Revolta municipiilor sau cum a devenit PNL un partid rural 4

Screenshot_9Când am văzut primele estimări ale scorurilor politice la alegerile locale am simțit că ceva nu este în regulă cu procentele PNL. Partidul fusese umilit în capitală iar în marile orașe unde Boc sau Robu umiliseră pe alții… nu prea am avut prezență la vot. De ce, atunci un scor atât de onorabil. Răspunsul natural este că veniseră voturi din orașele (mai) mici și din sate. Dar asta merge în sens invers față de tot ce știm despre PNL. Între timp, BEC a făcut publică baza de date cu procesele verbale, ceea ce înseamnă că putem testa și afla. More…

De ce cad guvernele României Răspunde

curiaSă ne uităm, deci, la circumstanțele căderii celorlați. Dl Ciorbea a căzut pe fondul scăderii economice, reformelor dure și al inabilității politice personale. Chiar și așa, actul final a fost unul de supunere față de voința PNȚCD și a Președintelui. Dl Vasile a fost poate mai abil, dar performanța slabă a guvernării și abandonarea sa de către întreaga coaliție de guvernare au dus la finalul prematur al mandatului. Domnul Boc nu a fost nici el un politician abil, dar a fost sponsorizat politic de președintele Băsescu; în momentul în care sponsorizarea a încetat, premierul s-a retras din funcție. Evident, în cazul domnului Boc nu trebuie să minimalizăm scăderea economică și efectele asupra nivelului de trai. Domnul Ungureanu a adăugat la toate acestea propriul său nivel de incompetență, ajungând la performanța ca membrii propriului partid să susțină moțiunea care l-a demis.

Să ne uităm, apoi, la prim-miniștrii care au terminat mandatul cu bine. Dl Văcăroiu nu a avut nici el abilitate politică, dar sponsorul său l-a susținut până la final. Domnii Năstase, Tăriceanu și Ponta au avut în schimb această abilitate și au putut să se elibereze de sub diverse tutele. În sfârșit, toți cei patru au guvernat perioade de creștere economică. More…

Prezidențiale: Turul 1, Turul 2 1

1780923_471848562916149_495069273_n

Fragmentarea partidelor desprinse din Guvernul Boc pare să dea roade dacă ne gândim în termeni de sondaje. Împreună, ele au, după unele sondaje, aproape dublu față de (ne)reușita ARD. Problema este cum unifici aceste electorate sub un steag comun. Cum îl faci pe PFCistul elitist de oraș, PMPistul care a trecut la noul partid cu întreaga organizație, PDListul frustrat și fostul PMPist de la periferie să meargă în aceeași coloană.

Soluția naturală acestor partide de proveniență carismatică este ca un partid și un lider să se ridice în ochii opiniei publice și să își stranguleze lent concurența. Un asemenea lider nu se decide în negocieri, căci decizia ar re-deschide diverse răni care dor. El se impune singur și își coboară concurența undeva la 2% înainte ca aceasta să se predea. (3% este un prag la care se pare că partidele CPpB încă mai găsesc energie să nu dispară). Un nou Băsescu, dacă doriți. Doar că Băsescu-din-2004 a adus un minim necesar de procente suplimentare peste o strategie corectă orienată spre câștig. Un nou Băsescu în 2014 nu va putea decât să încheie perioada de doliu și damage-control. More…

