Rusia și China – marile pericole pentru strategia militară a SUA Răspunde

Consolidarea alianțelor, apărarea ordinii postbelice, contrabalansarea puterilor revizioniste, dar și asigurarea unei letalități de secol XXI sunt printre cele mai importante priorități ale Pentagonului generalului Mattis.

Locul central în geografia amenințărilor îl ocupă revizionismul regional practicat de China și Rusia prin campaniile lor subversive, sub pragul agresiunilor clasice, la intersecția dintre civil și militar. Obiectivul lor nu este altul decât limitarea suveranității regiunilor din imediata lor apropiere, fie urmărind instituirea unei hegemonii indo-pacifice în cazul Chinei, fie transformarea aranjamentelor de securitate din Europa de o așa manieră, încât să reflecte interesele sale în cazul Rusiei. More…

Trump și demnitatea funcției Răspunde

trump-screaming

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane – această este realitatea în care trăim începând cu 9 noiembrie 2016. Iar astăzi își va prelua mandatul și va depune jurământul. Timp de 4 ani, magnatul din Manhattan, va conduce destinele a 320 de milioane de americani și va fi, de bine sau de rău, liderul lumii libere – deși nimeni nu știe cât de libere vor fi democrațiile occidentale în 2020.

Semnalele care vin din Statele Unită dau de înțeles că următorii patru ani vor fi dificili. Donald Trump pare să confirme toate evaluările negative făcute înainte de alegeri în ceea ce privește mandatul său . More…

Nici măcar electoratul lui Trump nu vrea retragerea Americii din lume Răspunde

51056208f08c7cd595c97ecbf1fd83611472053034581

Agenda candidatului establishment-ului este mult mai aproape de tendințele mari reflectate de America mainstream decât lasă să se întrevadă temperatura electorală.

Putin, la fel ca Trump, este în mare parte produsul unei reacții naționale împotriva efectelor negative ale globalizării. În acest sens, Trump este aproape de partidele nativiste și populiste din Europa, precum Frontul Național Francez, care reacționează împotriva combinației de trans­formare economică, declinul vechilor clase muncitoare vechi și migrația în masă. More…

Amenințări rusești vs atuuri românești 2

Vladimir Evseev

Ce semnifică atunci declarațiile dlui Evseev? Ele fac parte dintr-un război propagandistic și informațional lansat de Rusia împotriva statelor NATO. Aceste declarații belicoase au scopul de a crea panică și neliniște la nivelul opiniei publice româneșt prin invocarea spectrului războiului și agresiunii. Evseev este un agent de influență al Rusiei al cărui scop este să transmită în spațiu public mesajele Kremlinului. Cum dânsul este directorul unui think than (sau pseudo-think tank) opiniile sale au anumit grad de credibilitate pentru presa internațională și pot stârni dezbateri printre specialiștii în politică internațională din țara „țintă” a propagandiștilor ruși. Deși agresive declarațiile dlui Evseev trebuie tratate cu prudență în spațiul public. Un răspuns similar și inflamator nu își are sensul și ar fi exact ceea ce își dorește Kremlinul.

România este ținta retoricii belicoase rusești deoarece este unul din pilonii NATO din regiune. Amenințările lui Evseev trebuie privite în contextul mai larg al presiunilor rusești asupra flancului estic al NATO. Statul român se dovedește a fi o „nucă tare” pentru influența rusească în regiune. Spre deosebire de vecinii maghiari, sârbi și bulgari influența rusească în România este limitată. Nu avem forțe politice credibile care să admire sau să fie capabile să emuleze regimul lui Vladimir Putin. Reformele din justiție au întărit capacitatea statului român de a se proteja în fața corupției, una din metodele preferate ale Rusiei de a se infiltra în sistemele politice și economice ale occidentului. More…

Marele pariu al lui Obama în Asia Răspunde

130916

În cele din urmă, este singura modalitate de a asigura prin fapte credibilitatea pivotului asiatic, precum și a pachetului de reacție rapidă anunțat la cel mai recent summit NATO pentru protejarea flancului estic al Alianței. Desigur, toate acestea sunt măsuri ne­cesare, dar insuficiente pentru că nu răspund pe deplin datelor actuale ale mediului de securitate contemporan. Pe scurt, s-a vorbit mult în ultimul timp de o criză de credibilitate a garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite. Și pe bună dreptate. Fun­da­ția tehnologică pe care se sprijină aceasta este tot mai demodată, tot mai îngustă, în măsura în care competitorii au recuperat decalajul, investit masiv în tehnologii care anulează avantajele competitive care până nu de mult erau o marcă înregistrată americană și care transformau SUA într-o putere expediționară globală. Însă avantajele sale rămâneau fără egal într-o lume în care capacitatea de a domina mările, aerul și spațiul erau fără rival. Dar de ani buni, arsenalele antiacces și de interdicție regională deținute de China și Rusia proliferează: „sisteme anti-navă, antiaeriene, antisatelit gândite să contracareze avantajele tradiționale ale SUA, în special capacitatea de a-și proiecta puterea în orice regiune“, avertiza Hagel în septembrie.

