Traian Băsescu și extremismul (puțină laudă de sine)

(sursă imagine)

Pe la începutul lui 2014, pe măsură ce steaua lui Traian Basescu pălea a trebuit să îmi pun următoarea întrebare: care mai este identitatea politică PMP și a fostului președinte. Am ajuns atunci la concluzia că, indiferent de opțiunile [ideeologice] pe care le face, PMP este pe cale să devină noul partid extremist/radical al României:

PPDD+PFC/PMP+PRM au în jur de 14%. 14% din electorat, împărțit la patru partide, nu este ceva care să amenințe actualul sistem politic. Deocamdată apele nu sunt așezate; spre exemplu este posibil ca un PMP agresiv susținut de Traian Băsescu să „fure” de la PDL procentele pe care acesta le-a „furat” de la PPDD. Dar tendința pe care o văd este ca PSD, PNL și PDL să rămână mainstream, pe când PPDD/PFC/PMP/PRM să fie noua constelație radicală. […]

Dacă această tendință se menține, PNL și PDL se vot trezi obligați la un moment dat să lucreze iarăși împreună. În alți termeni, clivajul major pe zona „dreptei” dintre PNL (ca parte a USL) și PDL (ca partid a lui Traian Băsescu) e pe cale de a fi înlocuit de clivajul între PDL și Traian Băsescu. (Clivaj în zona dreptei)

Ca disclaimer, nu susțin aici că am prevăzut ruptura USL. Adică, știam cu toții că USL nu este veșnic, dar eu personal așteptam să trăiască ceva mai mult. Tot ca disclaimer, dl Ungureanu a salvat partidul de extremism omorându-l.

Dar să revenim. Predicția marginalizării PMP se împlinește lent și de mult timp. Dar nu este de bun gust să vorbim despre ea, deoarece agenda dezbaterii intelectuale este dată de fapt de interese politice. PSD vorbește despre Traian Băsescu precum în 2012 iar noul PNL evită această discuție cu jena pe care o ai față de un unchi care aduce dezonoare familiei. Din fericire pentru claritatea faptelor, dl Băsescu a rezolvat personal această problemă:

Probabil nu reuşiţi să vă imaginaţi o staţie de metrou din Bucureşti în care, la ore de vîrf, un tânăr credincios se detonează în numele lui Allah. Sau poate inteligenţa nu va ajută să vă imaginaţi tineri romîni eşuaţi în viaţă convertiţi la islamism şi trimişi în tabere de instruire prin Siria, Irak sau Afganistan şi reveniţi în Europa pentru a ne aduce binefacerile Statului Islamic.
Muftiule, am o sugestie si pentru tine: ciocul mic, pentru că aici nu este vorba despre minorităţi. Ştii cumva de visul teroriştilor de la Statul Islamic de a se extinde în Balcani si Europa Centrală?
Erdogan să propovăduiască islamismul în Turcia, nu într-o ţară creştin-ortodoxă. (Facebook)

Ce vedem aici nu este o izbucnire irațională și impredictibilă a fostului președinte. Este un gest extrem, dar logic. Dl Băsescu (scuzați jocul de cuvinte) se află într-o închisoare politică: accesul la electoratul respectabil i-a fost tăiat. Este închisoarea despre care vă vorbeam în ianuarie 2014. Scandalul moscheii arată că dl. Băsescu și-a acceptat situația și, dacă nu poate evada, a hotărât să fie cel mai șmecher din celulă. Nu este imposibil să reușească.

Andrei Tiut

Update: găsesc prin arhivă un text chiar mai explicit din 2013.

Este ceea ce în mod normal am numi o poziție radicală, în sensul în care îl numim radical pe dl Tokes, vecină cu extremismul unui PRM și PPDD. Motivul pentru care dl. Băsescu nu este pus încă în colivia cu ciudați ține de o anumită inerție. Traian Băsescu a fost pentru mulți ani de zile un politician capabil să stăpânească arta comunicării publice și uneori chiar și arta dialogului politic. Există încă dificultăți în a revizui această percepție.

Nu doresc să spun (deocamdată) că destinul politic al președintelui este stabilit, că va aluneca întâi în extremism și apoi în semi-uitare. Dl Băsescu mai are o mică fereastă de timp în care va încerca să manevreze o ieșire. Doar spun atât: președintele nu va salva „dreapta”pentru că va fi ocupat în lunile care vin să se salveze pe sine însuși. (De ce nu poate salva Traian Băsescu „dreapta”)