Revolta municipiilor sau cum a devenit PNL un partid rural 4

Screenshot_9Când am văzut primele estimări ale scorurilor politice la alegerile locale am simțit că ceva nu este în regulă cu procentele PNL. Partidul fusese umilit în capitală iar în marile orașe unde Boc sau Robu umiliseră pe alții… nu prea am avut prezență la vot. De ce, atunci un scor atât de onorabil. Răspunsul natural este că veniseră voturi din orașele (mai) mici și din sate. Dar asta merge în sens invers față de tot ce știm despre PNL. Între timp, BEC a făcut publică baza de date cu procesele verbale, ceea ce înseamnă că putem testa și afla. More…

O demisie tardivă și care nu rezolvă nimic 1

12193888_804934839630058_3761484507063682137_n

Această demisie tardivă nu este în măsură să rezolve problemele României – poate însă deschide un nou capital politic care să permită formularea de soluții pentru problemele pentru care s-a ieșit în stradă zilele acestea: justiție, demnitate, siguranța cetățeanului, bună guvernare, transparență, respect pentru cetățean și responsabilitate în actul de guvernare.

Protestele din noiembrie 2015 se remarcă în raport cu cele din 2013 sau 2011-2012 printr-un pronunțat caracter politic și prin punerea la îndoială a „contractului social” de până acum între elita politică, pe de o parte și cetățeni, pe de alta: noi vă lăsăm să faceți „politică” (adică să furați) că oricum nu se schimbă nimic orice am alege, în schimb ne lăsați în pace să ne descurcăm cum putem și nu ne puneți viețile în pericol.
More…

Trei electorate cheie pentru alegerile prezidențiale (I) 2

Spain San Fermin

Să începem cu o observație și o premisă. Pe orice eșantion am pune întrebarea și oricum am formula-o răspunsul raportul dintre partide este cam la fel. Că întrebăm în sondaje pe toată lumea sau că îi întrebăm doar pe cei ce vor veni la vot; că întrebăm despre alegerile naționale sau cele europene răspunsurile sunt cam aceleași. Iar aceste răspunsuri au fost confirmate în ultimele alegeri (cu corecția Mircea Diaconu). Aceasta este observația.

Premisa este că în momentul în care toate formațiunile de peste 5% au candidat, presupunând că au ales în mod corect, procentele candidatului și cele ale partidului/alianței vor fi asemănătoare. Această premisă este coerentă cu relativa stabilitate a clivajelor în ultimele (multe) luni. În plus, încrederea politicienilor pare a fi în scădere. Ca o dezvoltare a premisei, ne putem aștepta ca, la finalul campaniei pentru turul întâi, să fi contat mai puțin calitățile și discursul candidatului și mai mult poziționările efectuate împreună cu formațiunile susținătoare și capacitatea de a atrage voturi de la candidații fără șanse. More…

De ce Traian Băsescu nu poate fi primul ministru al lui Victor Ponta (II) 4

tumblr_ltmg4zQhP61qeegbeo1_500

Abandonarea lui Crin Antonescu de către Victor Ponta sau vice-versa ar avea aparenţa unei trădări, în care cel ce pleacă este etichetat ca vinovat de eşecul USL. Am văzut în articolul anterior că asemenea aparenţe costă, electoral vorbind. În acest articol ne vom uita cine şi când schimbă alianţe. Folosesc un termen mai neutru în mod intenţionat, pentru a introduce în discuţie UDMR. Ca partid al unei minorităţi, acesta îşi asumă deschis flexibilitatea, iar mutările sale nu sunt văzute ca trădare de către proprii alegători.

Să presupunem că tocmai au existat alegeri. Primii care ar putea să schimbe alianţa sunt partidele cele mai mici. UDMR în 2000 şi de atunci încolo, PC în 2004, UNPR în 2009. Mişcarea lor se face de obicei odată cu formarea guvernului. S-a discutat mult despre influenţa lor disproporţionată în sistemul politic, dar poate că unul din motivele pentru care sunt contactaţi primii este că preţul lor este accesibil.

Apoi, la mijlocul guvernării, urmează partidele/facţiunile medii. Acestea sunt parteneri juniori într-o coaliţie care nu îi satisface. Astfel au fost facţiunea Roman, PNL în primul CDR, PNL şi PDL în guvernul Ciorbea, PNL în guvernul D.A. (dată fiind popularitatea preşedintelui). De regulă (cazul Roman fiind excepţia), aceste mişcări însoţesc o remaniere guvernamentală. More…

Cu legea pre lege călcând: 5 motive pentru care România nu este un stat de drept 2

No-Rule-Of-Law_2011

Cam din 2004 am crezut și am pornit de la premisa că România este un stat de drept. Unul cu multe minusuri, desigur, dar acestea țineau mai degrabă de infracționalitate. Adică, puteai să exerciți o putere arbitrară nepedepsit, dar măcar era ilegal. Prin 2010 am ajuns la concluzia că nu este chiar așa. Nu neapărat că din 2010 s-au dus lucrurile pe apa sâmbetei, dar atunci m-am lămurit eu.

