Ce înseamnă să ai o abordare ştiinţifică în ştiinţele sociale? Să foloseşti multe cifre şi să negi ceea ce nu poate fi cuantificat? – Nicidecum. O abordare ştiinţifică înseamnă să produci ipoteze testabile adică predicţii. Acest lucru este adevărat, nota bene, chiar în descrierea trecutului. Dacă eu aş spune că lângă Sarmisegetusa există o mare piramidă de aur dumneavoastră aţi putea deduce de aici o predicţie: dacă sapi suficient de mult în  Grădiştea Muncelului vei găsi o mare piramidă de aur. La fel când „citeşti” baza de date a unui sondaj: nimeni nu explorează toate corelaţiile matematic posibile, ci construieşte o serie de teorii care îi limitează numărul de corelaţii de analizat – de aceea se întâmplă uneori să nu vedem în date ceea ce nu ştim să căutăm.

Dacă facem deci predicţii despre trecut cu atât mai interesant este să facem predicţii despre viitor. În primul rând pentru că aste ne obligă să avem un model explicativ – oricât de simplu – al societăţii. Poate că acest model va fi o înşiruire de pattern-uri şi nu va avea eleganţa teoretică recomandată de ideologi şi metodologi. Dar ideologii, cel puţin, sunt renumiţi prin predicţiile lor eronate, aşa că nu trebuie să ne speriem prea mult. Apoi, predicţiile au tendinţa de a nu se îndeplini mereu. Atunci când ele se împlinesc, nu învăţăm nimic; însă atunci când eşuează ştim că modelul nostru este imperfect şi că trebuie să îl facem mai subtil. Modificând proverbul: din greşeală în greşeală, spre paradigma ideală.

Primele predicţii le-am făcut prin 2010 şi au coincis cu un interes re-decoperit pentru colaborarea cu Civitas Politics.

Avem criză socială, dar nu mă aştept să aibă consecinţe politice, afară poate de demisia premierului.

Asemeni lui Tăriceanu, executivul Traian Băsescu-PDL va  ignora în mod vesel, dar democratic, opinia populară până când aceasta se va exprima din nou la vot. Iar când vor fi din nou alegeri parlamentare mă aştept ca partidul preşedintelui să aibă în continuare măcar 20-25%. (Suntem ceea ce votăm,  30 mai, 2010)

Aşadar:

• demisie Emil Boc – bifat;
• procent la alegerile parlamentare de (măcar) 20-25% – nu încă, dar la locale PDL&comp au 22%, deci sunt în grafic;
• „va  ignora în mod vesel […] opinia populară” – bifat;
• „…  până când aceasta se va exprima din nou la vot” – failed: Victor Ponta e premier.

Ce am omis deci în modelul meu? În primul rând nu am crezut că vor apărea proteste publice de natura celor din ianuarie. Apoi, deşi mă aşteptam la migrări pe final de mandat, nu am crezut că incapacitatea politicienilor PDL de a trăi în opoziţie este atât de mare.

Lucrurile acestea au început să devină repede evidente în ianuarie anul acesta, Spuneam atunci, într-un text altfel destul de fierbinte:

Într-o democraţie – desigur – nu are sens să ieşi cu puşca sau bâta. Dar o guvernare are şi alte puncte nevralgice. Există încă pentru membrii PDL/UNPR/PRM lucruri de pierdut. Există primari care nu pot susţine organizaţiile locale la nesfârşit [s. mea, acum]. (De ce ieşim în stradă?, 16 ianuarie, 2012)

Deşi mi-ar plăcea să spun că am putut prevedea defecţiunile PDL, adevărul este mai complicat. Mişcarea lui Frunzăverde şi apoi a altor lideri locali nu a fost strict generată de Piaţa Universităţii, ci „doar” aparţinea aceleiaşi logici: o logică în care societatea (mă rog, o parte a ei) boicotează statul:

Populaţia, opoziţia şi acum membrii relativ independenţi ai puterii boicotează şi abandonează rolul lor prestabilit în relaţia cu statul; astfel ei generează membrilor încă loiali ai elitei politice costuri [politice] din ce în ce mai mari. […]

