Unele culturi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care să le permită oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă. Iată o frază care poate înfuria o gamă largă de militanţi. Din fericire, există o frază mai greu de contrazis. Unele limbi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care permite oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă.

Astfel este limba şi cultura romani, astfel a fost limba şi cultura valahilor. Despre valahi am scris într-un articol trecut, cu scopul specific de a nu ajunge să fie catalogat ca un rasist fără speranţă. Despre romi vom vorbi acum.

Ţin minte în anii ‘90 doi ţigani care vorbeau de-ale lor în limba lor pe autobuz. Din când în când, însă, auzeam expresii cunoscute: trei sute de lei, patru sute de lei, etc. Că lei sa spune la fel şi în romani, mi se părea OK. Dar am fost surprins, la vremea aceea, să văd că limba maternă a vorbitorilor (adică varianta vorbită de facto în casă şi autobuz) nu includea numerale ci acestea trebuiau preluate din limba română.

Desigur, nu putem construi o afirmaţie generală pornind de la experienţe anecdotice. De aceea am căutat un dicţionar sau un lexicon romani să văd ce cuvinte există şi ce cuvinte nu există în limbă. Sarcină nu tocmai uşoară, căci nici minoritatea romă nici majoritatea românească nu par să fi considerat util să construiască un asemenea instrument şi să îl publice pe Internet. Am găsit doar un lexicon anglo-romani (aici), care documentează „English Romanes”, adică „the language or speech form of the English and Welsh Romani Gypsies”.

Iată o listă de câteva cuvinte care nu au corespondent în English Romanes.

• dialectics

• philosophy

• aircraft

• airplane

• HIV

• nature

• culture

• civilization

• alliance

• discrimination

• autonomy

• self-determination

Este posibil să vă iritaţi puţin la vederea cuvântului nature. Cum adică, veţi spune, nici pe aceasta nu o văd? Nu. Nici valahul nu o vedea, tocmai pentru că trăia în mijlocul ei. El vedea cel mult firea (totalitatea lucrurilor care sunt; creaţia), care este oarecum altceva. Natura ca opusă societăţii şi civilizaţiei este un concept util doar societăţilor industriale sau măcar urbanizate. În română, natură este un neologism preluat pe filieră franceză.

Nu pot să garantez că limba romani vorbită la noi nu este mai complexă decât English Romanes. Sunt tentat, însă, să spun că diferenţele nu sunt majore. De aceea romani, în forma actuală, este o limbă care nu îţi este suficientă că să relaţionezi în societatea contemporană. Cultura unei populaţii nu poate fi mult mai complexă decât limba căreia îi serveşte ca suport. Eventual poate include unii termeni tehnici; dar nu poate susţine literatura şi miturile naţionale care să definească locul comunităţii romani în lumea modernă.

La ce să ne aşteptăm?

Scenariul unu: aculturalizare

Copii şi tinerii romi sunt educaţi formal şi informal în limba şi cultura română. Ei devin astfel „români de origine romă”, mai degrabă decât „romi”. Dealtfel, vedem această tendinţă clar şi la recensăminte. Limba romani rămâne în stadiul în care este şi folosirea ei este abandonată de la generaţie la generaţie pe măsură ce nu împlineşte nevoile de exprimare ale utilizatorilor. Într-un final ea rămâne apanajul a câteva (zeci) de mii de oameni risipiţi în Europa care o folosesc fie pentru că trăiesc în comunităţi izolate, fie din entuziasm şi devoţiune faţă de tradiţie.

Scenariul doi: Renaşterea Romani

Intelectualitatea romă re-creează naţionalismul rom, pe o logică asemănătoare cu a naţionalismului paşoptist (şi a altor naţionalisme). Limba romani este adaptată la nevoile contemporane prin împrumuturi masive din română şi limbi de circulaţie internaţională. Proporţia română vs. alte limbi va depinde, desigur, de locul în care se va găsi epicentrul acestei mişcări.

În majoritatea situaţiilor imaginabile, însă, cultura romani va fi îndatorată culturii româneşti cel puţin la fel de mult pe cât suntem noi îndatoraţi culturii franceze. Iar această legătură va fi un liant şi un element de stabilitate în relaţia dintre cele două populaţii. Conflicte pot apărea, desigur, dar nu din cauze „culturale”.

Scenariul trei: izolare

Cantităţi masive de tineri romi perpetuează atât cultura tradiţională ţigănească cât şi nivelul de educaţie/venit al părinţilor lor. Pe măsură ce societatea devine mai complexă, apare o segregare de catifea între cei care înţeleg şi pot exprima noile meserii şi realităţi şi cei care nu au această posibilitate.

Consecinţele acestui ultim scenariu sunt dezastruoase pentru toată lumea. Primii care suferă sunt, desigur, romii. Dar suferă şi bugetul de stat, nevoit să abordeze cumva pungile de sărăcie. Şi suferă şi democraţia: masele de alegători săraci şi slab educaţi vor deveni masele de manevră ale unei noi generaţii de lideri locali lipsiţi de scrupule.

Din fericire, însă, nu acesta pare scenariul cel mai probabil. Spune Mircea Kivu:

Dacă analizăm însă evoluţia, în cei zece ani dintre recensăminte, a nivelului de instrucţie al acestui grup etnic, putem spune că avem veşti îmbucurătoare: ponderea absolvenţilor de învăţământ superior în rândul romilor în vârstă de peste 10 ani a crescut de la 0,2% la 0,7%, iar cea a celor fără şcoală absolvită a scăzut de la 34,3% la 20,2%. Asta înseamnă, contrar imaginii generale, că eforturile făcute şi banii cheltuiţi n-au fost tocmai în zadar; un proces de convergenţă există, cel puţin din perspectiva acestor indicatori. (Sursa)

În loc de concluzii

Oricât de urât ar suna această afirmaţie, culturile şi limbile naţionale nu trăiesc împreună într-un paradis postmodern, ci concurează pentru a împlini nevoile de gândire şi exprimare ale indivizilor. În această competiţie, limba şi cultura română sunt concurenţi solizi, fiind suficient de complexe dar şi permeabile pentru a împlini nevoile celor cărora le servesc drept limbă şi cultură materne. Limba romani, în schimb nu este un concurent redutabil şi probabil nici cultura romani. Dacă elitele rome nu vor re-inventa curând identitatea romă, populaţia fie se va orienta spre alte opţiuni (în funcţie de ţara de reşedinţă) fie va intra într-o izolare dăunătoare tuturor.

Andrei Tiut