Statul de drept este mai mult decât respectarea legilor. Altfel, stat de drept ar fi fost și Germania nazistă prin aplicarea celebrului Führerprinzip (Voința führerului este lege în stat). Statul de drept/domnia legii apare atunci când conducerea cetății se face primordial prin reguli stabile care permit cetățeanului și instituțiilor să își organizeze viața știind dinainte ce așteaptă statul de la ei și astfel să fie stăpânii propriului destin.

Rule of law este un concept deosebit de popular în gândirea libertariană. Domnia legii, combinată cu un număr minimal de reguli și legi sunt ingrediente ale acelei societăți cvasi-utopice și anti-politice în care legile sunt stabilite în avans și legiferarea ulterioară de către un Parlament este absentă sau minimală. Pe scurt, libertate fără democrație și dreptate fără politică. Pentru acest articol însă, vom recunoaște că politica nu poate fi eradicată. Pentru a avea stat de drept este suficient ca zona de acțiune a politicului să fie pre-stabilită și limitată rezonabil. More…

Finalul lui Traian Băsescu și spargerea balonului speculativ 5

Armadillo

Trebuie adăugat că momentele în care „personalitatea umană acaparează personalitatea politică” au coincis în general cu clipe de mare tensiune politică. Ei bine, de data aceasta, nu mai există justificări. În plus, stupiditatea gestului este mai adâncă decât pare.

Hărțile naționale atârnate de pereții școlilor sunt folosite de aproape 200 de ani pentru a educa tineretul în spiritul național; francezii sunt cei care au inventat această tehnică. În mod particular, formatult de hartă folosit de președinte este cel preferat în școlile copilăriei noastre. Mai exista harta administrativă, care însă era urâtă și arăta diviziunile din sânul nației. Harta geografică frumos colorată, însă, arată unitatea și echilibrul geografic al teritoriului. Este acea hartă în față căreia ne-am făcut cu toții poze în clasa întâi. Dacă este folosită politic, ea strigă următorul text: „românii trebuiesc să stea uniți în teritoriul inalienabil al neamului (alături de naționalitățile conlocuitoare dacă acestea insistă și sunt cuminți)”.

O hartă a Europei ar fi salvat mult din ridicolul situației. Presupun însă că nu s-a găsit una în palat. S-a găsit doar o hartă a României pentru că, deși nu servește la nimic, un nene sau o tanti de la aprovizionare au decis cândva că nu se poate ca președintele să nu aibă o hartă a țării pe care o cârmuiește. Iar nenea sau tanti au acasă poze cu copii lor, făcute chiar în fața respectivei hărți.

Evident, nu contează ce a gândit serviciul aprovizionare. Contează dacă dl. Băsescu s-a adresat direct lor, ne-cerând sau ignorând sfatul consilierilor, care cu siguranță ar fi putut să clarifice simbolistica decorului. More…

Cum să spargi PNL fără să spargi USL 9

Multă vreme am tratat cu indiferenţă speculaţiile (mai mult sau mai puţin umede) despre spargerea PNL sub presiunea conducerii „dictatoriale” a lui Crin Antonescu. Motivul? Un asemenea gest ar fi contrar principiului unităţii care animă nu doar USL ci şi relaţia dintre USL şi electorat. Ultimele gesturi ale liderilor PNL şi PSD însă re-definesc conceptul USL de aşa natură încât un asemenea gest devine posibil, cel puţin la nivel teoretic.

La construire USL era o combinaţie relativ simplă între PSD, PNL şi PC (Antena 3). Oricine era în aceste grupări era legitimat politic pentru a lupta contra preşedintelui. Oricine dorea să intre în USL pentru a lupta contra preşedintelui trebuia să treacă printr-una din aceste grupări. Astăzi, însă, USL înseamnă şi UNPR, PNG, şi alte partide ce există mai ales pe hârtie. Altfel spus trecem de la o alianţă exclusivă (pe modelul „Dreptate şi Adevăr”) la o alianţă inclusivă (pe model CDR), în care este din ce în ce mai greu să ţii afară pe cine doreşte să intre. More…

Ca un zeu printre politicieni Ponta trecea 10

Citind declaraţiile recente ale lui Victor Ponta m-am îngrijorat nu atât de pericolul iminent la adresa Justiţiei, cât de nonşalanţa cu care a vorbit despre acest subiect. Nu cred că are neapărat un plan, nu cred că automat un asemenea plan ar fi nociv (independenţa nu contrazice existenţa controlului). Dar este interesant cum premierul poate spune o frază atât de sibilinică fără să se teamă de consecinţe.