Modelul din care se inspiră astăzi Administrația Obama are profunde rezonanțe istorice. A mai fost aplicat de către Eisenhower în anii ’50 (prin așa-numita politică de New Look, când armele nucleare devin principala piesă de descurajare a unei invazii sovietice), dar mai ales de către Administrația Carter în a doua jumătate a anilor ‘70. Aceasta din urmă se afla într-o conjunctură deloc de invidiat: balanța de putere convențională și chiar cea nucleară avantajau net URSS, iar eli­tele militare sovietice ajunseseră să creadă în șansele de reușită ale unei campanii de tip blietzkrieg asupra NATO. În acest context, era nevoie de o strategie de off­set, de o formulă care să compenseze dezechilibrul, investind în avantaje comparative unice Statelor Unite. Ulterior, specularea tehnologiei IT prin dezvoltarea de senzori avansați de recunoaștere și avertizare timpurie, inclusiv de arme inteligente ghi­date prin GPS vor revoluționa balanța de putere din Europa. În definitiv, așa cum arată me­mo­riile lui Robert Gates, Carter este cel care „a pregătit fundația pentru mai toate inițiativele pe care Ronald Reagan le va asuma în zona apărării“, altfel o componentă care a jucat un rol esențial în înfrângerea URSS. Obama își joacă astăzi propria șansa de a fi un Carter de secol XXI. More…

Falsul sentiment de securitate al Varșoviei 1

Radek-Sikorski_2783474k

Calculele unei țări depind de credibilitatea garanțiilor pe care le primește. Este credința care îl determină pe Sikorski să nu repete greșelile din 1939, când Polonia a crezut că era în siguranță.

Scandalul înregistrărilor a zguduit serios reputația Guvernului Tusk. Mai mult, îl expune și îl vulnerabilizează pe ministrul de Externe al Poloniei într-un moment cheie, aflat în plină campanie pentru unul dintre cele mai râvnite portofolii europene, cel deținut până în prezent de Lady Ashton. În general, nominalizarea unui reprezentant din valul estic, mai ales după Crimeea, ar fi un semnal simbolic pentru o Moscovă obișnuită cu lideri europeni care nu deranjează, șterși, care vorbesc perfect limbajul eurocraților, dar a căror autoritate se es­tom­pea­ză în fața capitalelor cu greutate.

Cu Sikorski ministru de Externe, Europa ar intra într-o altă epocă, anunțând disponibilitatea de a juca cu adevărat la scară mare, strategic, în liga marilor puteri. O realitate nu foarte convenabilă pentru mulți. Să nu uităm că energia și viziunea sa personală s-au regăsit în proiectul Parteneriatului Estic și în reconfigurarea NATO pentru a răspunde amenințărilor teritoriale venite dinspre „străinătatea apropiată“. More…

Ce este și ce nu este criza din Ucraina… 1

1000x7503

De fiecare dată, în ultimii 70 de ani, când izbucnește o criză internațională care opune Occidentul sau Statele Unite unei agresiuni, unui gest politic agresiv sau unui stat care nu se conformă normelor de conduită diplomatică acceptate este utilizată analogia cu Acordul de la München din 1938. Este de departe cea mai des uzitată și abuzată analogie istorică când este vorba de o criză internațională. Acesta este și cazul crizei generate de invadarea Crimeei de către Federația Rusă.

Uzul acestei paralele istorice este în general motivat de dorința de a forța decidenții occidentali sau americani să nu cedeze în fața amenințărilor, agresiunilor sau șantajului. München este în istoria relațiilor internaționale, precum și în jargonul diplomatic, simbolul universal al trădării, al abandonării aliaților și al conciliatorismului în fața unui stat revizionist care nu își respectă angajamentul. Ea evocă compromisul „murdar” cu cel mai destestat lider politic din istorie – Adolf Hitler, și consecințele nefericite ale lipsei de fermitatea a liderilor lumii libere. Evocă, de asemenea, experiențele negative ale unei generații de oameni de stat și diplomați care s-au format în perioada interbelică sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. More…

Statele Unite consolidează apărărea antirachetă a Europei 1

DSCF1591

Statele Unite continuă să consolideze apărarea antirachetă a Europei prin desfășurarea în Spania, la baza navală Rota, a unui distrugător american dotat cu interceptoare SM-3. USS Donald Cook este prima navă dintr-o escadră de patru distrugătoare din clasa Arleigh Burke, dotate cu sistemul Aegis și rachete antibalistice, care își vor avea baza în Europa. Această decizie consolidează prima etapă a strategiei americane European Phased Adaptive Approach, pregătind astfel declararea unei capabilități operaționale inițiale a sistemului antirachetă în 2015, după terminarea lucrărilor de construcție de la baza de la Deveselu.