Reînvierea fenomenului protestatar Răspunde

 SONY DSC

În intervalul temporal dintre manifestațiile din anul 1990 care au stat la baza apariției Fenomenului Piața Universității și actualul curent protestatar inițiat în anul 2012, România cunoaște o mobilizare firavă a societății civile ca mijloc de presiune asupra guvernării. Timp de mai bine de 20 de ani, activitatea societății civile se axează în special pe inițierea unui model de intervenție în domenii pe care statul nu le poate asigura integral, acțiunile ONG-urilor sprijinite prin programe europene reprezentând un exemplu în acest sens. În privința presiunilor exercitate la nivel politic, se remarcă în special acțiunile specifice mișcărilor sindicale fără a se bucura însă de efecte concrete pe termen lung.
Absența unui dialog autentic între sfera civilă și sfera politică a reprezentant elementul dominant al perioadei tranziției, peste care s-a suprapus o lipsă a interesului cetățenilor pentru implicarea în soluționarea problemelor specifice comunității. În aceste condiții democrația se instaurează anevoios, reformarea sistemului întâmpinând dificultăți într-o societate în care predomină atitudinile conservatoare atât la nivelul decidenților, cât și la nivelul cetățenilor. More…

O măsurare a părtinirii fotografice a agenției Mediafax Răspunde

883165_10150351045939999_613949882_o

Ați observat vreodată cât de bine arată Emil Boc în fotografiile Mediafax? Dar că Victor Ponta are mereu buzele întredeschise? Ei bine, eu am văzut. Și, vorba poetului: îi vede azi, îi vede mâini, astfel numărătoarea e gata. Să numărăm, deci:

Eșantion: toate știrile de pe fluxul RSS Mediafax-Politic între 29.11 00:00 și 4.12 17:00. Plus trei mici suplimente pentru Crin Antonescu, Vasile Blaga și Mircea Geoană.

Atribute evaluate (da=1, nu=0):

(1) Atribute personale negative:

Sub. Termenul este împrumutat din limbajul BDSM. În cazul nostru se aplică atunci când un personaj este clar dominat de altul (mână pe umăr), este clar ignorat de altul sau se arată într-o postură ridicolă.

Poziția peștelui. Se aplică unei fotografii făcute unui personaj care vorbește exact în fracțiunea de secundă în care nu vorbește, căutându-și cuvintele sau doar respirând. Se aplică în egală măsură unei fotografii care doar creează această impresie. În mod tipic, personajul va avea buzele întredeschise, de unde și denumirea categoriei. Nu am numărat această categorie din motiv că unele diferențe sunt prea subtile. More…

Prezidențiabilii. Supliment cu scene din Urzeala Tronurilor 9

După articolul trecut mi s-a reproșat că nu includ și alte nume care au (totuși) încredere și care posedă una sau alta din calitățile prezidențiabile („om de stat”, „om de alianță”). Adevăruol este că am pornit cumva dinspre partide spre oameni și nu invers. Altfel spus, cei ce nu sunt luați în calcul de partide cu pretenții de a trimite candidați au fost ignorați tacit. În acest articol vom lua în considerare „salonul refuzaților”: candidaturile care pot avea sens pe hârtie dar pe care partidele nu le iau în calcul. 

More…

Noua agendă publică 15

Public-Opinion-Hands

Victoria clară şi popularitatea înaltă a USL au adus în dezbaterea publică câteva întrebări legitime. În primul rând, câtă vreme poate susţine USL această popularitate. Apoi, de unde va începe eroziunea guvernamentală. Pentru a răspunde la aceste întrebări este nevoie să ne uităm mai întâi la modul cum arată agenda publicului. Nu neapărat agenda publică a mass-media ci temerile şi preocupările cetăţenilor. Voi folosi pentru acest scop, pe lângă date din Eurobarometru, sondaje Avangarde şi INSCOP, două institute relativ generoase cu informaţia şi având aparent clienţi de orientări politice diferite.Sondajele pot fi consultate în proiectul Sondaje Publice al Context Politic, sau pe siturile producătorilor.

Mi se pare rezonabil să spunem că, dincolo de o erodare „normală”, USL poate suferi o erodare accentuată dacă situaţia personală a alegătorilor se înrăutăţeşte şi aceştia percep Guvernul ca o entitate distantă şi indiferentă. Toate celelalte proiecte de imagine ale USL nu aduc neapărat multe satisfacţii directe alegătorilor ci mai degrabă construiesc o aură de competenţă: „Ponta e băiat bun. Uite, a făcut […] şi […]. Sigur se ocupă şi de noi”. Dacă însă politicile economice sau sociale ale guvernului vor fi percepute ca un eşec, nu pare să existe deocamdată o metodă de a compensa.

