de … atat de… nu am cum sa il cataloghez, din pacate. Nu poti sa spui ca daca in Irlanda si in Polonia se practica X si inca sunt in democratie, atunci e ok sa practicam si noi X, fara sa ne fie teama ca o sa dam cu stangul in dreptul si pasim catre alte zone in care democratia nu isi are locul.
Daca ma intelegi, Bogdan, atunci nu mai are rost sa mai continui pe aceasta tema. In orice caz, nu este un argument, este o idee total neinspirata.
In al doilea rand, daca imi permiti, Bogdan, as vrea sa imi explici ce vrei sa spui cu a doua parte a ultimului paragraf. Redau mai jos:
„În sfârşit, solicitarea unui aviz medical ori psihologic înainte de efectuarea unui avort, aşa cum prevede proiectul de lege al parlamentarilor PDL de la care a plecat discuţia, poate nu e o idee chiar aşa de proastă într-o ţară aflată constant pe locul I în Europa la avorturi, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, deşi o varietate de aticoncepţionale se pot procura cu uşurinţă, cel puţin în zonele urbane, de la orice farmacie şi magazin de cartier!
Cine plateste pentru aceste consiliere care, de fapt si de drept, te ajuta sa te convingi ca nu trebuie sa faci avort, ci sa te lasi condusa de consilierii care te asigura ca totul va fi bine. Nu totul e bine, nu in toate cazurile.
Apoi, haide sa recunoastem si faptul ca majoritatea avorturilor au loc in cazul persoanelor cu venituri sub medie. Aici nu cred ca avem nevoie de statistici si cifre ca sa intelegem ratiunea faptelor. Tu spui ca se gasesc aceste anticonceptionale la orice farmacie si orice magazin de cartier.
Problema este ca aceste produse nu sunt la indemana oricui si intelegem aici despre ce este vorba. Multi nu se protejeaza si nu putem sa ajungem sa spunem: „Daca nu aveti bani de anticonceptionale, atunci ce mai cautati sa va mai implicati in relatii cu parteneri de viata?” Nu ai avea cum sa aduci un astfel de argument. Cu toate acestea, multi gandesc asa si nu putem sa dam cu piatra. Este libertatea lor de gandire, ingradirea lor mintala.
In alta ordine de idei, chiar daca suntem pe locul I la avorturi, acesta, iarasi, nu este un argument pentru a sustine interzicerea avorturilor.
Cred, sincer, ca esti o persoana educata, dar care inca nu gandeste foarte profund ceea ce doreste sa comunice. Sunt sigura ca esti scolit, insa imi pare ca nu iesi foarte mult din casa, pentru a privi, dincolo de superficial, catre suma de probleme cu care se confrunta lumea. Avem probleme grave si ne dorim progres rapid. Ne carpim unde nu ar trebui. Vrem sa sprijinim natalitatea? Nu asa se va face absolut nimic. Aceasta maniera este o lipitura cu … multa speranta si vorbaraie multa.
Mai presus de orice, as vrea sa te vad pe tine, Bogdan, ca ii spui unei femei cu un sot betivan si care i-a mai facut 6 copii, sa mearga la consiliere cand ea nu mai are bani nici pentru painea de maine. As vrea sa ai taria sa imi citesti comentariul pana la capat si sa imi oferi un raspuns clar. Nu as pune accent pe finalul acestui comentariu daca nu ai fi avut acea tarie sa afirmi ca „poate ca nu e o idee chiar asa de proasta …”.
In locul tau as incerca sa promovez mai mult ideea ca interzicerea avorturilor ar duce la o catastrofa asemanatoare cu cea de pe vremea comunismului. Vor fi multe femei care nu vor trece granita sa mearga la clinici in alte tari sa faca avort. O vor face acasa si aici apar cifre sumbre ale mortalitatii.
Eu cred ca ar trebui sa iti reconsideri parerea si sa incerci sa te pui in pielea unei femei in fata unei decizii dureroase. Chiar daca, repet, chiar daca, ai reusit deja sa te pui de o parte a baricadei care te pune intr-o lumina discutabila, prin simplul fapt ca iti dai cu parerea despre probleme pe care nu le cunosti foarte bine.
Si este in regula sa ne dam cu parerea, este o chestiune de libertate in gandire si in exprimare. Din pacate, nu am cum sa fiu de acord cu tine. Libertatea ta de exprimare imi intrece libertatea mea de gandire si de decizie.
