Chuck Hagel, șeful Pentagonului, a anunțat la sfârșitul săptămânii trecute o amendare a scutului anti-rachetă din Europa. Astfel Phased Adaptive Approach, strategia americană privind desfășurarea sistemelor anti-balistice din Europa a fost amendată prin eliminarea etapei a IV-a care ar fi însemnat amplasarea de interceptori SM-3 IIB pe bătrânul continent începând cu 2020.
De ce guvenul american a modificat strategia Phased Adaptive Approach? Există trei explicații ale acestei schimbări de viziune.
În primul rând a avut loc o evoluție a amenințărilor după cum sugerează chiar Chuck Hagel în discursul prin care a anunțat schimbarea de abordare:
We have recently concluded the threat to the United States has accelerated – most immediately from North Korean ICBMs. Our policy is to ensure that our homeland missile defenses stay ahead of any threat from North Korea and Iran. We are taking four important steps to further ensure the protection of the American people.
În ultimul an au existat o serie de evoluții îngrijorătoare în privința capabilităților nucleare și balistice ale Republicii Populare Democrate Coreene. Cea mai vizibilă evoluție a fost testul nuclear din acest an care conform experților fie a însemnat testarea unui dispozitiv nuclear pe bază de plutoniu, fie chiar un prototip de focos nuclear. Informaţiile sunt inexacte chiar și în momentul de față, nimeni neputând identifica tipul de armă nucleară testată. Având în vedere că este al treilea test nuclear în ultimii 7 ani putem infera că s-au înregistrat progrese relativ substanțiale în domeniul proiectării acestor tipuri de arme. Miniaturizarea unui dispozitiv nuclear astfel încât să poată fi instalat pe un vector purtător ar reprezenta o evoluție majoră în cadrul programului nuclear nord-coreean.
Paralel cu dezvoltarea armelor nucleare în 2012 au existat evoluții semnificative la nivelul vectorilor purtători. Astfel Coreea de Nord a testat cu succes, după o serie de eșecuri, o rachetă Taepodong-2 pe 12 decembrie 2012. Taepodong-2 este o rachetă balistică cu rază lungă de acțiune, care se apropie sau chiar atinge standardele impuse unei rachete balistice intercontinentale, și care poate lovi ținte din Japonia și chiar din SUA. Pentru a limita protestele internaționale și măsurile de retorsiune, testul din 2012 a fost mascat ca fiind lansarea pe orbită a unui satelit cu ajutorul rachetei „civile” Unha-3 (identică cu Taepodong-2). În plus în 2012 a fost observată în timpul unei parade militare o nouă rachetă balistică, KN-08, care utilizează un lansator mobil. Inițial s-a crezut că este vorba de o machetă care să servească drept „păcăleală” pentru serviciile de informații occidentale și mijloc de propagandă și intimidare. Se pare însă că este un sistem de arme real.
Aceste progrese nord-coreene nu puteau fi ignorate de către SUA, de unde și decizia de deșfășura până în 2017 a 14 GBI în Alaska pe lângă cele existente deja. Unul din scopurile fundamentale al Phased Adaptive Approach a fost protejarea teritoriului american de atacurile cu rachete balistice intercontinentale:
Sustains U.S. homeland defense against long-range ballistic missile threats. The deployment of an advanced version of the SM-3 interceptor in Phase Four of the approach would augment existing ground-based interceptors located in Alaska and California, which provide for the defense of the homeland against a potential ICBM threat.
Percepția gravității amenințării cu rachete balistice intercontinentale nord-coreene, dotate cu focoase nuclear a fost destul de gravă încât să fie menționată de Chuck Hagel în discursul său privind schimbările făcute Phased Adaptive Approach. Cum amenințarea cu rachete balistice intercontinentale se dezvoltă mai repede decât s-a anticipat inițial, iar interceptoarele SM-3 IIB sunt încă în stadiu de proiect, trebuia găsită o soluție pentru a o contracara. Soluția optimă pe termen mediu este suplimentare interceptoarelor GBI din Alaska.
O a doua explicație pentru amendarea scutului anti-rachetă ține de evoluțiile tehnice în domeniul apărării anti-rachetă din ultima perioadă de timp din Statele Unite ale Americii. Cel mai important este studiul realizat de National Research Council privind apărarea anti-balistică publicat în septembrie 2012. Studiul a identificat două probleme majore privind modul în care apărarea anti-balistică a fost abordată în SUA: interceptarea rachetelor balistice în etapa de accelerație (boost phase), pe scurt la începutul traiectoriei, este ineficientă datorită condițiilor geografice și a legilor fizicii. A doua concluzie importantă a studiului este faptul că Phased Adaptive Approach este ineficientă pentru apărarea teritoriului american împotriva eventualelor atacuri cu rachete balistice.