Până acum Opoziţia de partid [adică USL], vocea populaţiei în sondaje, societatea civilă de tip ONG, şi (mă rog) sindicatele – toate vorbesc pe limba şi acţionează în logica boicotului. (Triumful boicotului: Piaţa Universităţii, Crin Antonescu, Sorin Frunzăverde, 29 martie, 2012)

Dacă aţi avut răbdare până acum vă invit să citiţi şi articolul integral. Pentru că logica boicotului este bine şi sănătoasă. Ce a fost suspendarea, ce este declaraţia recentă a lui Victor Ponta pe RTV altceva decât că „ abandonează rolul lor prestabilit în relaţia cu statul”  încercând să genereze „costuri [politice] din ce în ce mai mari”? În tabăra PDL strategia pare să fi fost preluată într-o formă mai soft şi merge sub deviza „moral este ce este legal” (sursa), ceea ce echivalează cu abolirea temporară a moralei comune. Gândiţi-vă la toate lucrurile oribile sau doar dizgraţioase care se pot face în limitele legii – dacă nu se liniştesc apele în 2-3 zile majoritatea chiar au şanse să se întâmple.

Problema cu teoria boicotului este că îmi lipseşte un predictor al intensităţii. Prin suspendare USL a adus un cuţit la o luptă de pumni. Ştiam deja că e o luptă (nu un concurs) dar nu am ştiut cât de intensă e poziţia USL. Altfel spus, ştiu direcţia dar nu pot prezice distanţa.

Trecând la lucruri mai liniştite am făcut o predicţie despre ce va face USL.

În opinia mea pentru USL sunt relevante două promisiuni. Prima spune că USL va „restaura funcţionalitatea instituţiilor statului”. La nivel central asta înseamnă de-blocarea şi posibil re-reglementarea relaţiilor între cele trei puteri, incluzând probabil mai puţine  ordonanţe de urgenţă/ asumări de răspundere şi aproape sigur mai puţine legi ne-constituţionale. La nivelul cetăţeanului, măcar în prima fază, se va încetini retragerea statului din societate (desfiinţare de spitale, şcoli, etc.). (Ce putem reţine din promisiunile USL , 7 mai, 2012)

Deci:

• deblocarea şi posibil re-reglementarea relaţiilor între cele trei puteri – bifat (deocamdată);
• mai puţine ordonanţe de urgenţă – sub grafic, dar predicţia e pe doi ani;
• mai puţine legi ne-constituţionale – bifat (dacă nu sunteţi de acord daţi vina pe CCR nu pe mine);
• mai puţine asumări de răspundere – bifat (deocamdată);
• se va încetini retragerea statului din societate  – există semnale că s-ar întâmpla, să vedem.

Notă: am spus deblocare, nu că totul va fi frumos.

Apoi:

A doua spune că USL va avea o abordare mai creatoare/creativă a politicilor economice. Altfel spus se va abandona modelul de control economic promovat de Emil Boc în care austeritatea veniturilor populaţiei este şi panaceu universal şi în care reducerile sunt aplicate indiscrimnat.

Bifat. Cel puţin asta ni se sugerează prin reducerea TVA la alimente, plata TVA la încasare şi amnistia fiscală.

În sfârşit am vorbit de re-aducerea pe agendă a demisiei lui Traian Băsescu

Singura – sau cea mai puternică – replică a lui Traian Băsescu este demisia. […] Şi, cum PDL/Băsescu par mult mai calculaţi în ultima vreme, cred că această opţiune chiar va fi discutată. (Ochiul furtunii. Şi demisia lui Traian Băsescu , 12 iunie, 2012)

Îmi este greu să spun dacă această ultimă predicţie s-a îndeplinit sau nu. Da, la suprafaţă demisia lui Traian Băsescu a fost pe masă cel puţin odată în timpul campaniei pentru referendum şi este pe masă şi acum. Dar trebuie să iau în calcul ipoteza în care echipa lui Traian Băsescu nu practică ci doar simulează raţionalitate şi cooperarea.

Andrei Tiut

Post-scriptum: buna practică cere ca predicţiile să fie limitate în timp, altfel cădem în geopolitică. De aceea toate cele de mai sus au timpi de împlinire legaţi de ciclul electoral. Dacă vreţi estimări dintre cele care iau decenii să se împlinească puteţi citi seria Apocalipsa se amână, care explică pe larg de ce nu vine sfârşitul lumii.