Supun domniilor voastre ideea că centrul de putere al USL (să îi zicem Ponta pentru antropomorfizare) este zeul printre oameni din parabola de mai sus. La alegeri USL a avut aproximativ 50%. Între timp am avut scandalul plagiatului, am avut suspendarea ratată, am avut scandalul Oltchim şi câteva altele. Popularitatea USL este tot cam 50%. Dacă dl. Ponta ar fi fotografiat cu o mână pe fundul gol al unui ţigan, naţiunea rasistă şi homofobă ar putea găsi totuşi puterea să menţină USL la 50%. Altfel spus, nu pare să existe pentru Ponta greşeală ireparabilă. More…

Miturile victoriei politice Răspunde

Prin 2004, când am participat la monitorizarea alegerilor locale, reprezentantul Alianţei DA, care ieşea victorioasă în Bucureşti a devoalat strategia partidului său după „generale”: o alianţă pe sub mână cu PRM. Desigur această alianţă nu s-a materializat, dar am înţeles atunci câtă nevoie are o organizaţie locală să creadă în câştigarea puterii. Într-un sistem bipolar (nu musai bi-partizan) e simplu. Într-un sistem cu mai mulţi poli de putere poate fi dificil să găseşti speranţă. Nu m-am gândit să văd cum se întâmplă lucrurile în alte ţări, dar în România avem demonizarea reciprocă a alianţelor, avem tăierea accesului primarilor opoziţiei la resurse, concedieri din sectorul de stat şi sporirea probabilităţii celor ce pierd de a îşi vedea sponsorii încarceraţi. Pe scurt, câştigătorul ia aproape tot; nimeni nu se bate pentru locul doi. More…

Cine va câştiga alegerile? Cine va face guvernul? 7

De curând Cristi Andrei şi Dan Dumitrescu au publicat analize ale modului în care s-ar putea repartiza mandatele parlamentare în urma alegerilor din decembrie 2012. Cristi conduce Agenţia de Rating Politic, apropiată USL; Dan Dumitrescu a publicat analiza sa în Contributors.ro, sit apropiat proiectelor electorale ale lui Traian Băsescu. Cu atât mai interesantă este convergenţa lor.

Legea. Să presupunem că într-un colegiu sunt doar doi candidaţi. Vom echivala acest colegiu cu 100 de puncte. Câştigătorul obţine 60 de puncte, învingătorul 40. Pentru ca sistemul electoral este majoritar, câştigătorul va primi colegiul, adică toate cele 100 de puncte. Dar, pentru că acelaşi sistem este şi proporţional, cele 40 de puncte nu dispar ci totalul punctelor pe ţară se suplimentează. Algoritmul propriu-zis contează mai puţin, important este să reţinem că existenţa unor colegii în care un candidat obţine peste 50% din primul tur produce o suplimentare a locurilor în Parlament ce echivalează cu o primă electorală. More…

Un articol – lung – despre predicţii 2

Ce înseamnă să ai o abordare ştiinţifică în ştiinţele sociale? Să foloseşti multe cifre şi să negi ceea ce nu poate fi cuantificat? – Nicidecum. O abordare ştiinţifică înseamnă să produci ipoteze testabile adică predicţii. Acest lucru este adevărat, nota bene, chiar în descrierea trecutului. Dacă eu aş spune că lângă Sarmisegetusa există o mare piramidă de aur dumneavoastră aţi putea deduce de aici o predicţie: dacă sapi suficient de mult în Grădiştea Muncelului vei găsi o mare piramidă de aur. La fel când „citeşti” baza de date a unui sondaj: nimeni nu explorează toate corelaţiile matematic posibile, ci construieşte o serie de teorii care îi limitează numărul de corelaţii de analizat – de aceea se întâmplă uneori să nu vedem în date ceea ce nu ştim să căutăm. More…

PDL – USL, „mizerii” diferite 8

Este interesant cum, în tumultul politic de azi, cei mai mulți devenim oameni a unui singur argument, puternic și hotărâtor . Eu am ieșit în Piața Universității cerând „Jos Băsescu” și simt că mai trebuie încă să lucrez pentru acest deziderat. George nu poate să accepte că Parlamentul nu trimite acasă doi parlamentari incompatibili. Alții s-au poticnit de acuzațiile de rasism. OK, poate nu suntem chiar atât de simpli. Dar dorința de a găsi rețete simple există. În răspăr cu acestă tendință, m-am gândit să compar două lucruri (oarecum) comparabile: guvernele Ponta (/USL) și Boc(/PDL/ Traian Băsescu). More…