Dacă Curzio Malaparte ar mai trăi, ar râde cu hohote de Jandarmeria Română care acuză că pe 10 august 2018 ar fi împiedicat o lovitură de stat. Hohotele de râs s-ar intensifica dacă Malaparte ar afla că fostul șef al Jandermeriei Române, Sebastian Cucoș, a depus, ca simplu cetățean, plângere penală la DIICOT pentru tentativă de lovitură de stat. Comedia n-ar fi completă fără punerea sub acuzare a ofițerilor Jandarmeriei care au condus reprimarea protestului de pe 10 august din Piața Victoriei. Comportamentul Jandarmeriei Române și a celor care au pus în aplicare ordinele ministrului de interne Carmen Dan și mai mult ca sigur ale președintelui PSD Liviu Dragnea, este descalificant. În momentul de față Justiția este singura care se poate pronunța în mod imparțial asupra evenimentelor din 10 august – asta dacă va fi lăsată.
Dar să ne întoarcem la loviturile de stat. O lovitură de stat nu este dată de cetățeni, nici măcar de cei care protestează violent împotriva guvernului. Să susții într-un document oficial că te-ai confruntat cu o tentativă de lovitură de stat, doar pentru că un grup de cetățeni turbulenți a încercat, la un moment dat, în timpul unui protest, să pătrundă în clădirea guvernului e rizibil.
Lovitura de stat presupune ceva mai mult decât ocuparea sediului guvernului (vezi Puciul lui Kapp, folosit de Malaparte în cartea sa Tehnica lviturii de stat, pentru a oferi un contraexemplu de lovitură de stat eșuată). Aceasta înseamnă preluarea frâielor puterii cu forța, (fie prin intermediul armatei, fie prin intermediul unor forțe paramilitare), de către o organizație politică sau un grup politic. În cazul loviturilor de stat „militare” (paradigma latino-americană și balcanică) vorbim de grupuri de ofițeri (de la colonel în sus) care răstoarnă guverne legitime cu ajutorul trupelor din subordine, dar și cu sprijinul unei părți consistente a elitelor politice. Nu mai vorbesc de faptul că loviturile de state sunt însoțite de obicei de asasinate politice și în cazuri extreme, de crime împotriva umanității.
La rigoare, Jandarmeria Română e mai în măsură să dea sau să susțină o lovitură de stat, decât niște cetățeni care protestează pașnic în fața Palatului Victoria.
Civitas Politics 
Preluarea puterii în cazul loviturii de stat se face nu doar cu forța, ci și cu amenințarea folosirii forței. Asasinatele politice reprezintă o raritate în cazul acestui tip de schimbare politică. Crimele împotriva umanității pot fi prezente în cazul revoluțiilor (vezi Revoluția Franceză, Revoluția Rusă din Octombrie etc.) și al războaielor civile, dar extrem (dar extrem) de rar în cazul unei lovituri de stat. Acest tip de eveniment are de obicei foarte puține victime ale violenței fizice, spre deosebire de revoluții, revolte. Ceva excepții în cazul puciului militar de tip sud-american, e drept. Deosebirile între diferitele tipuri de răsturnare neconstituțională a puterii constau în: tipul de schimbare urmărit sau propus, grupurile care inițiază mișcarea, planificarea, modul de preluare a puterii și altele. Există teorii și teorii, important este să nu luăm doar una dintre ele ca reper, dar și mai important este să nu decupăm din ele doar elementele convenabile pentru a demonstra ceva. Eu nu știu dacă la 10 august a fost tentativă de lovitură de stat (teza Guvernului și a coaliției de guvernare) sau revoluție (pretenția protestatarilor). Dar știu că a existat un plan, o organizare, o finanțare, o dorință de înlăturare a guvernului rezultat din proceduri democratice legale și legitime. De unde știm asta? Păi numai extratereștrii nu au observat asta. Dar aceste elemente nu