Rareori spațiul public românesc a fost inundat de asemenea valuri imense de prostie, ignoranță, populism, șovinism și intoleranță religioasă ca în cazul construcției unei moschei în București finanțată parțial de statul turc.

Dacă va fi construită această moschee va avea o capacitate de 2000 de credincioși și va ocupa un teren de 13.000 mp pus la dispoziție de statul român pe Bulevardul Expoziției. Conform spuselor lui Muurat Iusuf, șeful cultului musulman, aceasta ar fi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană. Însă acest lucru este inexact – cea mai mare moschee din Europa este cea din Roma. Moscheea din București nu va fi măcar nici cea mai mare din sud-estul Europei – cea din Tirana, Albania construită tot cu ajutorul unei finanțări primite din partea statului turc va fi cel mai mare lăcaș de cult islamic din Balcani. Chiar și așa, o dată terminată, moscheea de pe Bulevardul Expoziției va fi un lăcaș de cult de dimensiuni apreciabile care va dispune de o bibliotecă și un centru de studii islamice.

Construcția acestui lăcaș de cult este legată de recentele contacte dintre guvernul turc și cel român, care la o primă vedere sunt foarte avantajoase pentru ambele părți. Deja se vorbește despre o posibilă achiziție de către Turkish Airlines a unui pachet de acțiuni minoritar la Tarom – una din companiile de stat românești notorii pentru pierderile pe care le generează. Turcia de asemenea sprijină poziția României în ceea ce privește acțiunile agresive ale Rusiei în Ucraina. Acordul interguvernamental care stă în spatele construirii acestei moschei are însă și o clauză de reciprocitate – România va putea construi o biserică la Istanbul (deși utilitatea acestui demers este îndoielnică).

Dimensiunile moscheiei dublată și de „sejurul” medical al premierului român Victor Ponta în Turcia au generat o adevărată furtună  de opiniii contra acestui proiect. Pe facebook a apărut deja o pagină care se opune construirii moscheiei și îndeamnă la proteste. Aparent succesul fulminant al telenovelei turcești Suleiman Magnificul nu pare să fi crescut toleranța religioasă a unei părți a românilor.

O reacție dură și de-a dreptul ignorantă a venit însă de la fostul președinte Traian Băsescu, într-un status de pe facebook. Acesta acuză faptul că moscheea și centrul de studiu ar putea deveni „pepiniere de teroriști” și flutură perspectiva unor atentate provocate de teroriști care ar fi radicalizați în cadrul centrului islamic de pe lângă moschee.

Lăsând la o parte populismul și șovinismul acestei postări – care bănuiesc că face parte din campania fostului președinte de a rămâne relevant în dezbaterea publică – Traian Băsescu reușește să insulte în mod gratuit nu numai o țară aliată, dar și întreaga comunitate turco-tătară de pe teritoriul României.

Turcia nu este un stat care promovează terorismul sau extremismul islamic. Dacă proiectul moscheiei din București ar fi fost finanțat de Pakistan, fundații islamice din Arabia Saudită sau Qatar atunci poate acuzațiile fostului președinte Traian Băsescu ar fi conținut un sâmbure de adevăr. Apoi domnul Băsescu a negociat și semnat în numele României un parteneriat strategic cu Republica Turcă în 2014. De asemenea nu trebuie uitat că Turcia este membră a NATO, iar asistența și sprijinul Ankarei pentru integrarea României în alianță au fost considerabile. Mai mult România sprijină Turcia în demersurile sale de integrare în Uniunea Europeană.

Să înțelegem din această postare a fostului președinte că România este aliată cu un stat care sprijină și promovează terorismul islamic? Turcia, printre altele, este unul din statele care sprijină eforturile Statelor Unite, a Marii Britanii și ale Franței de combatere a ISIL/Daesh în Irak și Siria. Iar la rândul lor turcii au fost victimele terorismului islamic.

Practic în postarea sa de pe facebook dl Băsescu și-a contrazis politica externă pe care a promovat-o în mandatul său. Nu mai discut faptul aici că postarea fostului președinte al României este profund insultătoare atât pentru statul turc, cât mai ales pentru comunitatea turco-tătară din România, o comunitate cu care am conviețuit pașnic de încă de la înființarea statului modern român. Cine nu mă crede, nu are decât să viziteze Dobrogea, să vadă satele și comunele unde bisericile și moscheile stau una lânga alta fără niciun fel de problemă.