Astfel că desfășurarea în România a scutului anti-rachetă este ineficientă din perspectiva apărării teritoriului american de atacurile cu rachete balistice intercontinentale, iar baza din Polonia este doar marginal mai eficientă, chiar dacă ar fi dotată cu interceptoare SM-3 IIB.
Studiul indică și pașii ce ar trebuie urmați pentru protejarea teritoriului american de posibile atacuri cu rachete balistice intercontinentale, în funcție de posibilitățile de finanțare. Aceștia ar fi: suplimentarea siturilor anti-balistice de pe teritoriul american dotate cu GBI, prin amplasarea unuia pe coasta de est și a altui în Mid-West, în Dakota de Nord la Grand Forks, desfășurarea pe coasta de est a unor interceptoare mai compacte, cu doar două trepte, înlocuirea interceptoarelor desfășurate la Fort Greely și baza aeriana Vandenberg cu noul model compact și extinderea complexelor de silozuri de la Fort Greely, dezvoltarea unui nou interceptor exoatatmosferic pentru GBI (EKV) mai performant decât cel din prezent, dezvoltarea unui nou radar în bandă X care să înlocuiasca radarul AN/TPY-2 instalat pe o platformă rotativă, desfășurarea acestui radar în Regatul Unit, Groenlanda, Massachusetts (la Cape Cod), North Dakota (la Grand Forks) și Alaska (la Clear), desfășurarea unui nou radar în Alaska amplasat pe o platformă marină, dezvoltarea unui nou radar care să înlocuiasca AN/SPY-1 care formează nucleul sistemului AEGIS de pe navele de suprafață americane din clasa Ticonderoga (CG-47) și Arleigh Burke (DDG-51), dezvoltarea unui sistem aeropurtat de avertizare timpurie și detectare a rachetelor balistice pe baza unui senzor în infraroșu și dezvoltarea unei constelații de sateliți dedicați apării anti-balistice. Toate aceste elemente ar urma să fie prioritizate în funcție de nevoi și fondurile disponibile.
A doua evoluție tehnică este îmbunățirea performanțelor sistemului GMD în ultima perioadă de timp și soluționarea unei bune părți a problemelor tehnice. Ironia face ca tocmai performanțele inconsistente ale sistemului GMD/GBI și lipsa unei amenințări reale au generat reconsiderarea în 2009 a sistemului anti-rachetă din Europa și dezvoltarea Phased Adaptive Approach. Acum evoluțiile tehnice, prefigurarea unei amenințări reale cu rachete balistice intercontinentale, geografia și legile fizicii conduc la eliminarea ultimei părți a PAA.
În final a treia explicație modificarea PAA ține de dinamica politicii interne americane. Evoluția politică internă americană cu cel mai mare impact asupra desfășurării etapei a patra a PAA a fost activarea la începutul lunii martie a sechestrului bugetului Pentagonului. Sechestrul bugetului apărării face parte din seria de măsuri denumite „prăpastia fiscală” ce au ca scop reducerea deficitului bugetar prin introducerea unor reduceri de cheltuieli și creșteri de taxe automate, în absența unui compromis bipartizan. Deși sechestrul a fost gândit ca o măsură care să încurajeze găsirea unei soluții de compromis pentru reducerea deficitului bugetar, acest lucru nu s-a întâmplat.
Cum etapa a patra a PAA era programată pentru desfășurare în 2021, iar sechestrul bugetar risca sa ducă la pierderea fondurilor pentru acest proiect, corelată cu evoluția mult mai rapidă a amenințărilor venite din peninsula coreeană și cu rezultatele studiului NRC, abandonarea acestei etape a fost măsura cea mai înțeleaptă.
Raportul NRC a oferit muniție politică pentru republicani ca să conteste politica în domeniul apărării anti-balistice implementată în 2009 de Administrația Obama. Chiar dacă republicanii nu puteau elimina sau amenda PAA, studiul NRC pune în evidență faptul că strategia este ineficientă pentru protecția teritoriului american, fapt ce a permis lansarea unor șarje politice. În rândul taberei republicane sunt destui politicieni care au sprijinit inițiativa originală ce prevedea instalarea a 10 interceptori GBI în Polonia și a unui radar în Cehia. Republicanii Howard MacKeon și Michael R. Turner au cerut desfășurarea pe coasta de est a SUA a unui al treilea amplasament GBI în locul dezvoltării interceptoarelor SM-3 IIB pentru protejarea teritoriului american de atacuri cu rachete balistice din Iran.
Schimbarea priorităților în domeniul apărării anti-balistice de către Administrația Obama în 2009 a atras o serie de acuzații privind ignorarea aliaților din Europa Centrală și de Est, că subestimează amenințarea rusească sau că sacrifică interesele aliaților americani de dragul Rusiei. Această ultimă amendare a scutului anti-rachetă a fost gestionată mult mai bine decât introducerea PAA în 2009, atât Polonia cât și România fiind informate în prealabil de schimbare.
Civitas Politics 