De ce ne enervează Germania? 2

Nu mă încearcă o simpatie teribilă pentru soarta Greciei. Nu se poate să ai o guvernare proastă atâtea decenii și tu, ca națiune, să spui că nu ai știut nimic (și, apoi, să insiști că ești demnă de suveranitate). Dar pentru poporul grec, ca și pentru Syriza, drumul între hybris și pedeapsă este deja scurtat. Dacă poporul grec nu votează cum trebuie va plăti. Ba chiar și dacă votează cum trebuie tot va plăti, pentru că nu pare să existe o cale directă de ieșire din actuala situație. Deci nu mă voi alătura să lovesc în cine se află deja la pământ.

Dar poziția Uniunii este cu totul altă discuție. Spre oroarea liderilor europeni, FMI a oferit un raport din care pare să rezulte că, în forma actuală, propunerile UE nu mai sunt capabile să conducă la creștere economică și posibil, nici la recuperarea datoriilor. (În mod ironic FMI a fost adus în Troică pentru ca să țină sub control eventuale manevre ale grecilor, nu ale UE) More…

John Hulsman: „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri Răspunde

konservativer-vordenker-hulsman-interview

Europa trebuie să înveţe să ia pulsul geostrategic al lumii. Nimeni nu a anticipat că semnarea acordului de asociere cu Ucraina era o ameninţare directă asupra intereselor naţionale ale lui Vladimir Putin. Mai mult, arată infantilismul Bruxellesului. Lumea nu funcţionează că în Belgia. „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri. Iar în persoană domnului Putin avem un lup, nu un iepure.

Pe de altă parte, Washingtonul trebuie să înveţe să meargă şi să mestece gumă în acelaşi timp. Sigur, pivotul asiatic este necesar, dar nu putem uită nici Europa. Iar dacă citeşti discursurile lui Obama, impresia este că toţi par să accepte viziunea Europei şi a Statelor Unite, că nimeni nu este în dezacord fundamental, că toţi cred în statul de drept şi domnia legii, sau că acceptă agenda Washingtonului şi a Bruxellesului. Pur şi simplu, nu această este lumea în care trăim. Pe lângă opoziţia Rusiei, să nu o uităm pe cea a Chinei. A-ţi asuma că poţi extinde zona de influenţă la nesfârşit fără opoziţie este naiv. More…

Summit-ul de la Vilnius continuă pe străzile orașelor din Ucraina 2

1476375_10201814773104090_1599033727_n

Acesta este un citat care îi aparține ambasadorului Poloniei la București Marek Szczygieł, cu ocazia conferinței Uniunea Europeană și vecinătatea sa, organizată de Institutul European din România, pe 12 decembrie.

Cum era de așteptat Summit-ul de la Vilnius din 28-29 noiembrie și evenimentele ce au urmat au ocupat capul de afiș al conferinței organizate de IER. În subsidiar au existat însă subiecte cel puțin la fel de interesante și controversate din punct de vedere politic ca rezultatele summit-ului de la Vilnius și protestele de stradă din Ucraina.

Revenind la ambasadorul Poloniei, Marek Szczygieł, acest a avut un mesaj franc și bine articulat cu privire la vecinătatea estică în general și Ucraina în particular. Polonia consideră că poporul ucrainean dorește semnarea acestui acord, iar „perspectiva europeană” pentru Kiev este un proiect politic al cărui beneficiar sunt ucrainenii de rând nu elita politică ucraineană. Fereastra de oportunitatea pentru aspirațiile europene ale Ucrainei și Moldovei, a continuat ambasadorul Szczygieł, va dura până în septembrie 2014. Aici trebuie să fac o paranteză – deși la București diplomații români s-au arătat încântați de rezultatul summit-ului de la Vilnius în ceea ce privește Republica Moldova, Chișinăul a parafat doar acordul de asociere și liber schimb cu UE, urmând ca semnarea și ratificarea să aibă loc în 2014. În 2014 vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, care ar putea duce fie la o alternanță la guvernare, fie la o criză politică prelungită, iar asocierea Chișinăului la Uniunea Europeană depinde foarte multe de realizarea unei agende de reforme interne de natură politică și juridică, aspecte care transformă întreg „parcursul european al Republicii Moldova” într-unul presărat cu provocări. More…

Obama la Berlin. 5 ani mai târziu Răspunde

obama-in-berlin-850x636

Germania a devenit puterea indispensabilă a Europei. Cel puţin acest lucru se vede astăzi de la Washington.

