Ultimele 30 de zile au reprezentat poate cea mai distructivă perioadă pentru regimul democratic românesc din 1999 încoace. Nu au existat acte de violență masă, guvernul nu a impus vreo stare de urgență sau a scos scutierii pe străzi. În schimb instituțiile statului au fost sub asaltul unei majorități parlamentare care nu a mai (re)cunoscut vreo limitare legală a puterii sale politice – în numele suspendării președintelui s-au depășit regulile jocului democratic. Pe lângă acest asalt instituțional politeia românească se confruntă cu o polarizare fără precedent – atent cultivată de toți actorii politici.

În aceste zile am reflectat la câteva măsuri de bun simț care să consolideze democrația românească. Majoritatea acestor măsuri ar trebui discutate la proxima revizuire a Constituției, iar unele nu sunt nici măcar originale.

• Trecerea Monitorului Oficial din nou în subordinea Parlamentului;
• Interzicerea emiterii de către guvern a Ordonanțelor de Urgență cu excepția perioadelor de vacanță parlamentară; Eliminarea procedurii asumării răspunderii guvernamentale;
• Elaborarea unui Cod Electoral care să conțină toate legile care reglementează tipurile de scrutin din România; Interzicerea amendării sau abrogării acestuia în ani electorali;
• Eliminarea pragurilor ridicate și nerezonabile în privința înființării de noi partide sau a depunerii candidaturilor pentru demnitățile publice atât la nivel local cât și la nivel național;
• Renunțarea la alegerea directă a șefului Consiliului Județean sau local – acesta trebuie desemnat în urma componenței și dinamicii acestor consilii;
• Crearea unui cadru legislativ pentru funcționarea autonomă de dinamica politică a instituțiilor de interes public; de exemplu: CNSAS, CNA, ICR, TVR, Radioul național, Consiliul de Etică, CNATDCU; Funcționarea acestora să se facă pe baza unor Charte instituționale aprobate de Parlament printr-o majoritate de două treimi;
• Aplicarea legislației anti-trust în domeniul presei și audio-vizualului – dizolvarea marilor trusturi media; Interzicerea deținerii de către o companie sau o persoană care nu este cetățean (sau înregistrată) al unui stat UE sau NATO a unei companii media românești;
• Schimbarea modului de validare a judecătorilor CCR – ei trebuie validați de parlament cu votul a două treimi din parlamentari;
• Percheziționarea unui parlamentar să se facă fără încuviințarea prealabilă a camerei din care face parte, ci ca orice cetățean prin mandat eliberat de judecători – în aceste caz de ICCJ;
• Limitarea numărului de mandate pe care un parlamentar le poate obține – maxim trei mandate;
• Limitarea numărului de mandate pe care le pot obține primarii și consilierii locali – maxim trei;
• Diferențierea ariilor de responsabilitate a camerelor parlamentului – Senatul să se ocupe de justiție, politică externă, politica de securitate națională, politică de apărare și politică regională – adică probleme ce țin de dezvoltare regiunilor;
• Simplificarea procedurii parlamentare;
• Introducerea moțiunii de cenzură constructive – după model german;
• Introducerea posibilității amendării constituției de parlament – amendamentul trebuie votat de două treimi din numărul total al parlamentarilor și trebuie validat de CCR prin aviz obligatoriu;
• Reducerea numărului de parlamentari;
• Migrația politică reglementată – un parlamentar nu ar trebui să-și schimbe grupul parlamentar de cât o singură dată în timpul unui mandat; Dacă în două mandate și-a schimbat apartenența politică de două ori în al treilea să-i fie interzisă schimbarea acesteia;
• Pierderea automată a mandatului de parlamentar în cazul conflictului de interese dovedit în instanță; Transparență maximă în privința surselor averii;
• Moțiunea de suspendare a președintelui să fie votată de două treimi din parlamentari (sau eliminată cu totul – mai multe despre acest subiect într-o postare viitoare);
• Clarificarea relațiilor dintre președinte și premier;
• Eliminarea prevederilor conform cărora președintele trebuie să fie arbitrul sistemului politic – acel rol îi revine CCR; Președintele este ales pe bază unui program politic  și cu sprijin partizan – este practic imposibil să satisfacă acest rol; Rolul de arbitru între stat și societate să-i revină Consiliului de Stat – instituție consultativă formată din foști președinți și foști premieri;
• Premierul să fie „desemnat” în urma dinamicii politice din parlament; Președintele doar să confirme această opțiune;
• Reglementarea coabitării la guvernare;
• Dizolvarea parlamentului să se facă mai ușor decât în prezent – președintele să facă acest lucru în orice moment, la propunerea expresă a premierului,  dar nu în timpul vacanței parlamentare sau cu șase luni înainte de alegerile generale;
• Atribuțiile președintelui să se concentreze în special în ceea ce privește politica externă și de securitate și politica de apărare; În privința celorlalte arii de politici publice să se consulte  și să se coordoneze cu premierul;

Această listă de măsuri nu este exhaustivă. Așă că puteți adăuga și voi măsurile care credeți voi că ar îmbunătăți regimul democratic românesc. Sau puteți să le criticați pe cele propuse.

George VIŞAN