Iti doresc mult succes!
Daniela,
Pe scurt :
1. Criteriul democratiei folosit e unul conventional larg utilizat in UE, literatura academica, ONG-uri etc, iar sub acest raport Irlanda, Polonia si alte tari care criminalizează avortul sunt considerate democratii moderne functionale.
In general, avortul nu este un drept fundamental sau constitutional si nu este un criteriu eliminatoriu privind statutul de tara democratica.
In sfarsit, permiterea sau interzicerea avortului nu este catuşi de puţin un criteriu pentru a defini un regim politic fascist sau legionar; de fapt pe atunci nici nu se punea problema asta.
2. Remarca mea din final referitoare la avizul medical cerut de proiectul de lege (cu slabe sanse de adoptare) vine sa sublinieze tocmai disproportia imensa dintre posibila restrictie impusa la conditiile extrem de permisive de avort din Romania de aceasta propunere legislativa si retorica bombastica, falsa si injurioasă a criticilor propunerii – FASCISM!.
In sfarsit, dupa cum se poate vedea dintr-o lectura calma si fara preconceptii a textului meu, am evitat în mod deliberat să intru în discuţii filozofice despre statutul moral si juridic potrivit al avortului si nici in discutii practice despre costuri si beneficii legate de eventuale politici nataliste sau de sanatate publica care pot atinge chestiunea avortului. (Adaug, totusi, referitor la costuri, ca si avorturile sunt subventionate de bugetul public, nu doar consilieri care ar putea contribui la prevenirea sau reducerea lor).
Subiectul comentariului meu este utilizarea incorecta a unui termen politic cu incarcaturi emotionale puternice si genul de intoleranta care se ascunde in spatele acesteia. Nimic mai mult, desi e evident ca problema e mai complicata, chiar daca pare deocamdata un fel de tabu ori un fel de camp de box ideologic fara manusi.
Andrei, imi pare rau ca trebuie sa respiri cu filtru.
Marine e aproape de limita irespirabila a discutiei despre natalitate, o cortina translucida pentru discutii despre imigratie si „civilizatie”, iar aripa Baconschi- neamtu &co. din discutia despre avort se inscrie in linia asta sulfuroasa. Adunam oricum info despre axa Sarkozy-Le Pen. Iata ce zice Bruno Gollnisch in 2010, prieten si discipol al lui Jean Marie Le Pen si actual consilier al lui Marine Le Pen in campania prezidentiala (pe tema „suveranitate”). Tipul e si membru in PE:
Bruno Gollnisch: „L’Union européenne veut détruire le concept de « maître chez soi ». La libre circulation des personnes entraîne l’immigration massive : ce n’est pas en « tiers-mondisant » l’Europe qu’on va aider le tiers-monde. (UE vrea sa distruga conceptul de ‘la-mine-acasa-sunt-stapan’. Libera circulatie a persoanelor antreneaza o imigratie masiva: nu asa vom putea ajuta lumea a treia, transformand Europa insasi in lumea a treia)
Q: Mais l’Europe peut-elle envisager l’avenir sans un apport migratoire ?
(Dar se poate imagina un viitor european fara un aport migratoriu?)
BG: La démographie est en effet pour moi le premier enjeu. On peut toujours surmonter la crise économique ; mais on ne peut pas surmonter la crise démographique actuelle si nous ne réagissons pas maintenant. Il faut bien des survivants pour que l’Europe continue d’exister ! Nous assistons à un véritable génocide. Physique d’abord, à cause du nombre des avortements, moral ensuite, avec la promotion effrénée de l’hédonisme. Ce dernier sape les repères et conduit droit au suicide de la société.”