În urmă cu 5 ani, Obama venea pentru prima dată în Germania. Era un prim turneu electoral menit a-l familiariza pe candidatul Partidului Democrat cu politica bătrânului continent. Aşteptările faţă de senatorul care promitea o revoluţie politică şi transormarea Washingtonului erau imense. Pe scurt, pentru europeanul de rând, Obama reprezenta o ruptură fundamentală de America neoconservatoare a preşedintelui Bush. Dimpotrivă, Obama promitea să restaureze legitimitatea Americii, să-şi proiecteze influenţa prin filtrul instituţiilor internaţionale şi, nu în ultimul rând, să redescopere filosofia parteneriatului, a alianţei, a consensului ca fundament al relaţiei dintre americani şi europeni. Obama era pregătit să asculte Europa. Europenii erau pregătiţi să îl asculte pe Obama. Popularitatea sa era similară cu cea a unui star rock. Discursul susţinut în Piaţa Victoriei din Berlin a reuşit, atunci, să mobilizeze mai bine de 200.000 de oameni.

Astăzi, contextul este unul complet diferit. Vedem un Obama cu o popularitate erodată, asaltat de multiple scandaluri, cu un Washington în blocaj politic, sub ameninţarea sechestrului bugetar. Iluziile europenilor faţă de Obama s-au spulberat şi ele. Ei par să fi înţeles că niciun plan nu rezistă la contactul cu lumea reală. Doar 10.000 de oameni au mai venit să asculte discursul din faţa Porţii Brandenburg.

Între timp însă, Berlinul, cel puţin simbolic, pare să fi devenit capitala de facto a Europei. Londra, Parisul, Roma au guverne slăbite, consumate intern cu gestionarea propriilor crize. Aproape nimic semnificativ nu se mişcă în materie de politică europeană fără sprijinul sau acordul Germaniei. Atunci când un ministru de Externe polonez spune chiar în inima Berlinului că „mă tem mai puţin de puterea germană decât mă tem de inacţiunea sa“ este clar că ceva fundamental s-a schimbat în balanţa de putere europeană. Germania a devenit puterea indispensabilă a Europei. Cel puţin acest lucru se vede astăzi de la Washington. More…

Ce va fi în 2013: agenda politică internațională 3

circumnavigation

Andrei a inaugurat pe acest portal ideea de predicții politice fundamentate pe experiența anterioară și bine argumentate. Dacă el s-a axat numai pe politica internă, eu îmi voi încerca abilitățile predictive în cazul politicii internaționale. În raport cu politica internă unde sunt mai puține variabile care pot afecta predicțiile (dar și în acest caz probabilitatea de a estima eronat este destul de mare), în cazul politicii internaționale aceste variabile se multiplică în proporție geometrică, iar acuratețea estimărilor are de suferit.

Cum anul 2012 s-a încheiat de mai bine de două săptămâni și 2013 este de-abia la început este bine să vedem ce ar putea să se întâmple în viitorul apropiat. Nu am inclus în predicțiile mele America Latină și Africa din două motive: nu cunosca foarte bine situația politică și evoluțiile politice din aceste regiuni au un interes secundar pentru mine. More…

Wess Mitchell: America nu se poate retrage din Europa 1

Astăzi, mulţi dintre aliaţii din Europa şi Asia se tem că SUA caută o paradigmă de politică externă diferită, orientată spre transferul responsabilităţilor de asigurare a securităţii spre aliaţi. Pericolul este că aceştia din urmă încep să caute alternative Americii, reorientându-se în funcţie de meniul de opţiuni regionale pe care îl au la dispoziţie. More…

Reinventarea Europei: varianta poloneză 1

Chiar în seara în care Anne Applebaum îşi lansa cartea sa despre Gulag la Bucureşti, la Berlin, soţul ei, ministrul de Externe al Poloniei, ţinea un discurs istoric. Dincolo de detalii, discursul lui Radosław Sikorski oferă imaginea unei Polonii cu greutate, care contează. Este imaginea unui „decident“ hotărât să ne arate tuturor calea. A unui actor care „negociază“ dintr-o poziţie de putere. Este dovada că mesajul său rezonează decisiv la Paris şi Berlin – centrele gravitaţionale ale integrării europene. More…

