Imagine de la un protest pentru "drepturile animalelor" din Barcelona, Spania, 2011.

În istorie – şi mai ales în istoria din ce în ce mai globalizată a ultimelor două veacuri – ţările mai puţin dezvoltate suferă un proces de aculturare din partea ţărilor mai dezvoltate, prin care are loc un transfer benefic, dar adesea dificil, de cunoaştere, de norme sociale şi de tehnologie.  Din nefericire, acest proces de aculturare are adesea efecte nocive acolo unde intelighenţia, liderii politicii şi alte categorii sociale care intră în contact cu cele mai „progresiste” idei din ţările dezvoltate nu au discernământul să distingă între ideile bune care trebuie adoptate, atent adaptate la condiţiile locale şi apoi emulate şi ideile rele, adesea ridicole, absurde, chiar catastrofale, care trebuie evitate şi respinse. Aceasta este problema aşa-numitelor „forme fără fond”, conform diagnosticului pus de intelectualii români din secolul XIX, de care suferă ţările mai puţin dezvoltate intrate sub influenţa ideatică a intelectualităţii pestriţe şi foarte active din ţările dezvoltate. Deşi mai puţin intens, această problemă se manifestă astăzi din nou în România, cu rezultate deopotrivă comice şi mortale, aşa cum e cazul invalidării de către Curtea Constituţională, pe baza unor raţionamente specioase mai mult decât şubrede, a legii care prevedea eutanasierea numeroşilor câini fără stăpân din oraşe, responsabili săptămânal de victime umane.

În luna ianuarie a acestui an, Curtea Constituţională a României – unul dintre cele mai înalte, mai controversate şi mai lipsite de credibilitate foruri ale justiţiei româneşti – a declarat neconstituţională Legea pentru modificare şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, care prevedea o serie de măsuri pentru rezolvarea situaţiei dramatice a câinilor vagabonzi de prin cartierele multor oraşe ale ţării, printre care şi eutanasierea caninelor care nu vor fi adoptate de iubitorii de animale. Deşi în Constituţia României nu există vreun drept al animalelor, şi cu atât mai puţin un drept al câinilor periculoşi fără stăpân, Curtea Constituţionala invocă sinuos trei documente internaţionale pline de ideologie neostângistă, Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor adoptată de către UNESCO,  Convenţia Europeană pentru Protecţia Animalelor de Companie şi Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, pentru a susţine că – citez din motivarea Deciziei Nr. 1 din 11 ianuarie 2012 –  „eutanasierea câinilor fără stăpân contravine demnităţii umane, întrucât eutanasierea este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalităţii umane”, că legea „înlătură dreptul la viaţă al acestora” şi, în sfârşit, că aceasta „va periclita însăşi existenţa rasei comune şi va produce dezechilibre previzibile, ceea ce încalcă dreptul populaţiei la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic.”!!!

Aşadar, o măsură edilitară veche, tipică şi încă curentă chiar şi în ţări dezvoltate, de gestionare a animalelor domestice abandonate şi periculoase din oraşe a ajuns să încalce demnitatea umană şi să pună în pericol însăşi existenţa „rasei maidanezilor”, în timp ce săptămânal apar ştiri cu copii, bătrâni şi persoane active muşcate sau chiar ucise de câini vagabonzi ! Nici Brigitte Bardot şi nici Mikey Rourke, doi actori occidentali care locuiesc în oraşe fără câini vagabonzi şi cu o legislaţie dură privind câinii fără stăpân, veniţi în Bucureşti să îşi facă publicitate ieftină de „luptători pentru cauza drepturilor animalelor” nu ar fi putut scrie o motivare mai ridicolă şi mai încâlcită decât aceasta! S-a ajuns astfel ca, în România, cele mai senzaţionaliste, mai contradictorii şi mai discutabile idei promovate de intelectualii neostângişti occidentali, de regulă mai mult sau mai puţin marginali în ţările de origine, să ajungă literă de lege în condiţiile cele mai nepotrivite şi mai problematice! În loc să se preocupe de braconajul unor specii de animale sălbatice pe cale de dispariţie, epigonii intelectualilor neostângişti occidentali din România au reuşit să declare eutanasierea maidanezului bucureştean un pericol pentu existenţa rasei canine! – Cum pot aceşti activişti diletanţi pentru drepturile animalelor şi înalţii judecători inconştienţi şi iresponsabili de la Curtea Constituţională oferi astfel de argumente sarcastice unor familii ale căror copii au fost ucişi sau desfiguraţi iremediabil de câinii vagabonzi din oraşele româneşti şi cărora statul este în primul rând obligat să le garanteze securitatea personală depăşeşte puterea de înţelegere obişnuită.

Consacrarea juridică a unui aşa-numit drept la viaţă al animalelor în cazul câinilor fără stăpân din oraşele României nu reprezintă un import ideatic „progresist nociv” de magnitudinea comunismului – odinioară una dintre marile idei „progresiste” adoptată fanatic de la intelectuali occidentali marginali de către intelighenţia din cele mai înapoiate ţări (semi)europene sau asiatice (Rusia, China, Cambogia etc), ca un panaceu pentru un salt miraculos dincolo chiar şi de ţările dezvoltate în evoluţia socială –, însă efectele dezastroase, chiar mortale, pe care le are îmbrăţişarea necritică a unor idei specioase din Occident în ţările mai puţin dezvoltate şi cu o clasă intelectuală incapabilă să distingă bobul de neghină şi normalul de senzaţional, nu poate fi subestimată.

Bogdan C. Enache