Până la sosirea la Rota a distrugătorului USS Donald Cook, Statele Unite trebuiau să desfășoare nave pentru protecția antirachetă a Europei din Norfolk, Virginia unde se află baza flotei din Oceanul Antlantic a SUA – un proces complicat din punct de vedere operațional. Astfel pentru a menține o prezență americană continuă în cadrul primei etape a strategiei americane de apărare antirachetă a Europei era nevoie de desfășurarea a 16 nave din baza de la Norfolk. Prin desfășurarea unei escadre de distrugătoare la Rota aceeași misiune va putea fi îndeplinită cu de patru ori mai puține nave.

Misiunea navelor americane care vor avea baza operațională la Rota nu se va limita doar la apărarea antirachetă a Europei. Navele respective vor lua parte la misiuni antipiraterie în Oceanul Atlantic, se vor antrena cu marinele militare europene și vor executa misiuni de diplomație navală în Marea Mediterană. Distrugătoarele americane de la Rota vor asigura libertatea de navigație prin strâmtoare Gibraltar și Mediterană, executând în mod constant misiuni de patrulare. În consecință prezența americană la Rota nu se va reduce doar la asigurarea unei singure misiuni. Navele americane reprezintă un întreg „pachet de securitate” dedicat Europei pe termen scurt și mediu. More…

Obama și dezghețul istoriei Răspunde

180300425_0

Slăbiciunea Washingtonului îi poate tenta pe adversarii status-quo-ului să vadă până unde pot merge, cât de putred este edificiul garanțiilor americane. Rusia, China și Iranul par, fiecare în felul său, implicate într-o campanie subtilă, indirectă de testare a ipotezei declinului american la margini.

Și totuși, astăzi, pare că în cutia neagră ceva nu mai funcționează. Sechestrul bugetar al Pentagonului, shut­down-ul guvernului federal sunt mostrele unui Washington polarizat, ale unui „imperiu“ în declin și, totodată, semnalul unei noi „normalități“, care transformă America într-o vetocrație. „În condiții de polarizare ideologică, sistemul american de checks and balances, proiectat inițial să prevină emergența unui Executiv prea puternic a devenit o vetocrație. Sistemul decizional a devenit prea poros, prea democratic pentru propriul său bine, acordând unui număr mult prea mare de actori puterea de a bloca politicile publice“, spune Francis Fukuyama. Or, un Washington vetocratic înseamnă un Washington impredictibil. O linie roșie trasată as­tăzi poate să devină incertă mâine. Exact cum se întâmplă pe o piață în care legislația se schimbă arbitrar. Azi avem DNA, mâine o umbră instituțională golită de conținut.

Nervozitatea aliaților, pe care o observăm în periferiile globale, este în mare măsură „prețul politicii“ din Washington. Toate aceste ingrediente conduc la temerea că suntem în fața unui nou „moment Gorbaciov“, că recalibrarea ar putea merge prea departe, lăsându-i pe aliați vulnerabili și expuși instinctelor marilor puteri regionale: „Paradoxul lui Gorbaciov este că a avut dreptate în încercarea de a reforma un sistem demodat, supraîmpovărat, dar nu a prevăzut con­secințele. A crezut că poate renunța la câteva fire fără a destrăma întreg puloverul“, spune David Ignatius într-un editorial din Washington Post. More…

Geopoliticile Nordului se dezgheață încet, dar sigur Răspunde

Northwest Passage

Ultimii ani au adus pe agendele internaționale un subiect la care nu ne gîndim atunci cînd discutăm politică internațională. Schimbările drastice de mediu produse în Oceanul Arctic au pornit discuții geopolitice cel puțin interesante.