Ziua Armistițiului Răspunde

Luna a unsprezecea, ziua a unsprezecea, ceasul al unsprezecelea al anului 1918 – armele au amuțit pe Frontul de Vest. După mai bine de 4 ani de război total, purtat pe trei continente și pe mările și oceanele lumii Primul Război Mondial se încheia. Cu o noapte în urmă delegațiile puterilor aliate și ale Germaniei încheiaseră în pădurea de la Compiégne în apropierea satului Rhetondes, într-un vagon de tren, negocierile privind un armistițiu pe Frontul de Vest. More…

Recalibrarea poloneză: spre un Schengen al apărării 1

O locomotivă a Noii Europe, până nu demult, Polonia pare să fi fost decisiv sedusă de mirajul Vechii Europe. În ultima vreme, ea preferă să joace într-o altă ligă decât cea care a consacrat-o. De aici, tentaţia de a reactiva spirite din trecut foarte dragi statelor care cred în „Europa Apărării“ (altfel, o vitrină construită preponderent în jurul Franţei şi Germaniei). În consecinţă, Varşovia a utilizat cu tenacitate preşedinţia Uniunii alăturându-se agendei Berlinului şi Parisului de a relansa „Europa Apărării“ şi recuperând o temă devenită deja clasică: crearea unui „cartier general“ (HQ) de planificare şi coordonare a operaţiunilor civile şi militare desfăşurate de UE. A fost o minge servită cu fineţe pentru a câştiga „sufletele şi minţile“ Berlinului şi Parisului. More…

Estul – perspective pesimiste 6

Germania: În urma dezastrului de la Fukushima Angela Merkel a decis abandonarea energiei nucleare. Decizia a venit în urma isteriei provocate de accidentul nuclear din Japonia și a unei puternice mișcări anti-nucleare germane. Renunțarea la energia nucleară a venit atât pe fondul accidentului nuclear de la Fukushima, dar și în contextul unor alegerilor regionale din Germania, unde coaliția CDU/CSU-FDP a înregistrat eșec după eșec în fața social democraților, dar mai ales a ecologiștilor, cotați în sondaje mai bine decât social democrații, rivalii tradiționali ai creștin democraților și a liberalilor. Abandonarea energiei nucleare de Germania înseamnă creșterea dependenței acesteia de importurile de gaze din Rusia și creșterea influenței Moscovei asupra politicii externe germane.

More…

Valsul Schengen 5

Aderarea la Spațiul Schengen s-a transformat dintr-un joc cu o miză politică mică într-o tragedie națională. La mijloc se află prestigiul României în cadrul Uniunii Europene și percepția internă privind beneficiile aderării la construcția europeană.

More…

Hamlet in Berlin 2

Ce poate explica faptul că statul naţional german creat de Otto von Bismark a fost la originea celor două Războaie Mondiale care şi-au lăsat o amprentă definitorie asupra istoriei secolului XX ? – Naţionalismul care a dus la naşterea celui de-al Doilea Reich şi care a caracterizat în bună măsură viaţa socială şi politică a celei mai recente Mari Puteri europene? – Nu, răspunde Lucian Boia în noua sa carte, Tragedia Germaniei; Germania nu a fost mai naţionalistă decât Franţa sau alte state ale vremii, ea a fost pur şi simplu naţionalistă în alt fel. – Sunt regimul politic mult mai puţin democratic, tradiţiile aristocratice feudale şi militare ale celui de-al Doilea Reich responsabile pentru evenimentele tragice care au urmat? – Nu, Germania bismarkiană şi wilhelmiană, explică istoricul bucureştean în aceiaşi carte, era poate mai puţin democratică decât Franţa sau Marea Britanie, dar libertăţile fundamentale şi domnia legii erau respectate, iar regimul politic complicat şi organizarea administrativă complexă a celui de-al Doilea Reich reprezentau un mecanism instituţional original pentru asigurarea separării şi echilibrului puterilor, unul adaptat la condiţiile obiective dintr-un spaţiu politic eterogen, intrat mai târziu în modernitate şi în care totuşi curentele politice avangardiste anti-sistem, ca socialismul, înregistrau cea mai dinamică dezvoltare din lume la acea dată.

More…