Daniel Șandru: analistul politic, politica și societatea 1

river-through-a-magnifying-glass-photography-hd-wallpaper-1920x1080-2545

Aș spune că analistul politic este deținătorul unor competențe analitice și epistemice validate academic, dublate, evident, de talent și de interesul de a respecta statutul unei profesiuni al cărei scop nu este profeția, ci, cel mult, realizarea unor predicții pe termen scurt, plecând de la observarea unor „regularități” din viața politică identificabilă într-un context socio-istoric particular.

Rolul acesteia din urmă și, ca atare, rolul celor care o practică este acela de a decripta, de a demantela, prin apel la modele teoretice și empirice de natură explicativ-interpretativă, cauzele anumitor fenomene politice, ale anumitor relații sau ale anumitor decizii care se iau în sfera politică. Și, țin să subliniez, nu poate exista, nici aici, pretenția de obiectivitate. Ceea ce eu numesc mitul obiectivității – aplicabil azi nu doar științelor umaniste în general, celor sociale și politice în particular, ci până și științelor naturii, de la enunțarea principiului incertitudinii al lui Heisenberg încoace – nu reprezintă decât o remanență pozitivistă în evoluția științei politice, una ce poate fi azi compensată de analiza interpretativă sau ideologică. Nu are sens, însă, aici, să intrăm în detalii tehnice. More…

Reclame

OSINT 12: Demonstrațiile de masă care vor veni 9

Dar lucrurile nu se opresc aici. Rămân în urmă cel puțin 2.000 de oameni (în București) re-socializați într-o nouă cultură protestatară, rămâne încrederea că Bucureștiul și Clujul pot mobiliza peste 10 000 de oameni, rămân canale de comunicare cu zeci de mii de membri pe Facebook, precum și canale „capilare”, „de la om la om” a căror întindere nu o putem decât bănui. Cred, de aceea, că va trebui să ne obișnuim cu ideea că vor exista proteste în continuare în actualul ciclu legislativ.

Cum anume vor arăta aceste proteste, depinde de trei factori. Primul este înțelepciunea actualilor facilitatori (organizatori mi se pare un nume nepotrivit). Dacă vor ceda în fața cântecelor de sirenă și vor crea prea repede o organizație disciplinată, se vor vedea în situația unor generali fără armată. Dacă vor impune agresiv temele lor distilate în birou și la bere, la fel. Dacă, însă, vor face un serviciu de match-making, cuplând oameni și organizații preocupate de aceleași teme și apoi facilitând, fără să forțeze, exprimarea nemulțumirii lor reale, dacă vor sluji în loc să comande, atunci vor continua să fie relevanți. Și, probabil, vom avea aceeași atmosferă civilizată.

Al doilea ține de acțiunile Guvernului. Lăsând la o parte cazul RMGC, USL a dat dovadă de o flexibilitate fără precedent în relația cu presiunea cetățenilor. Dar toate aceste eforturi sunt, încă, o formă de perestroika. Nici un moment USL nu a contestat principiul că majoritatea parlamentară răspunde doar odată la patru ani. Până atunci, în viziunea guvernanților, totul este permis. În privința temelor abordate deschis în campanie această abordare poate fi corectă. Însă atunci când dorește să ofere „surprize”, Guvernul ar face bine să producă înainte o dezbatere publică reală. More…

Câinii şi armele de foc 2

Clipboard02
Adevărul este că trăim într-o cultură a siguranţei în care pentru fiecare risc se consideră acceptabil şi necesar ca societatea să asigure o pavăză. Aici cazul câinilor este specific. Spre deosebire de o cremă de faţă sau un aparat de ras, un câine nu poate fi pre-testat ca să aflăm dacă se încadrează standardelor de agresivitate. Un câine agresiv nu este cunoscut ca atare decât după ce a agresat cineva. De aceea riscul trebuie eliminat. Singura discuţie legitimă este despre soluţie. Adăposturi speciale sau eutanasiere, aceasta mi se pare singura întrebare legitimă.

Ca şi în cazul armelor de foc în SUA, situaţia câinilor de la noi nu mai este de mult ilustrativă pentru normele de siguranţă general acceptate ci este o excepţie de la aceste reguli. Excepţie motivată simbolic şi susţinută de un lobby semnificativ.

Înţeleg că legea aprobată în Parlament permite primăriilor să menţină câinii în adăposturi, presupunând că adăposturile există. Problema nu este, deci, în lege. Problema este că primarii nu vor tăia servicii municipale de bază ca să îşi permită întreţinerea a zeci de mii de câini. Cel puţin nu şi dacă vor să fie realeşi. Este, deci, timpul ca iubitorii de animale să vină şi să sponsorizeze din banii lor rezolvarea umană a problemei. Legea permite. More…

Câinii, Roșia Montană și sondajele Răspunde

1320159894caini, caine, maidanezi, animale_AT

În măsura în care cetățenii nu sunt deranjați în mod direct de câini, tentația este de a nu apărea ca niște „criminali” în fața intervievatorului. Un referendum național organizat într-un moment în care nu avem emoție publică, ar putea produce același rezultat.