susțin ideea unui puci, pentru că și în cazul revoluțiilor există premeditate, finanțare etc. Diferența este că revoluțiile au ca scop alt tip de schimbare, nu doar a guvernului, ci una profundă și multiplă. De asemenea, revoluțiile sunt organizate de contra-elite politice (marginalizate sau înlăturate sistematic de la funcții de putere în stat), pe când loviturile de stat sunt organizate și inițiate din interiorul aceleiași elite conducătoare. Altă diferență ar fi aceea că în timp ce puciul este doar un eveniment, revoluția este un șir de evenimente, un proces, care poate include chiar și una sau mai multe lovituri de stat, La 10 august nu cred că a fost puci, dar nici revoluție. Știu doar că dimineața toți ziceau „Muie PSD”, iar seara toți se plângeau de dureri în gât. Astfel că eu nu am înțeles cine și cui a dat, cine de la cine a luat. Și mă întreb: dacă protestatarii ar fi avut posibilitatea să comită asasinate, ar fi făcut-o? Unii susțineau că da, să-i rupem pe nemernici, că nu mai ține cu vrăjeala. Dacă lideri PSD erau linșați, atunci ar fi fost puci? Ceea ce vreau să spun este că încadrarea conceptuală trebuie făcută de dragul cunoașterii, nu ca să ne demonstrăm opiniile politice.
1. Clar ma refeream la lovituri de stat nu revolutii. Acestea fiind spuse, rasturnare unui guvern prin proteste pasnice daca acesta incalca grosier normele democratice sau nu mai reprezinta pe nimeni se incadreaza in regulile jocului democratic. Iar in cazul nostru suntem fix in aceasta paradigma.
2. Anterior protestului, pe toate canalele puterea si Jandarmeria au amenintat protestarii, prin avertismente mai mult sau mai putin voalete.
3. Cine si ce a platit protestatarii din piata? Ai dovezi? Ai fost la proteste macar in scop informativ? Nu faci decat sa repeti o propaganda PSD-ALDE.
Ei, lăsați… Eu nu mă ocup de propagandă, spre deosebire de alții. Nici PSD, nici altfel de propagandă. Eu n-am lipsit la cursurile unde se vorbea despre neutralitate axiologică. Știți despre ce vorbesc. Da, am fost în piață, și anul trecut, și anul ăsta. strict în scop informativ. Am îndrăznit, mai mult din curiozitate, să fac și analiza de conținut a ceea ce se strigă, ce se scrie pe pancarte, care e geografia mulțimii, mai multe.
Referitor la punctul (3), haideți că nu suntem copii. Există dovezi și pe garduri. Concrete, nu propagandă, nu zvonuri. Asta nu înseamnă, știți bine, că protestatarii, în cea mai mare parte, au primit beneficii financiare sau materiale pentru a fi acolo și a-și lua iritante în ochi. Nu, știți bine că nu despre asta e vorba, că doar, prin natura pregătirii dvs., probabil ați citit și probabil chiar ați studiat fenomenul mișcărilor sociale, care a devenit o adevărată industrie, care funcționează într-o logică a economiei de piață, a cererii și ofertei și chiar a concurenței. O să vedeți cum vor apărea și conflicte între diverse grupuri, care e mai anti-Dragnea și care nu, dar astea vor fi din cauza distribuirii resurselor. Deja au început. E vorba întotdeauna de resurse, de oportunități etc. Nu-mi permit să vă recomand lecturi, dar sunt sigur că știți mai bine decât mine că mișcările sociale de amploare nu se nasc de jos, că cele de tip grass-roots nu dăinuie și nu au aderenți foarte mulți.Au existat și excepții, de exemplu e interesant de analizat dinamica mișcării și organizației GreenPeace, care din păcate a devenit o intreprindere globală.
Propaganda, de oriunde vine ea, naște societăți sau comunități monstruoase.
Pingback: Tehnica loviturii de stat – pe înțelesul Jandarmeriei Române — Civitas Politics – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“