(Demografia este principala mea miza de fapt. Putem inca depasi criza economica; dar nu putem surmonta criza demografica actuala daca nu reactionam acum. E nevoie de supravietuitori pentru ca Europa sa continue sa existe in fond. Asistam in prezent la un veritabil genocid. Mai intai unul fizic, din cauza numarului de avorturi, apoi unul moral, o data cu aceasta promovare fara limite a hedonismului. Acesta din urma naruieste reperele si conduce direct la sinuciderea societatii).
sursa aici: http://www.famillechretienne.fr/societe/politique/elections-europeennes-bruno-gollnisch-fn-et-la-protection-des-nations_t7_s37_d52300.html
Daca e cineva curios sa afle cine e acest Gollnisch, o ancheta foarte interesanta aici, cu unele piste f bune: Toulouse Killings Illuminate Salafist-Far Right Alliance in France) http://www.alternet.org/world/154677/toulouse_killings_illuminate_salafist-far_right_alliance_in_france?page=2
pentru cei care isi mai amintesc de treaba asta, niste catolici voiau sa dea foc unui teatru in care se juca o piesa care ar fi atins demnitatea crestinilor. Gollnisch spune lucruri interesante acolo, sau infricosatoare, depinde din ce unghi privesti. La fel cum tot niste FN voiau sa dea foc unui cinema unde rula filmul lui Bouchareb, Hors la loi, pe care il recomand celor interesati de Algeria, Franta, colonialism si memorie sau doar de un film bun.
Buna, Bogdan,
Nu mi-ai raspuns la niciuna dintre intrebarile mele si nu cred ca intelegi ce incerc sa iti transmit. Mai citeste o data comentariul meu si noteaza intrebarile puse. Se poate sa nu fi fost destul de clara.
Nu vreau sa intru in polemica cu tine pe marginea ideii de fascism samd. Inteleg ca tu pe aceasta directie voiai sa mergi in articol, dar nu ai reusit sa ramai in limitele propuse. Altfel spus, ai ajuns sa iti dai cu parerea si fata de alte subiecte pe care nu le privesti in profunzime. Mergi mai departe de propriile tale idei si vezi care sunt consecintele unei anumite actiuni, propuse direct sau indirect de tine.
Si, mai presus de orice, nu cred ca am avut parte de o lectura calma si fara preconceptii. Este o lectura zdruncinata si imi pare ca inca negociezi cu propria ta persoana la adresa multor simboluri, concepte si idei din arealul Stiintelor Politice. Nu esti sigur de convingerile tale. Sper sa nu te simti anapoda ca iti spun asa ceva, dar asta simt din acest articol.
Cu toate acestea, trebuie sa admit ca esti un om citit, educat. Se vede ca ai muncit mult sa ajungi pana aici. Mai ai nevoie de putina profunzime si de putina ordine in ganduri. Ai o tona de informatii care stau ca o tona de hartii pe un birou dezordonat. Informatiile valoreaza enorm daca sunt organizate.
Si, de asemenea, as vrea sa te fac sa intelegi ca te faci responsabil pentru tot ceea ce spui intr-un articol, chiar si pentru o virgula care scoate in evidenta un alt aspect al unei fraze. De aceea ti-am spus ca nu e permis sa iti dai cu parerea despre ceva atat de important ca avorturile si consilierele (care iti spun sa nu faci avort si ca mai bine dai copilul la orfelinat sau spre adoptie unor tampiti care poate au nevoie de organe), si ca nu ai voie sa adaugi expresii precum :”Si poate ca nu e chiar asa de rau …”. De parca ai spune ” Si poate ca nu e chiar asa de rau sa mananc un covrig azi, ca pana la urma, nu imi strica chiar toata dieta.”
Sper ca sunt clara si ma exprim destul de coerent.
O seara buna si spor la scris!
Am descoperit articolul in aceasta seara si am citit si comentariile facute pe marginea lui. Timpul nu imi permite sa intervin cum as dori, dar as vrea sa fac un scurt comentariu inainte de a inchide computerul.
Bogdan C. Enache a scris un text despre exagerarile care se fac in momentul in care in dezbatere se afla una dintre vacile sacre ale stangii. Nu s-a pronuntat in favoarea sau impotriva avortului, dar a identificat corect exagerarea in discursul Noii Stangii si a facut apel la calm, ratiune si bun-simt, aratand ca falsificarea nu serveste nimanui. Mai mult, a indraznit sa spuna ca daca tabara pro-avort are dreptul sa isi expuna argumentele, nu vede nici un motiv pentru care persoanele care sustin viata sa nu isi poata exprima punctul de vedere.
Observ ca in loc sa fie laudat pentru echilibru, a fost pus la zid si i-au fost aduse si alte acuzatii. Foarte grava pare a fi aceea de unionist. Ca si in cazul avortului, singurele opinii permise sunt cele stangiste. Trist.
Domnule Enache, salut curajul dvs. de a scrie pe acest subiect si regret tratamentul la care ati fost supus.