Impactul amendării Phased Adaptive Approach
Își pierd din importanță amplasamentele din România și Polonia în acest context? Răspunsul la această întrebăre este nu, deoarece amplasamentele din România și Polonia vor proteja aliații NATO și trupele americane de pe continent de atacurile cu rachete balistice. Apărarea anti-balistică a Europei va fi conectată în continuarea apărarea anti-rachetă americană, iar Statele Unite își mențin de asemenea prezența pe bătrânul continent.
Rusia. Amendarea scutului anti-rachetă nu reprezintă o concesie față de Moscova. Cel puțin așa se vede situația la Kremlin conform adjunctului ministrului de externe al Federației Ruse, Serghei Ryabkov:
This is not a concession to Russia and we do not see it as such. Our objections remain. We are not experiencing any euphoria about this.
Analiștii de politică externă ruși au fost și mai direcți în evaluarea schimbărilor PAA anunțate de Washington, Viktor Kremenyuk de la Institutul SUA-Canada este un bun exemplu în acest sens:
The Americans were planning their actions irrespective of what Moscow intended to do or say. This is not being done for Moscow’s sake.
Poziția oficială a Rusiei s-a mai „îndulcit” un pic după anunțul american, în urma întâlnirii dintre Serghei Ryabkov și Rose Gottemoeller, care l-a informat pe oficialul rus despre evoluțiile din domeniul apărării anti-rachetă anunțate de Pentagon, dar în esența poziția Kremlinului rămâne reticentă și neschimbată:
The causes for concern have not been removed, but dialogue is needed – it is in our interest and we welcome the fact that the American side also, it appears, wants to continue this dialogue. The material is interesting – it brings something new into this situation…(But) I would not venture to say now whether the decisions made by the (U.S.) administration are a plus or more of a minus. (Serghei Ryabkov)
De partea cealaltă a Atlanticului renunțarea la etapa a patra este interpretată de unii analiști ca un semnal către Moscova în privința reluarii cooperării pe temele aflate pe agenda bilaterală:
If you listen to what the Russians have been saying for the last two years, this has been the biggest obstacle to things like cooperation with NATO. Potentially this is very big. And it’s going to be very interesting seeing how the Russians react once they digest it. (Steven Pifer, Brookings Institutions)
In effect, by sticking with a plan that was neither likely to work in the last stage but was creating significant and needless diplomatic hurdles at the same time, we gained nothing. (Sean Kay, Wesleyan University, Ohio)
Tom Colina, unul din experții Arms Control Assoaciation, este de părere că renunțarea la etapa a patra a PAA va avea efecte pozitive în cadrul negocierilor în vederea semnării unui nou acord de reducere a armanentului strategic:
Cancelling phase 4 opens the door to another round of US-Russian nuclear arms reductions. We give up nothing since phase 4 was not panning out anyway. This is a win-win for the United States.
Într-adevăr PAA a fost unul din motivele tensionării relațiilor ruso-americane, care nu a putut fi depăși nici prin politica de reset, dar motivele care au stat în spatele amendării proiectului nu au legătură cu Rusia. Cum am arătat deja în prima parte a acestui articol este vorba de un complex de cauze determinate de evaluările tehnice, evoluția amenințărilor ce trebuiesc contracarate și politica internă a SUA. Ar putea exista beneficii în plan bilateral, dar judecând după reacția Moscovei acestea se vor lăsa așteptate. Este corectă însă aserțiunea că SUA nu a pierdut practic nimic prin renunțarea la etapa a patra a PAA – aceasta se afla în stadiul de proiect, iar orizontul de punerea a acesteia în practică era unul relativ îndepărtat – 2021. Având în vedere evaluările tehnice și stiințifice, guvernul american ar fi avut probleme în a justifica propriilor cetățenni de ce investește resurse într-un proiect ineficient pentru protecția teritoriului american. Concluzia această este sprijinită de declarațiile ulterioare anunțului făcut de Chuck Hagel ale oficialilor americani, care au pus revizuirea PAA pe seama evoluțiilor tehnologice și a taierii fondurilor apărării de către Congres.
