Obama și dezghețul istoriei Răspunde

180300425_0

Slăbiciunea Washingtonului îi poate tenta pe adversarii status-quo-ului să vadă până unde pot merge, cât de putred este edificiul garanțiilor americane. Rusia, China și Iranul par, fiecare în felul său, implicate într-o campanie subtilă, indirectă de testare a ipotezei declinului american la margini.

Și totuși, astăzi, pare că în cutia neagră ceva nu mai funcționează. Sechestrul bugetar al Pentagonului, shut­down-ul guvernului federal sunt mostrele unui Washington polarizat, ale unui „imperiu“ în declin și, totodată, semnalul unei noi „normalități“, care transformă America într-o vetocrație. „În condiții de polarizare ideologică, sistemul american de checks and balances, proiectat inițial să prevină emergența unui Executiv prea puternic a devenit o vetocrație. Sistemul decizional a devenit prea poros, prea democratic pentru propriul său bine, acordând unui număr mult prea mare de actori puterea de a bloca politicile publice“, spune Francis Fukuyama. Or, un Washington vetocratic înseamnă un Washington impredictibil. O linie roșie trasată as­tăzi poate să devină incertă mâine. Exact cum se întâmplă pe o piață în care legislația se schimbă arbitrar. Azi avem DNA, mâine o umbră instituțională golită de conținut.

Nervozitatea aliaților, pe care o observăm în periferiile globale, este în mare măsură „prețul politicii“ din Washington. Toate aceste ingrediente conduc la temerea că suntem în fața unui nou „moment Gorbaciov“, că recalibrarea ar putea merge prea departe, lăsându-i pe aliați vulnerabili și expuși instinctelor marilor puteri regionale: „Paradoxul lui Gorbaciov este că a avut dreptate în încercarea de a reforma un sistem demodat, supraîmpovărat, dar nu a prevăzut con­secințele. A crezut că poate renunța la câteva fire fără a destrăma întreg puloverul“, spune David Ignatius într-un editorial din Washington Post. More…

Reclame

Condiţia geopolitică a Noii Europe Răspunde

Aşezarea geografică a statelor europene central-estice între două mari centre de putere, cel german la vest şi cel rusesc la est, constituie factorul determinat care a configurat destinul politic tulbure al acestei regiuni în epoca modernă.  Compusă din state fragile şi disputante, majoritatea apărute abia după Primul Război Mondial, când a luat sfârşit împărţirea habsburgo-germano-rusă a regiunii, Europa central-estică este zona continentului cu cea mai precară securitate strategică, aşa cum o dovedeşte de altfel şi fluiditatea graniţelor sale politice în cursul ultimului secol. Deşi existenţa Uniunii Europene şi integrarea în aceasta a principalelor state central-estice după prăbuşirea Uniunii Sovietice a însemnat o consolidare netă a securităţii strategice a regiunii, Europa central-estică rămâne chiar şi în acest context vulnerabilă la balanţa de putere dintre Germania şi Rusia şi la evoluţia constrângerilor externe la adresa acesteia.

More…

Geopolitica, George Friedman şi românii 1

George Friedman, CEO Stratfor

Periplul geopolitic al patronului Stratfor, George Friedman a inclus săptămâna trecută şi România. Interviurile şi analizale sale despre situaţia „geopolitică” a României şi a Republicii Moldova au provocat o adevărată rumoare în presa şi blogosfera românească (aici, aici, aici), fiind copios comentate şi citate. Reacţia generală pare să fi fost „Uite Friedman, ne arată calea în materie de politică externă!” Dacă aş scrie pentru criticatac.ro aş fi tentat să răspund că avem de-a face cu un fenomen de colonizare culturală şi o abandonare a facultăţii critice. Cum nu fac acest lucru voi susţine doar că am asistat la o abandonare a facultăţii critice, pe fondul unei lipse acute de informare asupra domeniului relaţiilor internaţionale.

More…

Criza de după criză: urmează un Wall Street geopolitic? 2

Liderii G-20

Cum v-am obişnuit, preluăm cu permisiunea autorului, o excelentă analiză publicată de către Octavian Manea în Revista 22.

Atunci când leul a ieşit în calea bivolului, acesta din urmă a exclamat, într-un gest simbolic: vreau să rămân fidel principiilor mele vegetariene. – Sir Julian Corbett (1907).

More…

Un viitor geopolitic sub semnul lui Huxley? 4

Preluăm din nou din Revista 22 o analiză excelentă şi extrem de actuală a lui Octavian Manea asupra evoluţiilor din sistemul internaţional şi a politicii externe a Statelor Unite ale Americii.

Magnitudinea prefacerilor care au loc astăzi amintesc de finalul Războiului Rece, de perioada „Războiului Stelelor“, când generalii sovietici au fost printre primii care au înţeles că au pierdut competiţia militară. Este SUA astăzi în aceeaşi situaţie?

More…

RAND: Criza economică nu va schimba în mod fundamental status quo-ul la nivel internaţional 1

În cadrul revistei RAND News Bulletin, analistul şi diplomatul Robert D. Blackwill lansează o ideea provocatoare cu privire la rezultatul actualei crize economice globale: efectele geopolitice ale crizei vor fi în general neglijabile, iar actuala structură a sistemului internaţional, în care Statele Unite ocupă un rol preponderent, va rămâne neafectată. Pentru a-şi susţine argumentul, Robert D. Blackwill apelează la argumente geopolitice şi istorice, remarcând că din cele 12 recesiuni pe care SUA le-a traversat din 1945 încoace, niciuna nu a afectat în mod negativ poziţia Statelor Unite sau structura sistemului internaţional. Actuala recesiune nu constituie un eveniment socio-politic capabil să afecteze distribuţia puterii în cadrul sistemului internaţional, iar în general crizele economice nu cauzează schimbări geopolitice majore, mai curând acestea din urmă conduc la apariţia primelor.

More…