Natura răului

Atât Rejas cât și Maya se confruntă cu un inamic abil, determinat, mânat de dorința de a schimba lumea în mod radical și care este lipsit de scrupule.

În cazul lui Rejas inamicul este un profesor de filosofie kantiană care s-a transformat în revoluționar comunist și se consideră a „patra flacără a Comunismului”, Edgardo Rodriguez Rivas. Aici realitatea se combină cu ficțiunea – Abimael Guzman, fondatorul Sendoro Luminoso și-a obținut licența cu o lucrare despre filosofia lui Immanuel Kant, iar propaganda acestei mișcări revoluționare îl prezenta ca a patra flacără a comunismului după Marx, Lenin și Mao. Ca și Guzman, Rivas a predat la Universitatea San Cristobal de Huamanga din Ayacucho (alături de harta orașului Lima, aceasta este singura referință directă la Peru din tot filmul) de unde a dispărut și a intrat în clandestinitate, creând Sendoro Luminoso.

Același coleg de la Universitatea San Cristobal îi face portretul: înălțime medie, brunet, slab, poartă ochelari, se îmbracă precum intelectualii francezi ce frecventau cafenelele de pe malul stâng al Senei, fumează țigări fără filtru (Camel, detaliu care va fi utilizat de Rejas pentru a-l captura) și nu suportă să fie fotografiat (coincidența face ca Rejas să-i fi făcut o fotografie cu puțin timp înainte ca Rivas să intre în clandestinitate). Rivas suferă de asemenea de psoriazis, un alt detaliu semnificativ de care Rejas se va folosi pentru a-l captura. Pseudonimul de Ezequiel e adoptat de Rivas, deoarece cita frecvent din pasajele biblice atribuite acestui profet. Prin natura misiunii asumate, de a încerca clădirea unei noi ordini politice și sociale, Ezequiel duce o viață de ascet.

Revoluția lui Presidente Ezequiel este una sângeroasă și violentă, justificată din prisma faptului că nașterea unei ordini politice este una ce nu se poate realiza pașnic sau fără vărsare de sânge. Violența practicată de mișcarea lui Ezequiel lipsită de scrupule, este nediscriminatorie și ritualizată. Țintele frecvente ale lui Presidente Ezequiel sunt simbolurile autorității în societate: polițiști, funcționari, preoți și elita politica. Pentru a persifla forțele guvernamentale și a arăta incompetența lor, în fiecare seară lansează focuri de artificii în capitală. Lipsa de scrupule a lui Presidente Ezequiel este demonstrată utilizarea unui copil pentru a plasa și detona o bomba destinată asasinării unui candidat la primărie într-un oraș de provincie.

Mișcarea sa nu duce lipsă de adepți, reușind să obțină loialitatea a fermierilor sărăci de etnie quechua, a studenților din mediu urban și a clasei mijlocii dezamăgite de corupția regimului politic. Sistemul politic este atât de detestat, iar democrația atât de coruptă încât recrutarea adepților este relativ simplă. Acest lucru îi permite să avanseze relativ rapid, în mai puțin de cinci ani de „activitate revoluționară” reușind să asedieze capitala. După cum remarcă și superiorul direct al lui Rejas, acțiunile lui Ezequiel sunt în parte justificate:

Singurele chestii care funcționeză în țara asta sunt Ezequiel și echipa de volei feminin…E păcăt că în toată nebunia asta a trebuit să amestece crima cu filosofia. Era de înțeles și fără aceste rahaturi.

Ezequiel preferă metoda revoluționară a anarhiștilor de stânga – în locul manifestului revoluționar utilizează propaganda faptelor, după cum justifică colegul lui Rivas de la Universitatea San Cristobal:

Problema cu textul este că acesta își creează propria realitate. Nu poate oferi răspunsuri și nu poate oferi explicații.

Avantajul acestei abordări este că simplifică „activitatea revoluționară” mesajul este clar, ușor de înțeles în timp ce autorul său este în siguranță, în relativă anonimitate, dar mereu prezent.