Un studiu recent condus sub umbrela Ernst & Young estimează că aproximativ 13 % din rezervele de petrol și 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite încă se află sub Oceanul Arctic. Deci nu ar trebui să fim surprinși că, odată cu dezghețarea acestuia, va crește și activitatea în zonă. Prin urmare, diferite conflicte vor apărea. Cîteva state puternice care au „deschidere” la Ocean au pornit deja o cursă pentru a-și extinde zona economică exclusivă (exclusive economic zone), drept garantat de Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS). More…

Scutul anti-rachetă: O comparație între deciziile a două administrații americane Răspunde

mda_aegis

Problema apărării Europei împotriva amenințărilor cu rachete balistice a fost abordat în mod diferit de două administrații, una republicană, cealaltă democrată. Au fost avansate două soluții diferite – fapt neobișnuit pentru politica externă americană. Ambele soluții au punctele lor tari și punctele lor slabe. Și ambele strategii propuse de administrația George W. Bush, respectiv de administrația Obama urmăreau scopuri diferite și încercau să contracareze amenințări diferite. Dar poate mai important, cele două strategii propuse într-un interval de timp foarte scurt au stârnit controverse, atât în politica internă americană, cât și la nivel european și în interiorul statelor gazdă.

Amenințarea cu rachete balistice din Orientul Mijlociu este una emergentă pentru Europa. Nu neg existența acesteia, dar se manifestă în principal la nivel regional – Iranul dezvoltându-și arsenalul cu rachete balistice în principal pentru a lovi aliați americani sau rivali ai republicii islamice aflați în proximitatea sa. Motivele fundamentale pentru care statele din Centrul și Estul Europei au ales să găzduiască pe teritoriul lor sistemul anti-rachetă american țin de consolidarea relațiilor cu SUA (capitalizarea în termeni politico-strategi a aderării la NATO), contrabalansarea asertivității Federației Ruse (mai ales după războiul ruso-georgian din 2008) și stabilizarea strategică a unei zone a bătrânului continent cunoscută pentru istoria sa tumultoasă. Mereu prinsă între menghină geo-strategică a ambițiilor de mare putere ale Germaniei și Rusiei, prezența americană este percepută în Europa Centrală ca un factor care contribuie la pacea și stabilitatea continentului.

Nu trebuie uitat că problema strategică cu care s-au confruntat statele Europei Centrale și de Est în secolul XX a fost supraviețuirea în cadrul sistemului internațional ca actori politici suverani și independenți. Prezența americană este o garanției că situația din secolui XX nu se va repeta și în secolul XXI. Din punctul acesta de vedere, însă, transferul unei părți a trupelor americane din Germania în Estul și Centrul Europei (în Polonia și România) ar fi o garanție politică și militară mai substanțială decât scutul anti-rachetă. More…

Afacerea Snowden – pericolul unei noi fracturi trans-atlantice 6

germany_170793411_620x350

Dezvăluirile lui Edward Snowden privind amploarea operațiunilor de spionaj americane asupra aliaților americani din Europa au declanșat cea mai mare criză în relația trans-atlantică de la invazia Irakului încoace. Prestigiu SUA a fost profund afectat de acest scandal de spionaj, încrederea cetățenilor europeni în valorile reprezentate de America a fost, din nou, zdruncinată. În Germania, țara cea mai afectată de revelațiile lui Snowden, încrederea germanilor în Statele Unite a scăzut la 35% conform ultimelor cercetări sociologice, un nivel atins numai în timpul invaziei din Irak. Popularitatea președintelui Barak Obama, foarte mare în Europa, a fost afectată grav, poate chiar iremediabil. Cooperarea dintre SUA și aliații săi europeni pentru combaterea terorismului ar putea fi pusă sub semnul întrebării de un public dezamăgit și furios care ar putea cere politicienilor europeni să nu mai împartă cu Washingtonul informațiile strânse în acest domeniu de serviciile de informații europene. Companiile americane mari de internet și tehnologie IT (Google, Yahoo, Apple, Microsoft) ar putea fi la rândul afectate de reglementări mai stricte în ceea ce privește gestiunea datelor personale ale, iar încrederea consumatorilor europeni în ele se va diminua.

Scandalul interceptărilor pune în discuție legătura trans-atlantică din două puncte de vedere. Din punct de vedere public revelațiile lui Edward Snowden reprezintă un adevărat dezastru pentru Statele Unite ale Americii, imaginea Washingtonului pe bătrânul continent fiind serios afectată. Toate eforturile americane de reconstrucție și consolidare a imaginii publice în Europa după războiul din Irak s-au dus pe apa sâmbetei după dezvăluirile privind spionajul electronic practicat de NSA. Revelațiile privind natura extinsă a spionajului practicat de SUA împotriva aliaților săi europeni și violarea crasă a intimității cetățenilor bătrânului continent re-alimentează filonul anti-american existent la nivelul opiniei publice europene. În Germania, unde s-a înregistrat cea mai vehementă reacție atât din punct de vedere public, cât și politic, unii germani au început să asocieze SUA și NSA cu Republica Democrată Germană și infama ei poliție politică – Stasi. More…