Voturile pierdute de USL, dacă trendurile actuale s-ar menţine neschimbate, ar putea să meargă masiv spre nehotărâţi sau anti-sistem (non PPDD) şi mai puţin spre Opoziţia parlamentară. Probabil însă că realitatea va obliga la schimbări de atitudine şi discurs. Există, cred, trei factori care vor influenţa migraţia sau retenţia voturilor. More…

Unde s-a dus Piaţa Universităţii când s-a dus? Răspuns lui Cătălin Prisăcariu 2

surferi.jpg
În cazul grupurilor din Piaţă, lucrurile sunt mai complicate. Poţi să militezi furibund, spre exemplu, pentru transparenţă în administraţie, dar să te lase rece gazele de şist sau întoarcerea monarhiei.

De aceea unitatea este un obiectiv mult mai slab în această lume. Ideea că într-un an Victor Ponta ar putea aliena toate grupurile mai mult decât Emil Boc în trei proiectează trăsăturile unei sub-culturi asupra alteia. Mai mult, ea este naivă, ignorând pattern-urile extrem de greoaie ale mobilizării protestatare la români. Deocamdată fiecare protestează (sau nu) în funcţie de cazul său particular. More…

De weekend: Pictures or it didn’t happen Răspunde

pictures or it didn't happen

Sloganul de mai sus este folosit de adolescenţii americani atunci când cineva se laudă prea tare. Şi nu fără motiv. Adolescenţii (1) sunt oarecum înclinaţi să înflorească adevărul, (2) au acces la tehnologie, ca un simbol al statutului şi (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii. Astfel, acest test al plauzibilităţii este foarte raţional.

Însă nu doar adolescenţii cu coşuri se găsesc în această situaţie. În mod asemănător ne putem gândi la politicieni, militanţi şi lobbyşti. Aceştia (1) au ca misiune să prezinte doar o faţă a faptelor, (2) au acces la tehnologie ca un simbol al statutului şi beneficiu colateral al scurgerii de dosare (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii.

Împotriva laudelor politicienilor şi militanţilor suntem vaccinaţi destul de bine. Dar acuzaţiile pe care şi le aduc unii altora le primim cu destulă candoare şi fără să le testăm intelectual. Mulţi credincioşi sunt capabili inclusiv să facă o complicată gimnastică internă. Oameni care spun ritos că Elena Udrea sau Adriean Videanu trebuiesc socotiţi cetăţeni onorabili măcar până DNA descoperă ceva devin brusc mult mai familiari şi burto-bătăişti atunci când îţi spun cine a plătit Piaţa Universităţii, cu ce sume şi pe câţi la sută din cei prezenţi.

Inversa este la fel de adevărată. Oameni care sunt indignaţi principial că Adrian Năstase a fost condamnat strict pe probe indirecte, zâmbesc complice vorbind de relaţia presupus sexuală dintre Elena Udrea şi preşedintele ţării. More…

Urgenţa perpetuă 2

575021_420483771322863_1142094968_n

Acum nişte săptămâni am luat decizia să răresc relaţiile cu Ovidiu. El m-a descris (în cuvinte mai complicate) ca un politruc USL. Eu l-am diagnosticat (în mintea mea) cu sindromul tristeţii post-băsesciene persistente. Pe aceste baze, vă daţi seama, dialogul ulterior s-a redus dramatic.

Voi lua însă o pauză pentru a discuta puţin pornind de la articolul său despre republica uselistă. Comentând despre documentele programatice ale USL (mai precis absenţa lor), Ovidiu ajunge să facă o descriere succintă a luării deciziilor de reformă în epoca Băsescu-Boc. Aş schematiza-o astfel:

1 – O serie de specialişti construiesc o comisie la Cotroceni şi, în mod relativ transparent, propun nişte soluţii.