Astfel, decizia politicienilor de a tergiversa rezolvarea problemei apare ca fiind una rațională. O majoritate de cetățeni favorizează decizii umanitare care sunt suportate doar de o minoritate.

De ce totuși toată această emoție? Voi discuta acest aspect făcând comparație cu cazul Roșia Montană.

(1) Pentru Roșia Montană discursul este despre munți-pajiști-cultură-morminte. În cazul câinilor vagabonzi problema a fost de la bun început una de viață și moarte. Și nu moarte abstractă reprezentată printr-o frunză roșie ci una foarte concretă cu imagini ale victimei și ale familiei îndurerate. Victima fiind un copil. Victimele fiind apoi doi copii.

(2) În cazul Roșia Montană am avut o bună organizare (pentru standardele românești) dar slabă acoperire media. În cazul copilului ucis protestele au fost mai slab organizate, dar a compensat expunerea mass-media mult mai generoasă. More…

Despre ţigani, adică romi (limbă, cultură şi reproducere culturală) Răspunde

romi

Unele culturi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care să le permită oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă. Iată o frază care poate înfuria o gamă largă de militanţi. Din fericire, există o frază mai greu de contrazis. Unele limbi, fiind poate complexe conform criteriilor interne, nu au acel tip specific de complexitate care permite oamenilor să trăiască şi să prospere în lumea modernă.

Astfel este limba şi cultura romani, astfel a fost limba şi cultura valahilor. Despre valahi am scris într-un articol trecut, cu scopul specific de a nu ajunge să fie catalogat ca un rasist fără speranţă. Despre romi vom vorbi acum.

More…

Un fapt statistic: românii sunt neduşi la biserică 1

enhanced-buzz-28408-1371813261-4

Dacă prin religiozitate înțelegem declararea formală a religiei, fără nici un cost personal, suntem printre campionii Europei. Pe măsură ce creștem strictețea, dar fără a ieși din canoane, situația este din ce în ce mai albastră. Pe scurt, iadul ne mănâncă.

90% din noi nu ținem postul. Din aceștia scădem pe cei câțiva cu dispensă și rămân restul care merg în iad. O parte scapă prin spovedanie, dar cam un român din doi tot o pățește. Cifrele sunt similare cu cele culese de IRES în 2010 și 2011.

În plus, maxim un român din trei merge săptămânal la slujba de duminică (Daedalus 2007 Eurobarometrul 66-2006). (Discuția e mai complicată, căci întrebările nu sunt foarte bine puse, dam am rezumat-o astfel.)

Ce ne spun aceste cifre? Că românii mint sondajele privind la religiozitatea lor în mod extrem de constant și hotărât. Atât de constant și hotărât încât probabil mulți se mint pe ei înșiși. Nu se poate să mergi regulat la biserică (cam orice biserică) și să nu se prindă de tine ideea că e bine să te spovedești (măcar) de Paște. Apoi, că pe măsură ce le pui întrebările potrivite, le este din ce în ce mai jenă să inventeze. Ceea ce mă face să cred că nici mersul duminical la biserică nu e tocmai atât de înalt. More…

Care sunt raporturile de încredere în societatea românească? 1

Într-un articol anterior am estimat, chiar dacă grosier, raporturile de forţă între forţele cele mai hotărâte favorabile şi opuse proiectului Băsescu. Am făcut această analiză în ideea că un compromis, oricare ar fie el, va trebui să ţină cont de acest raport. Spre exemplu, demisia condiţionată a lui Traian Băsescu ar fi fost un compromis rezonabil în 2011, dar probabil nu mai este acuma.

La fel de importante în vederea unui compromis sunt şi raporturile de încredere. În cele de mai jos voi vorbi în primul rând de încrederea intre politicieni. Există o opoziţie independentă faţă de Traian Băsescu însă aceasta nu are – deocamdată – o voce distinctă. Există de asemenea susţinători ai preşedintelui suspendat care au o voce distinctă, însă în toate momentele critice aceştia au ales să nu aleagă o cale independentă. More…

Cuvinte despre Civitas Politics 2

Etimologic vorbind, „civitas” este exact ceea ce este „politeia” – „condițiile și drepturile cetățeanului și ale societații într-un stat”. Daca eu mi-am botezat blogul   plecând de la Politeia lui Platon, amicii de la Civitas Politics au plecat de la Cicero cu De re publica (Somnium Scipionis), adică „concilium coetusque hominum jure sociati” (cp.3). Cred ca fondatorii și autorii blogului au reușit să-și exprime ceea ce au dorit, așa cum cred că și eu am reusit să mă exprim așa cum am crezut de cuviință.

More…