Sistemul anti-rachetă din Europa nu pune probleme foarte mari strategiei nucleare rusești, interceptorii americani nefiind capabili, chiar și în variantele avansate GBI și SM-3 IIB, să intercepteze rachetele balistice intercontinentale ale Federației Ruse. Mai mult majoritatea covârșitoare a traiectoriilor rachetelor balistice rusești, în cazul unui atac nuclear asupra SUA și Americii de Nord, sunt polare din cauza distanței mai scurte decât în cazul unei traictorii trans-atlantice. Astfel arsenalul nuclear rusesc nu este afectat în mod vizibil de scutul american din Europa. Ceea ce deranjează cel mai tare Kremlinul în legătură cu sistemul anti-rachetă este prezența militară americană în Europa Centrală și de Est, pe care o percepe ca o amenințare.
Pe lângă prezența americană în Europa Centrală și de Est, Kremlinul crede că desfășurarea unui sistem anti-balistic american, fie el limitat, îi pune sub semnul întrebării doctrina nucleară, iar programele anti-balistice americane ar putea duce la dezvoltarea unor tehnologii care în viitor să reducă eficiența arsenalului nuclear rusesc. Aceste temeri sunt mai mult de natură simbolică și nu au legătură cu scopul desfășurării sistemului anti-balistic american în Europa, dar ele informează totuși politica externă a Kremlinului.
Credibilitatea angajamentului american
Evident că această revizuire a PAA aduce în discuție angajamentul american față de apărarea anti-balistică a Europei în particular, precum și angajamentul SUA față de securitatea europeană. Renunțarea la prima variantă a scutului anti-rachetă din Europa în 2009 de către Adminitrația Obama a generat stupoare, mai ales în rândul polonezilor. Atunci angajamentul american față de securitatea Europei, mai ales celei centrale și de est, a fost pus sub semnul întrebării deoarece venea la puțin timp după războiul ruso-georgian și pentru că a fost prost comunicată.
Problema credibilității se pune mai ales că statele Europei Centrale și de Est apreciază scutul anti-rachetă nu pentru utilitea acestuia în cazul unui atac cu rachete dinspre Iran, ci datorită prezenței americane pe teritoriul acestor state. Această prezență este valorizată din cauza asertivității rusești în regiune și a experienței Războiului Rece.
Introducerea PAA în 2009, prima revizuire a apărării anti-rachetă în Europa, a fost prost primită în Europa Centrală și de Est, mai ales în Polonia. Decizia a fost luată fără consultarea Cehiei și Poloniei, statele care ar fi găzduit scutul și a fost făcută publică pe o dată neinspirată – 17 septembrie când Varșovia comemorează invazia sovietică din 1939. Această decizie a întărit percepția în statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est că noua administrație de la Washington nu ține cont de interesele lor. Polonia, după adoptarea PAA de către a SUA, a luat decizia de a construi propriul sistem de apărare anti-rachetă, deși utilitatea acestuia este discutabilă. Varșovia nu se confruntă cu o amenințare reală cu rachete balistice, iar sistemul anti-balistic polonez, dacă va fi operaționalizat cu succes, va dubla practic amplasamentul american din această țară. Decizia de creare a propriului sistem anti-balistic de către Polonia denotă o lipsă de încredere în angajamentul SUA privind apărare anti-rachetă din Europa. Revizuirea PAA din acest an, chiar dacă a fost foarte bine gestionată de Washington din punct de vedere politic, ar putea întări această lipsă de încredere a Poloniei față de intențiile principalului său aliat.
„Realitatea dură” a Phased Adaptive Approach este abordarea flexibilă și adaptabilă a apărării anti-rachetă. Schimbările și revizuirile, în funcție de evoluția amenințărilor sunt principalul mod de adaptare a acestei strategii la evoluțiile din acest domeniu. Pe parcursul timpului vor mai apărea schimbări și revizuiri, care vor adauga sau elimina capabilități. Provocarea politică pentru Statele Unite constă în reasigurarea partenerilor regionali de angajamentul față de aceștia. Această provocare este dublată de evoluțiile politice internă din SUA (gestionarea deficitului bugetar, sechestrul bugetului Pentagonului) și de evoluțiile din politica externă americană (pivotul asiatic).
Pe aceeși temă:
Amendarea scutului antirachetă: explicații și implicații (I)
Civitas Politics 