2 – Traian Băsescu reţine din aceste soluţii fix ce îl interesează pe el. Pentru că poate.

3 – Guvernul Boc, în mod tipic prin asumarea răspunderii, face să se întâmple ce s-a decis la punctul 2.

Nu am urmărit foarte atent tribulaţiile comisiilor prezidenţiale, dar descrierea pare corectă. Este mai greu, deocamdată să facem o schemă a deciziilor USL, dar o să propun cu titlu provizoriu următoarea:

0 – responsabili USL (dar nu cei cu autoritatea ultimă) lansează o serie de propuneri ca baloane de încercare; societatea civilă se repede asupra lor să le desfiinţeze.

1 – folosind informaţia de la punctul 1 nişte specialişti merg la (liderii) USL şi, în mod cu totul ne-transparent, propun nişte soluţii.

2 – USL reţin din aceste soluţii fix ce îi interesează. Pentru că pot.

3 – Parlamentul face să se întâmple cele reţinute la punctul doi (supermajoritate)

Ovidiu compară punctul 1 din „procedura” PDL cu punctul 0 din „procedura” USL.

Argumentele sale sunt un caz destul de tipic de gândire Big Design Up Front (1, 2) contaminat cu bunele practici ale Uniunii Europene. More…

Ce așteptări am de la guvernarea USL? 2

733786_4484684311719_952097648_n

În măsura în care discursul ideologic contează, trebuie să ținem cont la punctul opt că stânga modernă nu urmărește naționalizarea mijloacelor de producție, ci reglementarea activității private și livrarea de servicii sociale. Astfel, un discurs de stâng justifică o administrație stufoasă și nu neapărat producție economică de stat.

Astfel, „stânga” poate fi mai potrivită să facă privatizări în timp ce „dreapta” este mai potrivită să restructureze administrația.

Pentru aceia dintre dumneavoastră care au citit multă ideologie (serii de propoziții universale și insensibile cultural) afirmația de mai sus ar putea părea bizară. Dar ea se verifică faptic. Guvernarea Năstase a privatizat, printre altele, SIDEX. Adică 10% din valoarea contabilă a economiei românești și 1-2 % din PIBul României de azi. Pe timpul guvernărilor Tăriceanu și Boc privatizările au stagnat. Guvernul Tăriceanu a blocat creșterea salariilor profesorilor, iar guvernul Boc a aplicat celebra reducere de 25% din salariile bugetarilor.

Pe vremea guvernării Boc am așteptat ca, în loc să taie egal cu 25%, Guvernul să aplice Legea salarizării unitare. Și, în loc să piardă funcționari prin metode „naturale”, să restructureze aparatul de stat în funcție de nevoi. Astfel, am fi avut o reformă reală, pe care guvernele ulterioare nu ar fi putut-o anula cu ușurință. More…

Tot ce trebuie să știți despre „antieuropenismul” USL în două desene simple 5

http://27.media.tumblr.com/tumblr_m2jy71ntaY1qdxteeo1_500.gif

Atunci când domnii Ponta și Antonescu au început să se supere pe coana Merkel și coana Europă au relansat acea ocupație înșelătoare pe care am putea-o numi „analiză de discurs și valori”. Grupuri-grupuri de analiști, altfel hârșiți în politica românească, au venit și ne-au spus că ascultând ce spun putem vedea valorile „adevărate” ale cuplului Ponta-Antonescu.

Printre ei, și eu am sucombat acestor cântece de sirenă. Iar la mine chiar nu este scuzabil. Pe vremuri un întreg capitol al lucrării mele de licență explica de ce analiza de discurs și explicațiile ideologizante nu explică comportamentul PRM, iar literatura de specialitate este inutilă într-o analiză bazată pe comportamentul rațional al partidelor.
More…