Tema dezvoltării unei posibile pepiniere de terorism prin construirea unui „complex” islamic în București este preluată și de personalități cunoscute pentru moderația și toleranța în abordarea subiectelor religioase – este vorba de cazul lui Andrei Cornea. De fapt lucrurile stau tocmai pe dos. Probabil cea mai mare șansă de evitare a radicalizării studenților musulmani din România sau a musulmanilor care s-au stabilit în țara noastră după 1990 și care provin din state care se confruntă cu radicalismul islamic este  acest centru care va funcționa pe lângă moscheea sponsorizată de statul turc. De ce spun acest lucru?

Deoarece forma de Islam care se practică în Turcia este una moderată, circumsrisă unui stat secular și laicizant, unde orice religie este reglementată. Într-adevăr de mai bine de un deceniu Turcia a fost condusă de AKP – un partid moderat islamist, iar clivajele dintre islamiști și seculariști s-au acutizat în această perioadă. Însă AKP nu sunt Frații Musulmani din Egipt sau Ennahda din Tunisia – este un partid conservator, fără a fi însă o mișcare reacționară. AKP și conducerea acestuia pot fi acuzați, pe bună dreptate, că nu sunt pătrunși de spiritul democrației liberale, după cum au demonstrat protestele violente din 2013, însă nici celelalte partide turcești CHP (partidul republican kemalist) și MHP (partidul naționalist) nu sunt cu mult diferite de practicile acestei formațiuni politice.

Una din piedicile pe care România le poate pune în fața extremismului islamic este comunitatea turco-tătară, care gestionează practic cultul musulman la noi în țară. Este deja de notorietate conflictul care există între reprezentanții cultului musulman din România și organizațiile musulmane sponsorizate de Arabia Saudită și de alte state din Orientul Mijlociu care sunt active la noi în țară. Aceste organizații propovăduiesc în general variante radicale ale islamului. Însă o moschee administrată de reprezentanți ai comunității turco-tătare din România și a cărei activitate este garantată atât de statul român cât și cel turc este, poate, cea mai bună pavăză împotriva unui atentat terorist comis de islamiști radicali pe teritoriul României.

Da, Turcia printre altele, dorește să-și sporească influența în zona Europei de Sud-Est, o zonă dominată  timp de mai bine de cinci secole de Imperiul Otoman, iar construcția de moschei este subordonată acestui obiectiv. În momentul de față Turcia speculează vidul de putere existent în Balcani, însă construcția de moschei s-ar putea să nu aducă beneficiile scontate de Ankara, în mare parte deoarece locuitorii balcanilor au nevoie în primul rând de oportunități economice. Comentarea politicii externe turce în stilul paranoico-naționalist a dlui Câmpeanu, nu va spori, din păcate, capacitatea publicului românesc de a înțelege obiectivele de politică externă urmărite de Turcia.

O altă critică la adresa moscheiei de pe Bulevardul Expoziției vizează dimensiunile acesteia – unora li se pare prea mare. Însă în timp ce o bună parte din intelectualii publici români se fac de râs dezbătând oportunitatea construirii unei moschei, pe Dealul Arsenalului, „pas cu pas”, Biserica Ortodoxă Română, cu sprijinul nemijlocit al statului construiește Catedrala Mântuirii Neamului, un lăcaș de cult care va rivaliza în materie de prost gust și mania grandorii cu deja celebra Casa a Poporului.

Dimensiunile moscheiei din București au o conotație cât se poate de practică – comunitatea musulmană din București a crescut foarte mult în ultimii ani, datorită migrației în special, așa că membrii comunității musulmane au nevoie de lăcaș de cult decent și reprezentantiv. În plus cu o capacitate de 2000 de credincioși aceasta va rivaliza cu celalte lăcășuri de cult islamice din București, ale căror surse de finanțare sunt mai opace decât cele ale viitoarei moschei.

În fine nu pot să nu închei fără să remarc că un subiect atât de delicat a putut fi tratat atât de superficial și agresiv în sfera publică românească. Toată această pseudo-dezbatere din jurul moscheiei, ce va fi construită, Insha’Allah, în București a reușit să scoată la iveală și să legitimeze parțial, un filon islamofob, ce până acum se manifesta mai mult în „subterană”. Să sperăm însă că toleranța și bunul simț vor triumfa asupra ignoranței și șovinismului.

George VIŞAN