Între Osama bin Laden și Ezequiel există mai multe asemănări decât diferențe. Ca și Ezequiel, OBL dorește să schimbe radical societățile musulmane, dorind însă formarea unui megastat teocratic în Orientul Mijlociu, un nou calificat care să funcționeze după principiile enunțate în Coran. Bin Laden detestă modernitatea pe care o consideră incompatibilă cu spiritul învățărurilor islamice. El a pornit jihadul împotriva SUA deoarece trupele americane se aflau pe teritoriul sfânt la islamului – Arabia Saudită, statul pe a cărui teritoriu se află Mecca și Medina, două dintre cele trei orașe sfinte ale islamului, deoarece credea că guvernul american își aservise liderii lumii islamice, pentru că sprijinea Israelul și pentru că ar comite acte de agresiune și crime împotriva musulmanilor. Atacul de la 11 septembrie a avut drept rol atragerea SUA într-un război de uzură pentru a îngenunchea puterea americană întocmai cum a făcut cu cea sovietică în Afganistan.

Ca și Ezequiel, bin Laden poate fi caracterizat drept un revoluționar de profesie, acesta dedicându-și viața și averea considerabilă realizării scopurilor sale politice. Spre deosebire de Ezequiel, bin Laden acționează la nivel global, nu național, iar organizația sa este structurată pe orizontală, nu pe verticală. Această structură pemite rețelei Al Qaeda să supraviețuiască loviturilor americane și să „francizeze” activitatea de terorism către alte organizații (vezi Al Qaeda în Irak sau în Magreb). Avantajul structurării pe orizontală este acela că permite supraviețuirea organizației chiar dacă șeful acesteia este capturat și/sau eliminat. Utilizarea violenței este cu totul nediscriminatorie, Osama bin Laden susținând că este perfect legitimă atacarea civililor nevinovați pentru a atinge scopurile insurgenței. „Semnatură specifică” rețelei Al Qaeda sunt atentatele îndrăznețe, de amploare și deobicei sinucigașe asupra intereselor americane și ale aliaților SUA. Uneori însă un nivel ridicat de violență se dovedește contraproductiv – vezi cazul Irakului.

Metodele utilizate de Osama bin Laden însă nu au servit foarte bine aspirațiilor Al Qaeda. Foarte puțini musulmani au devenit membrii activi ai rețelei Al Qaeda, iar sprijinul popular pentru acțiunile lui Osama bin Laden nu a atins cote înalte în statele musulmane, deși a generat simpatie în anumite sectoare ale societății acestora. Activul Al Qaeda este estimat în prezent ca variind între 500 și 1000 de persoane. Probabil cel mai bun exemplul că mesajul Al Qaeda nu a fost popular cu mainstreamul societăților musulmane este Primăvara Arabă.

Dacă Ezequiel evită lumina reflectoarelor, preferând propaganda faptelor sale nu a cuvintelor, Osama bin Laden avea contacte relativ regulate cu presa pâna la 11 septembrie și după startul războiului american împotriva terorismului a utilizat mesaje video sau audio pentru a comunica cu simpatizanții săi și în scopuri de propagandă. Chiar dacă nu a fost ulema bin Laden a emis fatwa ce i-au servit drept manifest politic – o altă diferență în raport cu Ezequiel care evita documentele programatice. Ca și Ezequiel duce o viață de ascet, inspirată în cazul său de exemplul personal al profetului Mohamed, foarte puțin comfortabilă și tot timpul pe fugă. Atât bin Laden cât și Ezequiel se ascund în centre urbane, în zone care cu greu pot fi asociate cu terorismul (în Abbottabad oraș garnizoană, într-o vilă foarte aproape de academia militară pakistaneză, respectiv în capitală în casa unei profesoare de dans).

George VIŞAN

Citește și prima parte:

• Combaterea terorismului reflectată în cinematografie (I)