Introducere

Să începem cu o observație și o premisă. Pe orice eșantion am pune întrebarea și oricum am formula-o răspunsul raportul dintre partide este cam la fel. Că întrebăm în sondaje pe toată lumea sau că îi întrebăm doar pe cei ce vor veni la vot; că întrebăm despre alegerile naționale sau cele europene răspunsurile sunt cam aceleași. Iar aceste răspunsuri au fost confirmate în ultimele alegeri (cu corecția Mircea Diaconu). Aceasta este observația.

Premisa este că în momentul în care toate formațiunile de peste 5% au candidat, presupunând că au ales în mod corect, procentele candidatului și cele ale partidului/alianței vor fi asemănătoare. Această premisă este coerentă cu relativa stabilitate a clivajelor în ultimele (multe) luni. În plus, încrederea politicienilor pare a fi în scădere. Ca o dezvoltare a premisei, ne putem aștepta ca, la finalul campaniei pentru turul întâi, să fi contat mai puțin calitățile și discursul candidatului și mai mult poziționările efectuate împreună cu formațiunile susținătoare și capacitatea de a atrage voturi de la candidații fără șanse.

Desigur, poate exista un moment în care fiecare vot contează, invalidând premisa de mai sus. Dar cea mai mare parte a acestui articol analizează strategia necesară a partidelor până în acel moment.

Nostalgicii de dreapta(*) ai USL

Să listăm întâi cifrele principalelor formațiuni. Vom folosi date INSCOP, care mi se par puțin mari dar care au nivelul de detaliu de care avem nevoie.

Tot de la INSCOP cunoaștem opinia despre fuziunea PNL-PDL încrucișate cu intențiile de vot per partide.

Folosind ca proxy datele de mai sus putem estima potențialul suplimentar de voturi al noii alianțe. Am presupus că alegătorii PSD+UNPR+PC care susțin unificarea sunt potențiali alegători suplimentari. În cazul PMP (#pentrucădreapta) am presupus, în plus, că jumătate din nehotărâți ar putea schimba tabăra. Trebuie spus că, dat fiind suportul relativ mare al propriului electorat PNL/PDL poate urmări oricare din aceste două ținte, însă nu neapărat pe amândouă. Iată calculele

Mai departe, trebuie să includem în calcul și o estimare a transferurilor care apar între cele două scenarii (cu/fără uniune)

Din cei 2,5% potențial de transfer PMPàPNL/PDL o,5 se transferă imediat ce  intervievatorul rulează scenariul cu unificarea partidelor. Ei sunt deja incluși în procentul PNL/PDL și nu mai pot fi luați în calcul încă odată. 1,2 % din eșantionul de alegători pleacă înspre PSD în momentul în care se testează scenariul unificării. PNL poate spera, teoretic, să îi câștige înapoi(**).

Dar a partea interesantă abia acum urmează. Cei 7,8 % potențial al PNL/PDL dinspre PSD&co trebuie înmulțiți cu 2. Este ca la tenis: punctul pe care ți-l anulează arbitrul nu se transformă în 0 ci în punct pentru adversar. Ca să fie mai clar voi rula 2 scenarii extreme și improbabile în care PNL/PDL obține 100% dintr-un potențial și 0% din celălalt.

Scenariul 1 (100% dinspre PMP, 0% dinspre PSD&c0):

• Candidatul PSD+UNPR+PC = 43,5
• Candidatul PNL/+PDL = 29,8 + 2,0 = 31,8

Scenariul 2 (0% dinspre PMP, 100% dinspre PSD&c0)

• PSD+UNPR+PC = 43,5 – 7,8 =  35,7
• PNL/+PDL    = 29,8 + 7,8 = 37,6

Între aceste două opțiunii, alegerea rațională este simplă. Astfel, electoratul ex-USL care mai păstrează unele simpatii PNL este primul electorat cheie al acestor alegeri. Deja PNL/PDL îl curtează aliniindu-se în spatele lui Klaus Iohannis iar PSD îl curtează promovând PRL și cota unică.

Acum că am dus micul nostru model până la ultimele consecințe, să ne uitam la posibile critici. Am putea să punem în discuție cifrele (pentru că sunt mici, dintr-o singură sursă și unele cam în marja de eroare). Doar că modelul este mai vechi decât aceste cifre. El a fost construit prima dată cu numerele de mai jos, care erau mai mult niște stimări informate:

• PNL/PDL: 29%
• PSD&co: 41%, din care 5% accesibil PNL/PDL
• PMP: 6%, dintre care 3,5-4% accesibil PNL/PDL

Dacă fapt, orice cifre ați pune (în limita bunului simț) rezultatul este același. În esență, electoratul PMP/Băsescu este redus numeric și relativ captiv: dacă nu votează PNL/PMP în turul 2 va cam sta acasă. În schimb electoratul ex-USL-actualmente-psd-și-parțial-inclinat-spre-PNL este mediu numeric și poate alege între cele două tabere. Este, dacă doriți, centrul spectrului politic mainstream.

O a doua obiecție ține de variabilele lipsă. Este domnul Tăriceanu. O prestație bună în turul întâi (10%?) ar complica viața PNL/PDL, ar simplifica viața PSD dar ar lăsa logica modelului intactă.

Este și doamna Macovei. O prestație independentă excelentă a sa (7%?) ar complica viața PNL/PDL, ar simplifica viața PSD (absenteism sporit în turul doi pe partea dreaptă) și ar șubrezi cumva modelul. O prestație excelentă ca independentă plus o reconciliere cu PMP (lucru improbabil) plus un electorat Macovei-PMP foarte flexibil care să se întoarcă la matcă pe final de campanie ar șubrezi semnificativ modelul (dar șansele sunt reduse).

O prestație bună a dlui Tăriceanu plus o prestație excelentă a doamnei Macovei (cu sau fără reconciliere) ar lăsa modelul relativ intact.

*

Până acum am vorbit de electoratele PSD, PNL/PDL și PMP. Am presupus că, împreună, vor avea ~80% la începutul campaniei electorale. Din acești 80% s-au remarcat ca un electorat critic acei alegători ai PSD care ar putea fi tentați să se întoarcă la PNL. Vedem această importanță din cifre dar și strategiile aparente ale principalilor actori politici. Dar aceștia nu sunt suficienți ca să decidă câștigătorul alegerilor. Despre restul electoratelor cheie vom vorbi în articolul următor. Care, promit, va fi mai scurt.

Andrei Tiut

(*) Ca de obicei, folosim dreapta ca simplă metodă de identificare, fără a face vreo afirmație despre ideologia partidelor sau alegătorilor.

(**) Discuția ar fi aici mai complicată, dar nu merită să intrăm în detalii.